Medicamente din clasa aminelor

MEDICAMENTE DIN CLASA AMINELOR

Aminele sunt compusi organici care contin in molecula lor una sau mai multe grupari functionale amino: –NH2. Aminele sunt compusi, care provin prin inlocuirea atomului de hidrogen din amoniac (NH3) cu radicali organici, astfel obtinem amine primare (R – NH2), secundare (R1 – NH – R2) si tertiare (R1 – N – R2), unde R1, R2 si R3, pot fi egali sau diferiti.I

. R3

Unele amine simple poseda proprietati fiziologice marcante, dar prezinta toxicitate si nu se utilizeaza in terapeutica, dar sunt importanti in sinteze chimico-farmaceutice.

S-au gasit amine cu proprietati simpatomimetice, care mai au putine elemente comune cu noradrenalina initiala. Efectul de marire a presiunii arteriale (amine presoare) apare inca de la izoamilamina si se accentuaza la aminele primare cu radicali alifatici ramificat sau ciclic cu 7 – 9 atomi de carbon. Substitutia in formula aminelor alifatice cu radicali aromatici face sa apara o actiune hipertensiva; prin grefarea unor grupari fenolice pe nucleul benzenic aceasta actiune se accentuaza, datorita proprietati simpatomimetice.

1. AMFETAMINA.

Sinonime: Benzedrin, Fenamina. Mr 135.

1-fenil-2-amino-propan, formula chimica:

C6H5–CH2–CH–CH3

I

NH2

Descriere. Lichid mobil cu miros caracteristic, aproape insolubil in apa. Solubil sub forma de sulfat.

Proprietati. Actioneaza ca un puternic stimulent asupra SNC; inlatura oboseala fizica si psihica, provoaca o stare de euforie (stare de buna dispozitie exagerata, nejustificata, intalnita in unele boli neuropsihice sau provocata de unele substante, cum este si opiul) si intrerupe somnul. Ridica tensiunea sanguina, dar are actiune depresiva asupra inimii. A fost prescris in stari depresive, boala Parkinson, psihonevroze, pentru cura de slabire. Este supus legislatiei stupefiantelor.

9.1.1. AMFETAMINI SULFAS FR X.

Sulfat de amfetamina. Sinonim: sulfat de benzedrina. Mr 368,5

NH3

‪ I ‫ +

2 │C6H5–CH2–CH–CH3│ SO4 ²‾

└ ┘

Sulfat de di(1-fenil-2-aminopropan

Contine cel putin 99,0% si cel mult 100,5 % (C9H13N2 2 · H2SO4 raportat la substanta uscata.

Descriere. Pulbere cristalina, alba, fara miros, cu gust slab amar: TOXIC.

Solubilitate. Solubil in apa, greu solubil in alcool, practic insolubil in acetona, benzen, cloroform si eter.

Solutia pentru analiza: 1,0 g substanta se dizolva in 40 ml apa si se completeaza cu acelasi solvent la 50 ml. Solutia trebuie sa fie limpede si incolora. pH = 5,0 – 6,0

Conditii de calitate si puritate se refera la arsen; cloruri; metale grele; pierdere prin uscare; reziduu prin calcinare.

Identificare. – la 5 ml solutie de analizat se adauga 10 ml acid pidric 10 g/l R; se formeaza un precipitat galben, cristalin care, dupa separare, spalare cu apa si uscare in exicator, se topeste la 86 – 90 sC.

-La 1 ml solutie de nalizat se adauga 3 ml hidroxid de potasiu 100 mg/l in alcool R, 0,1 ml cloroform R si se incalzeste; se percepe un miros caracteristic de fenilcarbilamina (deosebire de efedrina si metilamfetamina).

-La 2 ml solutie de analizat se adauga 0,25 ml acid clorhidric 100 g/l R si 0,5 ml clorura d bariu 50 g/l R; se formeaza un precipitat alb.

Dozare. Se titreaza cu hidroxid de sodiu, in mediu apa si formaldehida, indicator fenolftaleina solutie.

Conservare. VENENA. Inrecipiente bine inchise, ferit de lumina.

Actiune farmacologica si intrebuintari. Simpatomometic; excitant al sistemului nervos central.

2. EPHEDRINUM HYDROCHLORIDUM

Clorhidrat de efedrina. C10H15NO · HCl Mr 201.7

‪ C6H5–CH–CH–CH3 ‫ +

│I II

│ OH NH2 │Cl¯

│ I │

 CH3 ┘

clorhidrat de 1-fenil-2-(metilamino)-1-propanol

Descriere. Cristale aciculare incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar. Punct de topire: 217 – 220 sC.

Solubiltate. Usor solubil in apa, solubil in alcool, foarte greu solubil in cloroform, practic insolubil in eter.

Solutie pentru analiza. 1 g clorhidrat de efedrina se dizolva in 25 ml apa proaspat firta si racita si se completeaza cu acelsi solvent la 50 ml. 10 ml solutie trebuie sa fie limpede si incolora.

Identificare. – la 1 ml solutie pentru analiza se adauga 0,5 ml sulfat de cupru (II) 50 g/l R si 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/l; solutia se coloreaza in albastru-violet. Se adauga 2 ml eter R si se agita; stratul eteric se coloreaza in rosu-violaceu, iar stratul apos in albastru.

-la 1 ml solutie pentru analiza se adauga 0,5 ml hidroxid de sodiu 100 g/l R, 0,3 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/l si se incalzeste la fierbere; se formeaza benzaldehida, cu miros caracteristic si se degaja vapori de metilamina care albastreste hartia de turnesol rosie I.

-2 ml solutie de analizat se aciduleaza cu acid nitric 100 g/l R si se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/l R; se formeaza un precipitat alb cazeos (specific pentru ionul clor).

Conditii de calitate si puritate se refera la: aciditate-alcalinitate; metale grele; sulfati; substante organice usor carbonizabile; pierdere prin uscare; reziduu prin calcinare.

Dozare. Clorhidratul de efedrina dizolvata in acid acetic anhidru, se titreaza cu cu acid percloric in dioxan, indicator galben de metanil in dioxan, pana la coloratie rosu-violeta.

Conservare. in recipiente bine inchise, ferit de lumina. SEPARANDUM.

Cade sub incidenta legislatiei privitor la precursori pentru stupefiante.

Actiune farmacologica si intrebuintari. Simpatomimetic, folosit ca antiasmatic.

Produse farmaceutice:

EFEDRINA 50 mg; cp. 50 mg (P-RF);

EFEDRINA sol. inj. 10 mg/ml sau 50 mg/ml; fiole a 1 ml (S).

Ind: congestie nazala datorita virozelor, afectiunilor respiratorii alergice sau comune. Sinuzita, rinosinuzita. Dz: adulti si copii peste 12 ani: 50-60 mg de 3 – 4 ori /zi (maxim 250 mg/zi); 6 – 12 ani: 30 mg de 3 – 4 ori /zi (maxim 120 mg/zi) sub 6 ani conform recomandarii medicului.

Cind: afectiuni cardiace, HTA; diabet; adenom prostatic; afectiuni tiroidiene; sarcina, alaptare; interactiuni medicamentoase cu IMAO.

RA: nervozitate, ameteli, somnolenta; cresteri ale TA; tulburari de mictiune la bolnavi cu afectiuni de prostata.

3. FENILAMINA.

Sinonim: anilina.

C6H5–NH2 Mr 93.

Descriere. Lichid uleios incolor, putin solubila in apa, solubila in alcool, eter si majoritatea solventilor organici.

Preparare. Dupa metoda N. N. ZININ (1842), prin reducerea nitrobenzenului cu hidrogen.

+ 6H

C6H5–NO2 -------------→ C6H5–NH2 + 2H2O

(Fe + HCl)

NitrobenzenAnilina apa

Hidrogenul necesar in reactie se obtine prin prin actiunea acidului clorhidric asupra fierului.

Nu este intrebuintata in terapeutica, fiind foarte TOXICA. Se utilizeaza, ca materie prima in industria farmaceutica, la fel si α si β naftilamina.

4. SARURI CUATERNARE DE AMONIU.

Sarurile cuaternare de amoniu sunt cunoscute si sub numele de sapunuri inverse, unele dintre ele sunt folosite ca agenti de udare, emulgatori, detergenti datorita proprietatii lor tensioactive.

Se numesc sapunuri inverse sau agenti cation activi pe de o parte din cauza ca acesti produsi contin o grupa anionica mica legata de un radical hidrocarbonat mare in timp ce la sapunurile obisnuite gruparea anionica este mare si este legata de o grupare cationica mica.

Formula generala:

⌠R ‏ +

│I │

│ Ŕ́ ́ ́ –N – Ŕ│ X¯

│ I │

│R”│

In formula generala cel putin unul dintre radicali este format dintr-o catena de 8 – 18 atomi de carbon, iar ceilalti trei radicali pot fi alchilici mult mai mici sau chiar radicali fenil. In aceste conditii, compusul prezinta proprietatile mentionate mai sus si este tensioactiv.

Aceste substante pot fi utilizate si in ape dure, dar prezinta incompatibilitate cu sapunuri obisnuite cu care nu pot fi asociate, doarece produc precipitate.

Sarurile cuaternare de amoniu au proprietati bacteriostatice si bactericide importante, atat fata de bacterile gram–pozitive si gram-negative.

Natura anionului nu are influenta prea mare asupra activitatii germicide. Derivati bromurati sunt mai activi decat clorurati si au o solubilitate buna. Cei mai activi sunt ioduratii dar au solubilitate mai redusa.

Atomul de azot poate sa faca parte si dintru-un ciclu.

Descoperirea proprietatilor germicide a compusilor cuaternari de amoniu se datoreste lucrarilor lui DOMACK.

Sarurile cuaternare de amoniu in concentratii mici, actioneaza asupra centrilor activi ai emzimelor bacteriene; in solutii concentrate floculeaza proteinele celulelor microbiene cu sarcina negativa modificand pH-ul mediului.

Prin proprietati temnsioactive usureaza trecerea substantelor prin peretii celular, in mediul inconjurator.

Acesti produsi sunt utilizati in special extern si anume:

-in chirirgie, pentru dezinfectia mainilor si pentru dezinfectia pielii preoperator; pentru dezinfectarea instrumentelor etc;

-in otorinolaringologie: gargarisme;

-in obstretica-ginecologie: dezinfectia tegumentelor si regiunilor piloase vulvare si perivulvare; spalaturi vaginalr si si uertrale; utilizati ca anticonceptionale vaginale ex. clorura de benzalconiu;

-in dermatologie in diferite lotiuni, unguente, sampoane etc, ca dezinfectant;

-in stomatologie pentru dezinfectarea instrumentelor etc.

dupa natura substantei se folosesc in concentratii de la 1 % pana la 1:40 000. In solutii concentrate sunt activi si fata de bacili tuberculosi.

Sarurile cuaternare de amoniu indeplinesc cele mai multe criterii pe care trebuie sa indeplineasca un dezinfectant ideal si anume:

-sa aiba o puternica actiune bactericida fara a fi toxic pentru om sau animale;

-sa nu aiba miros neplacut si persistent;

-sa fie solubili in apa si activ in orice mediu;

-sa nu aiba actiune corosiva asupra obiectelor;

-sa fie usor de manipulat si pastrat;

-sa fie usor de sintetizat; economic si ieftin.

9.4.1. BENZALKONII CHLORIDUM. FR X.

Clorura de benzalconiu.

Clorura de bezalconiu este un amestec de cloruri de alchil-benzil-dimetil- amoniu, in care R reprezinta gruparea alchil (C8H17–C18H37), proportia compusilor omologi C12H25 si C14H29 fiind in majoritate. Contin cel putin 97,0 % si cel mult 103,0 %. C22H40ClN (Mr 354,0) raportat la substanta anhidra.

CH3

I +

Cl¯

I

CH3

Clorura de alchil-dimetil-benzil-amoniu

Descriere. Pulbere amorfa sau masa cristalina, transparenta sau masa cu aspect gelatinos, alba sau slab galbuie, fara miros sau cu miros caracteristic aromat si cu gust amar.

Solubilitate. Foarte solubila in alcool si apa, usor solubila in acetona, cloroform si glicerol, foarte putin solubila in benzen, practic insolubila in eter.

Prepararea solutiei pentru analiza: -1,0 g clorura de benzalconiu se dizolva in 50 ml apa si se completeaza cu acelasi solvent la 100 ml. Solutia astfel preparata dupa 6 h de la preparare trebuie sa fie limpede sau cel mult opalescenta si fara particule insolubile. pH-ul solutiei: 6,0 – 7,5.

Conditii de calitate si puritate, se refera la: amine libere si amoniac; apa; reziduu prin calcinare.

Identificare. –1 ml solutie de analizat se diluaza cu apa la 10 ml; prin agitare se produce o spuma abundenta.

-spectrul in U.V. al solutiei solutiei 0,1 % m/V prezinta trei maxima: la 256 nm, la 262 nm si la 268 nm.

-la 1 ml solutie de analizat se adauga 2 ml alcool R, 0,5 ml acid nitric 100 g/l R si 1 ml nitrat de argint 20 g/l R; se formeaza un precipitat alb cazeos (identificarea ionului de clor)

-0,2 g clorura de benalconiu se dizolva in 1 ml acid sulfuric R, se adauga 0,1 g nitrat de sodiu R si se incalzeste timp de 5 minute pe baia de apa. Se raceste, se diluaza cu apa la 10 ml, se adauga 0,5 g zinc R si se incalzeste pe baia de apa timp de 5 minute. La 2 ml solutie se adauga 1 ml nitrit de sodiu-solutie R, se raceste in baie de gheatasi se adauga 3 ml 2-naftol-solutie R; apare o coloratie rosu-portocalie.

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.

Actiune farmacologice si intrebuintari. Antiseptic.

Produse farmaceutice:

-PHARMATEX 1,2 %; OTC crema vaginala, 1,2 % clorura de benzalconiu; tub a 72 g crema vaginala + aplicator.

-PHARMATEX 18,9 mg; OTC, ovule 20 mg clorura de benzalconiu.

Ind.: anticonceptional local cu actiune spermicida.

4.2. BROMURA DE CETILTRIMETILAMONIU (R) FR X          

C12H42BrN Mr 364,5

Descriere. Pulbere alba cu gust astringent si amar.

Solubilitate. Solubil in apa.

Preparare. Se obtine prin alchilarea completa a cetilamine cu bromura de metil, dupa reactia:

+

CH3–(CH2 15–NH2 + 3CH3Br ------→ Br¯

Cetilamina Bromura de metil Bromura cetil - trimetil - amoniu

Se intrebuinteaza in solutie de 1 % sau in alte concentratii. Este activ si in concentratii mai mici.

4.3. ZEFIROL. CLORURA DE BENZIL- DIMETIL- ALCHIL- AMONIU.

Descriere si solubilitate. Se prezinta ca o pulbere alba, amorfa, cu gust amar, foarte solubila in apa. Solutia apoasa este incolora si spumifica puternic.

Preparare. se prepara din dimetilbenzilamina si clorura de alchil. Clorura de alchil nu este o substanta unitara, ci un amestec de de omologi obtinut prin hidrogenarea acizilor grasi naturali, rezultati prin scindarea grasimilor, pana la alcoolii corespunzatori si apoi transformarea acetora in halogati, in care ,,n” reprezinta un numar de 8 – 18 atomi de carbon.

CH3 CH3

II+

CH3–N + CH3–(CH2 n–Cl → [ CH3–N – (CH2 n–CH3 ] Cl¯

I I

CH2–C6H5 CH2–C6H5

Dimetil-benzil-amina clorura de alchil Clorura de benzil-dimetil-alchil-amoniu

Intrebuintari. Solutia apoasa are o actiune bactericida energica. Utilizat in dermatologiein tratamentul unor afectiuni cutanate, furunculoze, eczeme, impetigo; in ginecologie;urologie etc.

4.4. BROMURA DE CETILPIRIRDINIU.

Mr 358

HC — CH

// +

[ HC N CH2–(CH2 14–CH3 ] Br¯· H2O

/

HC ═ CH

Descriere. Compus alb pulverulent cu miros slab caracteristic particular. P.t. 80 – 83 °C.

Solubilitate. Solubil in apa, alcool si cloroform, putin solubil in benzen si eter. Solutia apoasa are pH= 6 – 7.

Intrebuintari. Dezinfectant, antiseptic in solutii 0,01 – 1 %.