Aspectele economic-sociale privind educatia

Aspectele economic-sociale privind educatia

Numerosi    economisti au considerat ca investitia in educatie aduce mai multe beneficii sociale:

. economisirea unor cheltuieli ale statului cu alocatiile de sprijin, indemnizatii de somaj, programe de protectie sociala si chiar a cheltuielilor de prevenire a faptelor antisociale, intrucat persoanele cu un nivel superior de instruire sunt mai putin susceptibile sa fie afectate de somaj si mai putin predispuse sa recurga la fapte antisociale;

. cresterea beneficiilor de pe urma unor descoperiri noi, brevete de inventie si inovatii, ca urmare a faptului ca persoanele superior instruite devin capabile de performante superioare in desfasurarea unor activitati creative;

. cresterea pe termen lung a productivitatii muncii prin cresterea calificarii fortei de munca;

. cresterea bunastarii sociale generale prin efectele unei educatii de calitate asupra imbunatatirii sanatatii celor capabili sa cunoasca modalitatile de prevenire a bolilor, modalitatile de crestere sanatoasa a copiilor si de petrecere profitabila pentru

sanatate a timpului liber.

Spre sfarsitul secolului al XX-lea, au aparut teorii mai rezervate in legatura cu beneficiile investitiei in "capitalul uman". "Teoria filtrului" porneste de la observatia ca alocarea unor mai mari resurse pentru invatamant nu conduce in mod obligatoriu la cresterea productivitatii, intrucat aceasta depinde mai mult de alti factori, decat de caracteristicile personale ale muncitorilor. Cele mai importante functii ale invatamantului

sunt, mai degraba, de selectie (a fortei de munca) si de informare (a patronilor) cu privire la calitatile umane ale celor pe care intentioneaza sa-i angajeze, ceea ce permite o economisire a costurilor de selectie a personalului.

Învatamantul "filtreaza" indivizii inainte de intrarea lor in campul muncii, in sensul ca pe baza examinarilor si a notelor     pe care le acorda elevilor, triaza persoanele cu diferite capacitati, transmitand astfel informatii achizitorilor fortei de munca.. La randul lor, indivizii beneficiaza prin aceea ca sunt angajati si platiti, de la inceput, potrivit capacitatilor lor productive.

In figurile nr. 1 si 2 (vezi ANEXA) sunt prezentate grafic situatiile personalului didactic pe niveluri de educatie in perioada 2007/2008 si absolventilor pe niveluri de educatie in anul scolar 2006/2007.

In figurile nr. 3 si 4 sunt oferite date privind "Invatamantul superior din institutiile private pe localitati in anul 2007/2008", dar si "Rata abandonului in invatamantul preuniversitar". (vezi ANEXA).

Capitalul intangibil" si cunostintele produc cea mai mare valoare adaugata. Formarea capitalului uman trebuie abordata cel putin la fel de bine cum este tratata formarea capitalului fizic, iar reforma in educatie ar trebui sa se straduiasca sa o trateze pe cea dintai in mod evident.

Scopul oricarei politici publice, indiferent daca este vorba de reforma educatiei, a sistemului sanitar sau a sistemului fiscal, este acela de a imbunatati viata oamenilor. Si, intr-un mod foarte important, discutiile si propunerile fundamentale privind reforma in educatie au tins, pana acum, sa ignore rolul esential al oamenilor. Majoritatea expertilor in educatie uita ca oamenii sunt productivi nu numai datorita sistemului nostru social si economic sau a calitatii tehnologiilor pe care le folosesc, ci si datorita educatiei si formarii cu care vin la locul de munca.

În mod evident, reforma in educatie trebuie directionata spre ceea ce economistii numesc "formare de capital" - desi formarea capitalului uman este uitata. Formarea capitalului este un mijloc primar de crestere a productivitatii muncii. În esenta, aceasta reprezinta rezultatul produs de fiecare angajat, cantitativ vorbind, iar cresterea productivitatii muncii este sinonima cu salariile mai mari si cu prosperitatea economica. Atunci cand un individ sau o firma cumpara un bun "real", ca de exemplu un utilaj nou, in scopul producerii de venituri viitoare, se asteapta sa obtina un randament pozitiv al acestei investitii. Totusi, este nevoie de un venit net minim din aceasta investitie. Acest venit minim reflecta inflatia anticipata si diverse alte riscuri asociate investitiei. Acest venit minim se numeste adesea venit "normal" sau "profit normal", in timp ce orice alt venit obtinut pe langa acesta se numeste "profit economic".[2]

Educatia joaca un rol esential in formarea "capitalului uman" si in determinarea sansei omului din punct de vedere economic. În mediile de afaceri exista, desigur, multe intamplari ale unor oameni care, desi nu urmasera decat liceul sau chiar mai putin, au avut un succes foarte mare si au adunat o avere imensa. În acelasi timp, in unele tari, economia este plina de indivizi care desi si-au dat doctoratul, castiga putin din punct de vedere financiar. Totusi, dincolo de astfel de exceptii, cu cat educatia unei persoane este mai inalta si de mai buna calitate, cu atat sansele si perspectivele de succes economic ale ei sunt mai mari. Aceasta nu este doar o observatie teoretica, ci poate avea consecinte practice importante pentru cresterea economica. Anumite politici guvernamentale, cum ar fi cea fiscala, pot descuraja indivizii sa urmeze o educatie mai inalta, ceea ce reduce capacitatea productiva a fortei de munca nationale. Educatia creste, in general, castigurile anticipate ale unui individ pe durata vietii sale, fiind perceputa ca un efort pe termen lung. Totusi, daca impozitele si taxele individului sunt din ce in ce mai mari pe masura ce ii cresc veniturile, politica fiscala il descurajeaza pe acesta sa-si foloseasca timpul si resursele necesare obtinerii unui nivel mai ridicat de educatie. Impozitele mari pedepsesc succesul si descurajeaza indivizii sa actioneze pentru a-l obtine, indiferent daca actiunile necesare se constituie in munca mai multa sau educatie superioara. Altfel spus, daca impozitul creste odata cu venitul, descurajeaza formarea capitalului uman in acelasi mod in care descurajeaza munca, economisirea sau investitia in capitalul fizic.[3]

Se poate descuraja "formarea capitalului uman" si in alte moduri, mai putin cunoscute sau intelese. De exemplu, in cadrul economiei actuale, majoritatea familiilor inteleg importanta invatamantului universitar. Daca efortul educational se va reduce, va descuraja mai curand familiile cu venituri modeste decat pe cele mai instarite. Familiile cu venituri mai mari au capacitatea de a suporta intr-o mai mare masura costurile mai mari ale educatiei universitare decat familiile cu venituri mai reduse.

Educatia este importanta in orice perioada buna, stabila, deoarece este mai probabil ca un individ care poate avea succes in mai multe domenii sa treaca la activitatile cele mai cerute pe piata. Si atunci cand economia nu merge bine, acest grad mai inalt de mobilitate in privinta locului de munca ii permite individului sa se adapteze atunci cand situatia devine nefavorabila.

Pentru ca managerii sa aprecieze angajatii la justa lor valoare este necesar ca si acestia sa aiba o educatie adecvata. Nivelul de educatie al unei persoane afecteaza nivelul castigurilor sale, intre acestea existand o relatie de proportionalitate directa. Cu cat persoanele au studii mai aprofundate, cu atat ele sunt mai bine pregatite sa absoarba informatia noua si sa se familiarizeze cu noile tehnologii, astfel castigurile lor fiind considerabil marite.

Educatia pe care o persoana o primeste are puternice implicatii si asupra locului de munca unde aceasta lucreaza. În cartea sa, "Studii ale Capitalului Uman", Jacob Mincer precizeaza: "angajatii educati au cel putin doua avantaje fata de cei mai putin educati, printre care: salarii mai mari si o stabilitate mult mai mare la locul de munca

Un alt aspect care trebuie mentionat si care este strans relationat cu educatia este reprezentat de calitatea vietii personale. Cei cu un nivel mai inalt de educatie tind sa aiba o sanatate mult mai buna decat cei cu un nivel mai scazut, ei facand o investitie in ei insisi, investitie pe care o protejeaza luandu-si masuri preventive. Economistii au fost interesati de cresterea economica din momentul in care Adam Smith a elaborat studiul sau asupra bogatiei natiunilor

Contributia educatiei la cresterea economica se produce prin doua mecanisme. Primul, si cel mai cunoscut, este prin crearea de noi cunostinte, cunoscut si sub numele de "cresterea Schumpeteriana".[5] Indivizii mult mai bine educati vor deveni mai tarziu oameni de stiinta si investitori care vor lucra pentru a contribui la marirea stocului de inteligenta umana prin dezvoltarea a noi procese si tehnologii. Astfel se ajunge la cel de-al doilea mecanism prin care educatia afecteaza cresterea economica, si anume prin transmiterea de cunostinte si informatii. Scolile asigura nivelul de educatie necesar pentru a putea intelege informatia noua si la acest capitol Romania este printre tarile fruntase. Cresterea nivelului educational a facilitat foarte mult procesul de inovare ce a avut loc in cadrul industirei computerelor, de exemplu, dar daca nu ar fi existat scolile care sa invete elevii si studentii cum sa foloseasca aceste noi aplicatii, efectul inovatiei ar fi fost cu mult redus.

Educatia transforma oamenii, acestia devenind cetateni, mame, tati, copii mai buni. În lucrarea sa "Capitalism si Libertate", scrisa in 1962,[6] Laureatul la Premiul Nobel Milton Friedman descrie cateva dintre efectele asociate cu educatia: "O societate stabila si democratica nu poate exista fara un grad minim de stiinta de carte si de cunoastere din partea cetatenilor si fara acceptarea unui set comun de valori. Educatia poate contribui la amandoua."