Comunitatea educativa

COMUNITATEA EDUCATIVA

Comunitatea educativa reprezinta un model de organizare inspirat din alte domenii de activitate (vezi comunitatea religioasa, comunitatea anumitor categorii profesionale, comunitatea studenteasca etc).

Conceptul operational de comunitate educativa, lansat la inceputul anilor 1970, defineste un model de organizare nonformala a factorilor extrascolari implicati la nivel national, teritorial si local in sprijinirea si animarea activitatilor pedagogice proiectate si realizate in cadrul scolii (vezi Dictionnaire encyclopedique de Veducation et de la formation, 1994, pag. 179).

Functia manageriala, anagajata la acest nivel, presupune crearea unor legaturi directe intre 'actorii' implicati in proiectarea si realizarea educatiei din diferite perspective institutionale: elevi - profesori - parinti - agenti sociali din domeniul vietii economice, politice, culturale, religioase etc.

Structura de organizare a comunitatii educative 'contrazice modelul ierarhic si administrativ propriu vietii scolare, urmarind crearea de noi legaturi intre membrii sai, de diferite varste si functii' (vezi Dictionnaire encyclopedique de l'education et de la formation, 1994, pag. 179).

Institutionalizarea comunitatii educative presupune avansarea unor formule manageriale flexibile, capabile sa atraga noi resurse pedagogice necesare pentru realizarea obiectivelor scolii in raport cu cerintele de dezvoltare ale societatii (vezi rolul agentilor economici in cadrul 'scolilor duale', organizate in sistemul de invatamant german -doua zile in scoala, trei zile in intreprindere). Scoala insasi dobandeste astfel, in plan extern, 'un sens al comunitatii educative locale', iar in plan intern, 'un climat favorabil invatarii vietii civice si democratice'.

Relatia dintre scoala si familie are un rol determinant in cadrul comunitatii educative, in general, a comunitatii educative locale, in mod special. Aceasta relatie evolueaza pe fondul unui obiectiv pedagogic comun (formarea-dezvoltarea permanenta a elevului), angajat in medii pedagogice diferite, care intervin succesiv pentru realizarea functiilor de: integrare - socializare - organizare afectiva a raporturilor cu lumea si cu sine.

Institutionalizarea comunitatii educative locale urmareste asigurarea complementaritatii celor doua medii pedagogice, complementaritate care poate fi proiectata si realizata prin valorificarea urmatoarelor principii metodologice (vezi Mialaret, Gaston, 1991, pag.359-363):

a) principiul coerentei celor doua tipuri de actiuni educationale (actiunea educationala a scolii - actiunea educationala a familiei);

b) principiul unitatii exigentelor pedagogice angajate, in egala masura, fata de* subiectul si de obiectul educatiei, atat in ca,drul scolii cat si in cadrul familiei;

c) principiul similitudii punctelor de vedere pedagogice asumate in legatura cu perfectionarea permanenta a actiunilor educationale declansate in scoala si in familie;

d)  principiul deschiderii activitatii pedagogice proiectata si realizata in scoala, respectiv in familie fata de familie, respectiv fata de scoala;

e) principiul orientarii specifice a sarcinilor pedagogice ale scolii si ale familiei in raport de varsta elevului $i de dimensiunile (intelectuale-morale-tehnologice-esteti-ce-fizice) si formele (formale-nonformale-informale) de educatie si de instruire angajate, in mod direct si indirect.