Consilierea si orientarea profesionala

CONSILIEREA  SI ORIENTAREA PROFESIONALA

 Optiunea unui tanar pentru o anumita cariera, realizata fara nici un sprijin extern, este un proces dificil, adesea asociat cu alegeri gresite, ezitari, abandon, amanare, toate acestea cu un serios impact asupra viitorului sau profesional.
 Multi dintre noi avem cunostinte sau prieteni care au renuntat la o anumita facultate si au inceput alta, pe motiv ca nu este ceea ce isi doresc. Acesta este cazul fericit. Cazul nefericit este atunci cand persoana (tanarul) ramane in acea facultate (la insistentele parintilor sau pur si simplu din comoditate, din obisnuinta) si se pregateste pentru o meserie pe care nu o doreste sau poate chiar o uraste.
 Fiecare ne alegem viitoarea meserie in functie de anumite criterii. Astfel exista in general mai multe tipuri de alegeri din partea tinerilor:
 -social orientate: prestigiu, succes, pozitie
 - altruiste: sprijinirea familiei, a categoriiilor defavorizate
 - egoiste: confortul personal, castigul material, munca usoara si fara responsabilitati
 - frustrante: alegerea unui traseu profesional opus dorintei celor cu care intram in conflict
 - conformiste: acceptarea solutiei gasite de altcineva si plierea aspiratiilor in nacest sens
 - narcisiste: motivate prin placerea in sine, riscul pe care il implica, satisfactia furnizata.
 Cum in Romania cele mai multe scoli nu au consilieri profesionali, consilierea tinerilor cu privire la cariera revine familiei. Ponderea influentei parintilor asupra copiilor in alegerea unei cariere este, de multe ori, decisiva. Modelele comportamentale ce tin de munca si sunt vehiculate in familie (de apreciere sau, dimpotriva, de depreciere a anumitor profesii) vor fi preluate si de copii, contribuind treptat la conturarea alegerilor. Din motive lesne de inteles, multi parinti isi supraapreciaza copii (lucru bun pana la un anumit punct) si le impun trasee educationale si filiere profesionale la care acestia nu adera cu convingere sau pentru realizarea carora vor face fata cu greu, in mod penibil, cu esecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt ce se va rasfrange si asupra satisfactiei sau reusitei lor in munca.
 Parintii transfera adesea copiilor nemultumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la munca (grea, banoasa, sigura, de prestigiu, etc) sau propriile aspiratii nerealizate, faptul avand efecte nefavorabile in alegerea si realizarea carierei acestora. Ponderea in care copiii tin seama de dorinta parintilor cu privire la filiera scolara de urmat si profesia viitoare scade pe masura ce acestia sunt inclusi in niveluri mai inalte de scolarizare (liceu, facultate). Toti cei abia iesiti de pe bancile liceului si-au pus, la un moment dat intrebari cu privire la care profesie ar fi cea mai potrivita pentru ei.

In general, „criteriile” pe care le au in vedere parintii in influentarea alegerii scolar-profesionale a copiilor se refera la:
 - siguranta si viitorul profesiei pe piata fortei de munca
 - durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp in care tanarul este dependent material de familie)
 - costurile financiare (taxe ale educatiei)
 - avantajele materiale neasteptate
 - pozitia sociala conferita de profesiei
 - potentialele riscuri ale muncii
  Categoriile de argumente folosite de familie sunt, cel mai adesea, diferite de cele ale specialistilor in consilierea si orientarea profesionala, acestea fiind de natura economica, afectiva, de conservare a traditiilor, de pozitie sociala.
 Iata ce sfaturi le da Mihai Jigau („Consilierea Carierei”), parintilor in vederea sprijinirii tinerilor/copiilor lor:
 - tanarul trebuie tratat cu seriozitate si respect, ascultat si incurajat sa-si asume responsabilitati;
 - parintii trebuie sa se asigure ca vor sa-l sprijine in a lua o decizie buna si nu sa-si impuna punctul de vedere sau profesia lor ca model, pentru a-si compensa propriile nereusite sau pentru a-si realiza propriile aspiratii;
 - sa stea de vorba cu copii pe tema carierei, sa le asculte cu rabdare temerile, ezitarile, punctul de vedere;
 - sa stea de vorba cu profesorii;
 - sa se informeze, impreuna cu copii, despre ofertele de educare/angajare;
 - sa le puna la dispozitie si sa-i incurajeze sa citeasca ziare si reviste de specialitate pe piata muncii, care contin anunturi de angajare si prezentari de companii;
 - sa le atraga atentia supra continutului unui anumit anunt care nu este serios (cum ar fi cele care contin promisiuni exagerate si aluzii transparente la alte activitati sau obligatii);
 - la inceput, lista optiunilor profesionale ale tinerilor este mai larga; ei trebuie ajutati treptat sa-si contureze interesele cu privire la cariera, prin luarea in considerare a tot mai multe criterii, conditii sau restrictii impuse de ralitate si astfel, sa se focalizeze pe un numar mai mic de alternative;
 - nu trebuie inoculate, in mintea tinerilor, idei preconcepute si stereotipuri cu privire la anumite profesii;
 - tinerii trebuie preveniti ca este o realitate a pietei muncii schimbarea profesiei, a locului de munca, concedierea si somajul, invatarea continua sau reorientarea profesionala;
 - pentru ca unii tineri au tendinta de a se limita la niveluri de studii mai reduse sau parasesc un anumit tip de educatie inainte de incheierea oficiala a duratei acestuia si fara a se inscrie la o alta forma de educatie, ei trebuie avertizati asupra faptului ca gama ofertei de locuri de munca si salarizarea sunt in legatura directa cu nivelul de studii finalizate;
 - este extrem de utila cultivarea permanenta a increderii in sine, in fortele proprii, in capacitatea de a realiza ceva, fara a exagera si fara a valoriza la modul absolut;
 - tinerii trebuie ajutati sa nu se descurajeze daca, dupa ce au mers la mai multi angajatori, si dupa luni de catare, nu si-au gasit inca un loc de munca. Cautarea unui loc de munca poate fi foarte frustranta, de aceea se recomanda apelarea la ajutorul unor specialisti in recrutare;
 - tinerii nu trebuie impiedicati, ci dimpotriva, sa se angajeze pentru o luna sau doua pe perioada verii;
 - tinerii trebuie informati asupra drepturilor ce le revin odata angajati, salarii, carte de munca, concedii de odihna si medicale, asigurari, protectia muncii.
 In majoritatea siuatiilor, familia este asadar reperul major in conturarea optiunilor pentru o anumita cariera a tinerilor si de aceea parintii nu trebuie sa uite locul pe care-l ocupa in viata copiilor lor.
 
 Relatia dintre disciplinele scolare si alegerea profesiei
 
 Exista o stansa legatura intre disciplinele scolare si profesia pe care un tanar o urmeaza sau o va alege pentru viitor. Spre exemplu, daca un elev are rezultate bune la:
 - limba romana/limbi straine, acesta ar putea deveni: profesor de limba romana sau de limbi straine, cercetator in lingvistica, bibliotecar, lucrator in publicitate, invatator, educator, ghid, translator, actor, diplomat, jurnalist, critic de arta, corector, editor etc.
 - matematica: profesor de matematica, economist-contabil, informatician-programator, inginer in diferite domenii, functionar bancar, tehnician in constructii, agent comercial, arhitect, pilot, statician, astronom.
 - fizica, chimie, bilogie: profesor sau cercetator in unul din aceste domenii, fizician, chimist, biolog, biochimist, biofizician, tehnician agricol, inginer, farmacist, medic, stomatolog, agronom, geolog, horticultor, cosmetician.
 - istorie: profesor sau cercetator in acest domeniu, ghid turistic, muzeograf, arheolog, diplomat, scriitor.
 - informatica: profesor, contabil, informatician-programator, astronom, statician, cartograf, economist, inginer, lucrator in domeniul finaciar-bancar, specialist in telecomunicatii, arhitect, controlor de trafic aerian.
 - educatie fizica: profesor de sport, antrenor, fizioterapeut, ofiter in armata, politist, pompier, comentator sportiv, atlet, fotbalist etc.
 Acesta modalitate de punere in relatie a materiilor scolare cu ulterioarele dezvoltari profesionale este posibila in masura in care tanarul alege sa continue pe domeniul ales. Desigur, rezultatele bune la aceste domenii nu pot impiedica un elev sa aleaga un alt domeniu profesional. Performantele scolare bune la anumite materii duc, cu o posibilitate mai mare, catre anumite profesii si faciliteaza realizarile in cariera sau, altfel spus, exercitarea unor profesii presupune anumite aptitudini.