Transportul Public in Austria

Introducere

Transportul public include intreg sistemul de transport care transporta oameni din randul publicului larg, de obicei, in schimbul costului unui bilet de calatorie.

Am ales sa prezint aspecte ale transportului public din Austria deoarece aceasta tara are un sistem de transport public eficient, fapt ce se reflecta si in speranta medie de viata a populatiei. Transportul in comun din Viena reprezinta unul dintre cele mai atractive si sigure mijloace de transport public local din Europa, inregistrand un numar foarte mare de clienti multumiti de serviciile oferite.

Mai mult decat atat, Austria detine un sistem modern de transport public caracterizat prin siguranta, eficienta si calitatea serviciilor.

Prezentare generala a transportului public austriac

Sistemul federal austriac are o lungime de aproximativ 5800 km si este conectat la retele de cai ferate Est si Vest Europene. Guvernele regionale sunt responsabile de furnizarea serviciilor catre populatie. Pentru aplicarea prevederilor legale in contextul coexistentei sectorului public cu cel privat, in land-ul Salzburg a fost infiintata Autoritatea de reglementare pentru transportul public care are reprezentante in cele 5 districte ale land-ului. Sistemele de transport public ale land-ului au fost realizate in concordanta atat cu necesitatile rezidentilor cat si cu solicitarile economiei zonei si mai ales ale industriei comertului. In plus Austria este cunoscuta pentru curatenia generala, careia i se adauga un grad de saracie de doar 6%.[1]

Reteaua rutiera este formata din 145 km de autostrazi pe 4 benzi, 698 km sosele federale si 696 km sosele nationale, la dispozitia calatorilor sunt puse 98 de linii de autobuz regionale si multe linii urbane si locale. Transportul public cu autobuze din Austria cuprinde peste 2.800 linii regulate. Aproape toate localitatile turistice importante sunt accesibile cu autobuzul.[2] Sistemul feroviar este format din 9 linii de cale ferata cu un total de 2000 de statii toate destinate transportului de calatori. Guvernele regionale au o mare responsabilitate in organizarea sistemelor de transport public de calatori utilizate. Majoritatea calatorilor si participantilor la trafic isi au domiciliul si/sau destinatia intre granitele provinciilor si districtelor. Problema financiara a transportului public de calatori a atins un punct critic in momentul cand trei mari operatori de specialitate au fost externalizati iar subordonarea lor fata de Guvern a incetat. Astfel 15 operatori privati de transport rutier au fost nevoiti sa-si extinda activitatea pentru a acoperi zonele descoperite, incheind contracte de prestari servicii cu autoritatile.

Inceputurile sistemului de transport public in Viena

Viena detine la ora actuala unul dintre cele mai moderne si indragite sisteme de transport public din Europa, care a evoluat de-a lungul timpului de la tramvaiele trase de cai la tramvaiele cu podea joasa si  la trenul urban, de suprafata sau subteran. La mijlocul secolului al 19-lea, Viena si suburbiile numarau 250.000 de locuitori[3]. Transportul se desfasura cu ajutorul lecticilor si al trasurilor - sau se mergea pe jos. In 1857 s-a hotarat in cele din urma daramarea bastioanelor care inconjurau orasul, deschizand astfel calea dezvoltarii unui sistem de transport urban extins. Aceasta hotarare din 1857 se reflecta si in ziua de azi in structura orasului.

Tramvaiul cucereste Viena

Acesta are o istorie veche incarcata de realizari, istorie care incepe in 1883 cand sunt puse in functiune primele tramvaie electrice in Austria.[4]In 1864 Consiliul Municipal a aprobat functionarea de proba a tramvaiului tras de cai. Pe 4 octombrie 1865 au inceput in sfarsit sa circule primele tramvaie trase de cai, de la Biserica Votiv in directia Dornbach. Intre firmele care furnizau astfel de servicii concurenta a devenit foarte stransa. Din cauza aceasta si datorita altor nereguli, linia de tramvai a fost preluata de catre municipalitate, moment ce a marcat intrarea intr-o noua era a tramvaiului la Viena. Introducerea electricitatii a fost incurajata din plin, iar sistemul de linii cu numere si litere folosit pe vremea aceea mai este folosit si astazi. Odata cu introducerea energiei electrice, tramvaiul s-a impus ca important mijloc de transport (din punct de vedere al sigurantei functionarii si al rentabilitatii economice). Primul tramvai electric a circulat pe strazile Vienei pe 28 ianuarie 1887, pe linia actualei linii de tramvai 5 . In urmatorii ani reteaua de tramvaie a fost rapid electrificata, asa incat ultimele tramvaie trase de cai au fost inlocuite treptat de cele electrice. Tramvaiul este poreclit de vienezi "Bim", numele venind de la semnalul pe care acesta il emite. In primul razboi mondial tramvaiele erau folosite pentru diverse transporturi: trenurile de marfa transportau cartofi in oras si raniti la spitale. In anii '20 tramvaiul a atins in Viena punctul culminant. Peste 3000 de vagoane circulau pe strazile capitalei. Reteaua de tramvaie din Viena a atins cea mai mare intindere in perioada interbelica (292 km).

Metroul de la Viena

Hotararea de a construi o cale ferata urbana a fost luata in anul 1892, iar pe 9 mai 1898 s-a facut deja inaugurarea. Trenul urban era tras initial de locomotive cu abur.
Renumele de care s-a bucurat trenul urban se datoreaza in mare parte arhitecturii de o inalta calitate - planurile poarta semnatura biroului de arhitectura Otto Wagner. Ansamblul de constructii aferente caii ferate urbane, vechi de aproximativ 100 de ani, se intinde pe o distanta de 40 de km si se constituie astfel drept cel mai mare imobil din oras, fiind considerat in acelasi timp o adevarata mostenire culturala. In acest caz este insa vorba de o mostenire arhitectonica neconservata artificial, ci dimpotriva utilizata si astazi in scopul initial, si anume acela de componenta importanta a retelei de metrou din Viena. Actualul metrou din Viena se bazeaza intr-o masura considerabila pe vechiul tren orasenesc. Este vorba de calea ferata pe care circulau trenuri trase de locomotive cu aburi. Dupa incheierea procesului de electrificare a cailor ferate urbane, municipalitatea din Viena a repus in functiune trenul urban, ca mijloc de transport public; acesta functiona insa cu garnituri de tramvai. Mai apoi, in 1976 a circulat primul metrou in Viena, pe ruta dintre Heiligenstadt si Friedensbrücke. Initial acesta a fost dat in functiune doar de proba; ruta pe care circula insa noul metrou era utilizata inca din 1899. O perioada de timp, lucrarile lui Wagner nu au fost apreciate la adevarata lor valoare; numeroase statii au fost daramate. Abia in cadrul proiectelor de revitalizare a liniilor preorasenesti si de restructurare a trenurilor de-a lungul centurii interioare a orasului (Gürtel) s-a incercat sa se pastreze o parte cat mai insemnata din vechile constructii. Impresionantele statii de la suprafata au fost renovate cu multa grija. O problema persista insa de pe atunci: din cauza densitatii constructiilor si a traficului continuu de pe strazile inguste, nu s-au putut construi linii de tramvai care sa traverseze centrul orasului. Pana in ziua de azi acestea inconjoara centrul orasul pe asa-numita Ringstraße, in timp ce in centru nu se poate circula la suprafaa decat cu autobuzul.

5. Imbunatatirea treptata a transportului in comun

In vederea imbunatatirii calitatii transportului public si perfectionarii acestuia, au fost introduse sisteme de management computerizat al traficului, care includ afisajul digital al orelor de plecare si sosire ale tramvaielor. In 1995 s-au introdus in Viena tramvaiele cu podea joasa, o noutate mondiala la acea vreme[6]. Dupa o lunga perioada de probe, tramvaiele de acest gen au fost introduse definitiv in trafic si au fost perceptate ca o imbunatatire evidenta a comfortului pasagerilor. Aceste vagoane sunt vehicule cu podea joasa de 100%, numite ULF (Ultra Low Floor), podeaua avand cea mai mica inaltime existenta actualmente in constructia tramvaielor si anume 18 cm. In caz de nevoie podeaua poate cobori la urcarea in tramvai pana la nivelul de 10 cm.

Vienezii au un adevarat cult al tramvaielor. Astazi, in Viena, tramvaiele circula fara zgomot, la cateva minute distanta unul de celalalt, urcarea facandu-se direct de la nivelul bordurii, transportul cu tramvaiul, aici, fiind unul dintre cele mai bine dezvoltate, existand 50 de linii, raspandite in intreaga Viena. Transportul cu autobuze este o ramura indispensabila a transportului in comun vienez. Cu cele 500 de autobuze, 60 de linii, rute care se intind pe o lungime totala de 360 de km si aproximativ 120 de milioane de calatori anual, regia de autobuze inregistreaza o constanta dezvoltare. Liniile nocturne, introduse in ultimii ani, si-au dovedit si ele din plin utilitatea.

Planuri in domeniul transporturilor publice vieneze

In interiorul orasului urmeaza sa se desfasoare a patra etapa de lucrari la reteaua de metrou si se vor continua cu precadere lucrarile la liniile tangentiale de tramvai. Oferta transportului public spre zonele aflate in apropierea Vienei urmeaza sa fie de asemenea imbunatatita. Proiectul "Trenul urban rapid plus (S-Bahn plus)" isi propune sa revitalizeze si sa modernizeze puternic transportul cu trenul urban rapid. Masterplanul de circulatie prevede si o  dezvoltare rapida a garilor ce apartin  Cailor Ferate Austriece OBB.  Scopul urmarit este de a reduce pana in 2020 transportul individual motorizat din zonele aflate in apropierea Vienei la 55% (procentajul actual fiind de 65%).

Date generale: 2005-2007

Toate mijloacele de transport in comun

Sursa: https://www.wieninternational.at

Liniile Vieneze - intreprinderea de transport in comun a Vienei

Transportul in comun din Viena reprezinta unul dintre cele mai atractive si sigure mijloace de transport public local din Europa, inregistrand un numar foarte mare de clienti multumiti de serviciile oferite. Cu un procent de piata de 34% din drumurile parcurse in Viena, Liniile Vieneze se claseaza pe primele pozitii in topul mondial, iar in Austria ocupa locul 1. Gradul de multumire al clientilor a crescut de la 61% in 1993 la 82%., numarul celor nemultumiti fiind in continua scadere. In decursul deceniilor, Liniile Vieneze au inregistrat o crestere a numarului de calatori, in ciuda boomului de autoturisme din ultimii ani. In 1993, 655 de milioane de calatori au folosit serviciile Liniilor Vieneze[7]. Incepand cu 1995 numarul calatorilor a crescut depasindu-se pentru prima oara cifra de 700 de milioane de calatori. Recordul a fost stabilit in anul 2001, cand 729,4 milioane de persoane au calatorit cu mijloacele de transport in comun, pentru urmatorii doi ani cifra ramanand constanta in jurul valorii de 720 milioane de calatori. Un nou record s-a stabilit in 2004- 735,3 milioane de calatorii facute cu mijloacele de transport in comun din Viena. Cu un numar de 8000 de angajati, Liniile Vieneze reprezinta unul dintre cei mai mari angajatori din Viena. In 2004 s-au facut investitii de aproximativ 410 milioane de euro, dintre care circa 277 de milioane au revenit noilor constructii din reteaua de metrou. In 2005 cifra de investitii a crescut la 467 milioane de euro, dintre care 311 de milioane au fost repartizate pentru terminarea lucrarilor din sistemul de metrou, restul fiind folosite pentru modernizarea si innoirea parcului de masini si pentru alte lucrari de infrastructura (schimbarea sinelor, modernizarea instalatiilor de intretinere si a sistemului de management). Importanta Liniilor Vieneze ca factor economic reiese din cifrele care dovedesc ca, pe baza investitiilor facute in 2005, au fost asigurate 9000 de locuri de munca in cadrul diferitelor firme, de la intreprinderi mici si mijlocii pana la firmele mari de constructii si concernele industriale. Prelungirea liniilor U1 si U2 pana in Aspern este la ora actuala cel mai mare proiect de infrastructura din Viena, cu un volum de investitii de 1,2 miliarde euro, asigurand pana la terminarea lucrarilor, in 2009, 24.000 de locuri de munca[8].

Concluzii

Viena se mandreste deja cu cea mai densa retea de transport in comun. Locuitorilor si turistilor din Viena le stau la dispozitie aproape 1000 de km de linii de transport public, iar oferta urmeaza sa fie extinsa. Scopul este acela de a transforma Viena intr-un punct atractiv de trecere sau de schimbare a mijloacelor de transport. Un al doilea obiectiv este acela de a crea in Viena un punct nodal al transportului de marfuri. In acelasi timp se urmareste adaptarea transportului public la cerintele clientilor, asa incat sa fie perfect accesibil tuturor pasagerilor, inclusiv peroanelor cu handicap.

Concluzionand, puteam afirma ca Austria detine un sistem modern de transport public caracterizat prin siguranta, eficienta si calitatea serviciilor.