Specii de heteroptere invazive în europa

SPECII DE HETEROPTERE INVAZIVE ÎN EUROPA

1. Introducere

Inventarul heteropterelor invazive ale Europei include 16 specii straine pentru Europa, 25 de specii straine in Europa si 7 specii criptogenice. Acestea reprezinta 1.7% din speciile de heteroptere aparute in Europa. Majoritatea speciilor apartin Fam. Miridae (20 sp.), Tingidae (8 sp.) si Anthocorridae (7sp.).

Rata introducerilor a crescut exponential pana in secolul XX si din anul 1990 o rata de 7 specii sosite la fiecare 10 ani a fost observata. Majoritatea speciilor invazive din afara Europei provin din America de Nord iar aproape toate speciile invazive in interiorul Europei sunt originare din regiunea mediteraneana fiind translocate in Europa de Nord si Europa Centrala. Majoritatea speciilor invazive de heteroptere sunt cunoscute din Europa Centrala si Europa de Vest (Cehia, Germania, Olanda, Marea Britanie).

Comertul cu plante ornamentale si translocarea ca pasageri clandestini cu ajutorul mijloacelor de transport si a oamenilor reprezinta principale cai de raspandire pentru heteropterele invazive.

Majoritatea plosnitelor invazive colonizeaza habitate aflate sub influenta puternica a omului, ca de exemplu culturi agricole, plantatii horticole si habitate antropice ca parcurile si gradinile. Putine specii prefera zona padurilor, incluzand aici si zonele impadurite cu arbori forestieri non - nativi.

Impactul heteropterelor invazive in Europa este foarte putin studiat. Cateva specii sunt considerate daunatoare in agricultura, silvicultura sau pe plantele ornamentale. Este nevoie de o mai multa cercetare pentru o mai buna intelegere a efectelor ecologice si economice ale introducerii de noi heteroptere.

Taxonomie

Heteropterele invazive sunt neuniform distribuite de-a lungul celor 8 subordine. În cadrul subordinelor Enicocephalomorpha si Dipsocoromorpha, subordine de baza cu 420 de specii respectiv 340 de specii in toata lumea, nu exista specii invazive. Acesti pradatori, de obicei specii minuscule si fragile, isi duc existenta secreta in adaposturi izolate ale habitatelor reverane si de litiera. Subordinul Geromorpha nu contine nici o specie invaziva pentru Europa. Membrii acestui subordin pradator cu mai mult de 2100 de specii in intreaga lume sunt cunoscuti sub numele de "plosnitele lui Dumnezeu" datorita abilitatii lor de a pasi pe suprafata apei, fie ea curgatoare sau statatoare. Printre reprezentantii subordinului Nepomorpha, adevaratele plosnite de apa, cu 300 de specii in toata lumea si Leptopodomorpha, cu 380 de specii in intreaga lume, exista o singura specie invaziva in fiecare subordin si anume Trichocorixa verticalis si respectiv Pentacora sphacelata, ambele originare din America de Nord, fiind introduse in regiunile vest - mediteraneene.

Majoritatea heteropterelor invazive apartin subordinelor bogate ca numar de specii asa cum era de asteptat: Cimicomorpha (20.500 specii in intreaga lume, 37 straine pentru Europa) si Pentatomomorpha (16.200 specii in toata lumea, 9 specii straine pentru Europa).

Cercetarile curente ilustreaza 48 de specii de heteoptere considerate a fi invazive, dintre care 16 specii sunt straine pentru Europa (specii introduse din afara Europei), 25 specii sunt straine in Europa (specii introduse dintr-o regiune a Europei in alta) si 7 sunt specii criptogene cu origine necunoscuta. Conform lui Aukema si Rieger (1995-2006), exista aproximativ 860 specii de heteroptere invazive (incluzand subspeciile) in Europa, ceea ce inseamna ca 1.7% din fauna Europei este non-nativa.

La nivel de familie, familiile Miridae (20 sp.) si Tingidae (8 sp.) domina, fiind urmate de familiile Anthocoridae (7 sp.) si Lygaeidae (5 sp.) (Figura 1.).

Familia Miridae este cea mai numeroasa familie, atat in fauna nativa cat si in cea non-nativa. Specii apartinand a 9 familii,care reprezinta numai 10% din totalul familiilor, au reprezentanti in fauna non-nativa. În general cu mai mult de o specie invaziva sunt Amphiareus (2), Anthocoris (2), Corythucha (2), Deracocoris (2), Orthotylus (4), Stephanitis (4) si Tupania (5). Tinand cont ca toate speciile invazive apartin unor familii prezente in Europa, 10 genuri (13 genuri, incluzandu-le si pe cele criptogenice, marcate cu asterix) sunt non-native la nivel de gen (Amphiareus, Belonochulus, *Buchananiella, Corythucha, Halyomorpha, *Nesidiocoris, Nezara, Pentacora, Perillus, *Taylorilygus, Trichorocorixa, Tropidosteptes, Tupiocoris).

Figura 1. Principalele familii de heteroptere ca numar de specii invazive

Alain ROQUES, Marc KENIS, David LEES, Carlos LOPEZ-VAAMONDE, Wolfgang RABITSCH, Jean-Yves RASPLUS and David B. ROY. Alien terrestrial arthropods of Europe, Ed. PENSOFT Sofia - Moscow, 2010, pagina 411.

3. Tendinte temporare ale introducerii

Anul publicarii, cand specia a fost inregistrata pentru prima oara, evident ca nu este identic cu anul introducerii. De obicei trec cativa ani pana ce insectele introduse cresc in abundenta peste un prag anume pentru a putea stabilii populatii reproductive si pentru a fi recunoscute. Acest interval de timp reprezinta o caracteristica comuna a invaziilor biologice si poate dura perioade lungi de timp in cazul anumitor organisme, exemplu decade sau chiar secole in cazul unor plante (Kowarik, 1995).

Totusi, pentru insecte, acest interval de timp dureaza o perioada mai scurta de timp, insa cativa ani pot trece de cand o specie invaziva este descoperita si apoi inregistrata.

Unele heteroptere fusesera introduse in trecut, asemeni binecunoscutei plosnite de pat, Cimex lectularius Linnaeus, 1758 si poate alte cateva au urmat odata cu expansiunea umana asociata cu luarea in cultura a terenului. Acele antice introduceri au fost rare, nu se stie daca au fost inregistrate si din aceste cauze au fost excluse din studii. Totusi nu exista nici o indoiala ca rata introducerii a crescut exponential in cadrul secolului XX si a atins valori fara precedent in secolul XXI (Figura ). Înca din 1990, o rata aproximativa a introducerilor de 7 specii pe deceniu a fost observata (Rabitsch, 2008). În prezent heteropterele invazive din afara Europei si cele invazive din interiorul Europei se stabilesc in ambele cazuri cu o rata de 0.33 specii pe an; acest lucru inseamna ca in medie, la fiecare 3 ani o noua specie din afara Europei soseste in Europa. Chiar in ultimii 8 ani, au fost detectate 5 specii: Corythucha arcuata, Tropidosteptes pacificus si Belonochilus numenius din America de Nord (2000, 2007, respectiv 2008), Nysius huttoni din Noua Zenlanda (2002) si Halyomorpha halys din Asia de Est (2007).

Unele specii sunt suspectate ca ar fi fost introduse in secolul 19 impreuna cu plante ornamentale, exemplu Anthocoris butleripe, Buxus sempervirens, Anthocoris sarothamni, Orthothylus adenocarpi, O. concolor, O. virencens, Dictyonata fuliginosa pe Cytisus scoparius, si Macrofophus glaucescens, Elasmotropes testacea pe Echinaps spaerocephalus. Mult mai recent, cateva specii de Tuponia au fost introduse odata cu cresterea folosirii speciilor ornamentale de Tamarix in gradini publice si private.

Data introducerii speciilor criptogenice in Europa este neclara si poate fi cu cateva secole inainte de prezent. Majoritatea sunt de origine tropicala, fiind specii zoofage.

Figura     Media anuala a numarului de specii invazive inregistrata in intervalul de timp

Alain ROQUES, Marc KENIS, David LEES, Carlos LOPEZ-VAAMONDE, Wolfgang RABITSCH, Jean-Yves RASPLUS and David B. ROY. Alien terrestrial arthropods of Europe, Ed. PENSOFT Sofia - Moscow, 2010, pagina 416.

4. Origine

Un total de 16 specii sunt invazive din afara Europei, 10 dintre acestea din America de Nord, 4 din zona estica Paleartica si Asia de Est si cate una din America de Sud si Oceania. Aproape toate cele 25 de specii invazive de pe continentul european sunt originale din regiunea mediteraneana si au fost translocate catre Europa Centrala si de Nord. Sapte specii sunt considerate criptogenice avand origine necunoscuta si distributie cosmopolita (Figura 3.).

Rabitsch (2008) preciza tendinta aflata in crestere a speciilor nord americane sosite in Europa (Figura 4.). Acest fapt este sustinut de recentele introduceri ale speciei Tropidoteptes pacificus in Olanda (Aukena, 2009) si ale speciei Belonochilus numenius in Corsica, Franta continentala si Spania (Gesse, 2009; Matacq, 2008).

Putine specii au fost introduse din Oceania (Noua Zenlanda, Nysius huttoni) si America de Sud (Fulvius borgesi). Nezara viridula este considerata singura specie invaziva originara din Africa, desi cateva exemplare au fost interceptate anterior in timpul unor controale de sanatate a plantelor, exemplu Machiadenus diplapterus (Distant, 1903) (Lygaeidae) si Natalicola pallidus (Westwood, 1837) (Tessaratomidae) la aeroportul Heatrow, Londra, pe fructele si plantele importate din Africa de Sud (Malumphy si Reid, 2007-2008). Clima potrivita pare a fi un factor semnificativ pentru stabilirea heteropterelor invazive in Europa, in timp ce 87% (14 specii) vin din zone cu climat temperat si numai 2 specii au fost introduse din emisfera sudica.

Figura 3. Originea geografica a specilor invazive de heteroptere ale Europei

Alain ROQUES, Marc KENIS, David LEES, Carlos LOPEZ-VAAMONDE, Wolfgang RABITSCH, Jean-Yves RASPLUS and David B. ROY. Alien terrestrial arthropods of Europe, Ed. PENSOFT Sofia - Moscow, 2010, pagina 417.

Figura 4. Numarul speciilor de heteroptere invazive ale Europei dupa perioada introducerii si originii lor geografice. Speciile criptogenice sunt excluse.

Alain ROQUES, Marc KENIS, David LEES, Carlos LOPEZ-VAAMONDE, Wolfgang RABITSCH, Jean-Yves RASPLUS and David B. ROY. Alien terrestrial arthropods of Europe, Ed. PENSOFT Sofia - Moscow, 2010, pagina 418.

5. Distributie

Majoritatea speciilor invazive de heteroptere sunt cunoscute din Europa Centrala (Cehia, 22 specii care reprezinta 47% din totalul tutulor speciilor Germania, 20 specii) si Europa de Vest (Olanda, 20 specii; U.K., 17 specii) (Figura 5.). Un motiv pentru care Europa de Sud este un recipient pentru heteropterele invazive deriva din faptul ca aproape toate speciile invazive de pe batranul continent sunt originare din regiunea mediteraneana si au fost translocate in partea de Nord. Aceasta este probabil o consecinta a migratiei masive a populatiei umane de la nord la sud si a intensificarii schimbului marfar (exemplu: vacante de vara, fructe, legume).

Figura 5. Numarul speciilor invazive stabilite in tarile Europene

Alain ROQUES, Marc KENIS, David LEES, Carlos LOPEZ-VAAMONDE, Wolfgang RABITSCH, Jean-Yves RASPLUS and David B. ROY. Alien terrestrial arthropods of Europe, Ed. PENSOFT Sofia - Moscow, 2010, pagina 419.

6. Cai de introducere

Heteropterele sunt foarte rar interceptate (Roques si Auger-Rozenberg, 2006) sau cel putin raportate, in parte datorita rolului lor auxiliar ca organisme daunatoare. Recent au fost publicate un numar de astfel de cazuri datorita introducerii inspectiilor de sanatate asupra plantelor in U.K. De exemplu, Natalicola pallidus (Tessaratomidae) a fost gasita pe Grassula multicava din Africa de Sud (Malumphy si Reid, 2008) si un exemplar de Leptoglassus occidentalis a fost gasit intr-un transport de cherestea din U.S.A (Malumphy, 2008) indicand introduceri multiple ale acestei specii in Europa. Schimburile cu plante ornamentale si deplasarile ca pasageri clandestini cu ajutorul vehiculelor de transport constituie principalele modalitati de patrundere pentru heteropterele invazive (Rabitsch, 2008), confirmate deasemenea de intreruperea introducerilor intre anii 1925-1949 ( Figura 4.).

7. Ecosisteme si habitate colonizate

Majoritatea heteropterelor invazive colonizeaza habitate aflate sub influenta puternica a omului, ca de exemplu culturile agricole, culturile horticole, habitatele domestice (51%) care cuprind parcurile si gradinile (27%) (Figura 6.).

Unele specii prefera zonele impadurite incluzand plantatiile cu arbori non-nativi. Merita sa mentionam ca Leptoglossus occidentalis s a raspandit foarte mult in Europa, extinzandu-si habitatul ocupat. Primele inregistrari in majoritatea tarilor au fost celedin mediu urban orase si porturi) apoi din ce in ce mai multe inregistrari au fost facute pe teren in mediul extraurban, observandu-se o expansiune in crestere a speciei dincolo de limitele habitatelor urbane.

8. Impactul ecologic si economic

Impactul heteropterelor invazive in Europa este foarte putin studiat (Rabitsch, 2008). Cateva specii sunt considerate daunatori in agricultura si silvicultura, exemplu Nysius huttoni si Leptoglossus occidentalis, sau pe plante ornamentale, exemplu Corythucha ciliate si Stephanitis takeyai, dar dauna este raportata la nivel local in Europa. Date despre orice impact ecologic negativ asupra speciilor native fie datorita pradatorismului, hibridarii, competitiei sau transferului patogen nu sunt disponibile. Totusi, asa cum mentioneaza Rabitsch (2008), inca nu au fost semnalate asemenea efecte.

Figura 6. Principalele habitate populate de heteropterele invazive ale Europei

Alain ROQUES, Marc KENIS, David LEES, Carlos LOPEZ-VAAMONDE, Wolfgang RABITSCH, Jean-Yves RASPLUS and David B. ROY. Alien terrestrial arthropods of Europe, Ed. PENSOFT Sofia - Moscow, 2010, pagina 420.