Helix aperta Born, 1778 (genul Cantareus)

Helix aperta Born, 1778 (genul Cantareus)

Helix aperta (fig. 6) este cunscut si sub denumirea "melcul cantaret", deoarece in timpul excitatiei sufla (fluiera) intr-o maniera caracteristica www.nal.usda.gov/afsic). In Italia este numit "monacella" in Puglia, iar in Sardegna "monzetta" (AVAGNINA, 2001)

Traieste in zonele calde si uscate din Franta, Italia si alte tari mediteraneene, precum si in S.U.A., in statele California si Louisiana. Poate urca pana la altitudini de 500 m. Mai este cunoscut si sub numele de "melcul vizuina", deoarece este gasit la suprafata solului doar in perioadele ploiose, pe cand in timpul verilor foarte calduroase se ingroapa in pamant la o adancime de 7-15 cm si devine inactiv pana la o noua ploaie (BURA, 2004)

Cochilia este de culoare castaniu-verzuie, conica, cu 4 anfracte, prima foarte stransa, iar ultima foarte ampla. Deschiderea bucala este mare, in forma de semiluna iar canalul columelar este absent (AVAGNINA, 2005). Diametrul cochiliei variaza intre 20-25 mm, iar inaltimea acesteia intre 25-30 mm www.nal.usda.gov/afsic)

In timpul verii formeaza un opercul alb, calcaros, perfect impermeabil, aderent la cochilie si mai subtire decat cel al speciei Helix pomatia (BURA, 2004)

Conform observatiilor lui BASINGER (1931), Helix aperta se imperecheaza de mai multe ori intr-un sezon uneori la un interval de numai 3 zile. In Noua Zeelanda depunerea oualor are loc la 3-6 zile de la imperechere, dar poate surveni si la citeva ore de la acuplare (BARKER, 1999). Ouale ovale, cu un diametru de 3-4,9 mm, sunt depuse intr-o groapa pe care melcul o sapa cu ajutorul capului, desi in mod ocazional ele pot fi depuse si in cavitatile naturale (BASINGER, 1931; HERZBERG si HERZBERG, 1962; POS, 1990). In conditii optime de crestere in sistem intensiv aceasta specie poate depune pana la 2500 oua/an (RUNHAM, 1989)

Are o carne foarte fina, care este comercializata numai in lunile calde atunci cand melcul estiveaza. Consumul carnii acestei specii este traditional in tarile din bazinul mediteranean, in familii si cu ocazia sarbatorilor populare, chiar daca costul de productie este foarte ridicat. Cresterea in ciclu biologic complet inca nu a dat rezultate satisfacatoare, cu toate ca s-au facut foarte multe probe si experimente timp de mai multi ani la rand. Problema principala a cresteri acestei specii in captivitate ramane faptul ca in momentul estivatiei acest melc se afunda in pamant la o adancime de pana la 30 cm. Singura varianta viabila de crestere a acestei specii o reprezinta procurarea melcilor primavara de la agricultorii care isi curata culturile de legume, intretinerea melcilor 2-3 luni pe suprafete deschise si apoi recoltarea lor de sub pamant in luna iunie (AVAGNINA, 2005)