STRATEGII DE EVALUARE a rezultatelor scolare

STRATEGII DE EVALUARE

'Eu sunt copilul,

Tu tii in mainile tale destinul meu.

Tu determini in cea mai mare masura

Daca voi reusi sau daca voi esua in viata.

Da-mi te rog, acele lucruri care sa ma indrepte spre fericire

Educa-ma, te rog, ca sa pot fi o binecuvantare pentm lume.'

(Din child appal- Mamie Genecole)

Actiunea de evaluare a rezultatelor scolare, reprezinta un demers cu importanta deosebita pentru calitatea actului evaluativ: evaluarea - parte integranta a procesului de invatamant.

Evaluarea evidentiaza masura in care au fost atinse obiectivele instructiv~educative de catre fiecare elev si compararea rezultatelor cu un nivel de performanta prestabilit.

Evaluarea trebuie sa fie un proces reglator al agentilor educationali in desfasurarea activitatii scolare. Ea urmareste in ce masura subiectii au realizat obiectivele vizate in procesul didactic: acumularea de cunostinte, formarea abilitatilor, dezvoltarea capacitatilor intelectuale, cultivarea unor trasaturi de personalitate.

Evaluarea reprezinta un proces continuu, formal sau informal, de apreciere a calitatii, a importantei sau utilitatii activitatii de predare-invatare, proces desfasurat din nevoia cotidiana de selectie, de comparare sau de ameliorare a acesteia. O evaluare corecta presupune:

a). definirea si formularea cat mai obiectiva a caracteristicilor procesului evaluat.

b). identificarea celor mai relevante tehnici si instrumente de evaluare.

La nivel mondial, lucrarile reprezentative despre practicile de evaluare conduc la doua forme de evaluare:

1). Evaluare formativa - permite situarea elevului in cursul invatarii;

2). Evaluare sumativa - stabileste un bilant final al unei etape de invatamant, fiind destinata sa situeze elevul in raport cu obiectivele, astfel incat sa certifice faptul ca obiectivele au fost atinse.

In cadrul procesului de invatamant, evaluarea isi exercita:

a). functia diagnostica realizata prin teste de cunostinte de tip diagnostic;

b). functia prognostica realizata prin teste de aptitudini, teste pedagogice de tip criterial, teste de tip normativ;

c). functia de selectie, care intervine atunci cand se doreste clasificarea si admiterea candidatilor la examene scolare.

Evaluarea de proces, cea care vizeaza achizitiile elevului instruire/invatare presupune o metodologie ce trebuie sa raspunda urmatorilor parametri:

1). In ce scop evaluam ?(prognostic, diagnostic, inventariere)

2). Cand evaluam? (initial, continuu, final)

3). Pe cine evaluam ? (elevul, elevul si invatatorul, elevul-inventarierea rezultatelor).

In functie de obiectivele educationale urmarite, se folosesc strategii de evaluare variate, care imbina evaluarea continua cu utilizarea diferitelor forme de testare, fiind judicios echilibrate.

Folosirea echilibrata a strategiilor de evaluare, impune, la randul ei, diversificarea tehnicilor si a instrumentelor de evaluare:

a). metode traditionale: probe orale, scrise si practice;

b) metode alternative:

- observarea sistematica a elevului in timpul sarcinii; investigatia;

- proiectul;

- portofoliul;

- autoevaluarea.

In evaluarea continua, metodele traditionale nu reprezinta ceva vechi. Ele raman metodele cele mai des utilizate, cu conditia de a se asigura calitatea corespunzatoare a instrumentelor si echilibrul intre probele scrise si practice. Se intelege prin proba orice instrument de evaluare proiectat, administrat si corectat de catre invatator.

Pentru evaluarea achizitiilor ce vizeaza capacitati superioare, se pot utiliza cu succes

urmatoarele metode alternative (la clasele a III-a, a IV -a):

- investigatia (promoveaza interrelatiile de grup si deprinderi de comunicare);

- proiectul (forma de evaluare complexa);

- portofoliul (urmareste progresul global inregistrat de elev, nu numai in ceea ce priveste cunostintele achizitionate pe o unitate mare de timp(semestru, an scolar, ciclu de invatamant), ci si atitudinile acestuia);

- auto evaluarea (dezvolta capacitatile de autocunoastere si autoevaluare);

- examenele (modalitati de evaluare externa care permit elevilor sa acceada intr-o noua forma de invatamant).

Dat fiind faptul ca evaluarea se fundamenteaza pe standarde curriculare de performanta orientate spre ceea ce va fi elevul la finalizarea procesului sau scolar si la intrarea in viata sociala trebuie sa i se asigure elevului un camp de actiune mai degajat, atractiv, diferit de la orele de curs si ferit de stresul notei sau calificativului.

In perioada de evaluare am avut in vedere gasirea unor noi mijloace pentru masurarea acelor obiective apartinand domeniului afectiv.

Astfel sub genericul 'Cartea, prietena mea' am initiat o activitate practica, menita sa asigure invatarea deprinderilor de utilizare a cartilor dintr-o biblioteca, receptarea mesajului citit si scris; folosirea corecta a limbii romane pentru exprimarea gandurilor si opiniilor proprii. Prin sarcinile de lucru stabilite am avut in atentie cultivarea permanenta a dragostei si interesului pentru lectura. Activitatea a imbracat forma unei 'lectii spectacol' iar ca loc de desfasurare a fost aleasa biblioteca scolii.

Nivelul calitativ si practic aplicativ al cunostintelor dobandite si care urmau a fi puse in valoare in aceasta lectie a fost realizat printr-o serie de actiuni anterioare in decursul semestrului:

a)      Activitati in biblioteca scolii sub indrumarea invatatorului:

observarea modului de organizare a bibliotecii;

criterii de ordonare a cartilor;

cautarea unor carti in raft;

citirea unui mic fragment dintr-o lucrare si povestirea acestuia;

exercitiu de recomandare a unei carti citite, unui coleg.

b) Prezentarea unui mic recital pe fond muzical sub genericul 'Ganduri lui Eminescu'.

Elevii au fost solicitati sa recunoasca titlul poeziilor cantate.

Lectura artistica, cantecul, recitarea, povestirea, dansul au fost mijloace si tehnici de evaluare alternative si mijloace de stimulare puternica a sensibilitatii fiecaruia dintre elevi.

In afara evaluarii implicate in conexiunile inverse inserate pe parcursul lectiei si care nu este insotita de acordarea unor calificative, exista si un alt tip de evaluare bazata pe masurarea cat mai riguros posibila a rezultatelor si aprecierea lor prin acordarea de calificative (note scolare). Avem in vedere evaluarea cotidiana, evaluarea de zi cu zi din cadrul lectiilor care se succed, nu cea periodica.

Pe parcursul, dar mai ales in finalul lectiei suntem tentati sa ne intrebam: 'Cum vom sti cand am ajuns acolo unde ne-am propus sa ajungem ', 'Cum vom sti daca obiectivele propuse au fost atinse ?'. Intrebarile puse vor genera insa alte semne de intrebare si anume:

'Ce sunt rezultatele ?', 'Ce fel de rezultate asteptam ?'.

Masurarea poate avea in vedere aspecte ce se situeaza la diferite niveluri de angajare a activitatii intelectuale. La nivelul lectiei se masoara rezultate si performante imediate, dar cu toate acestea nu pot scapa atentiei nici efecte mai subtile care acumuleaza in timp schimbarile de atitudine, formarea convingerilor, dezvoltarea anumitor interese, modelarea opiniilor etc.

Diferite probe de masurare se pot aplica la inceputul, pe tot parcursul sau la sfarsitul lectiei. Cand rezultatele sunt deduse pe baza comparatiei cu situatia initiala de la care s-a pornit avem de-a face cu ceea ce se cheama 'evaluare comparativa'. Cand masurarea identifica doar schimbarile survenite in cadrul unor comportamente direct vizate, aceasta poate fi considerata 'evaluare absoluta'.

Spre deosebire de trecut, in scoala moderna evaluarea nu mai priveste doar produsele sau efectele instruirii si educatiei. Determinarea rezultatelor chiar daca se face cu rigurozitate si obiectivitate, chiar daca permite relevarea succeselor sau a esecurilor la invatatura, ea nu ofera totusi si explicatiile necesare care ne-ar putea ajuta sa descoperim si sa intelegem cauzele care genereaza asemenea situatii.