Metode si procedee evaluativ-stimulative

METODE SI PROCEDEE EVALUATIV-STIMULATIVE

Sistemul metodologic al evaluarii randamentului scolar cuprinde mai multe forme de verificare, metode si procedee de evidentiere a performantelor elevilor. Metodele se impart in metode traditionale(probe scrise , orale, practice) si metode alternative de evaluare(observarea sistematica a comportamentului, investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea, examenele).

a) Observarea sistematica a comportamentului elevilor in timpul lectiilor permite cunoasterea pregatirii lor prin calitatea raspunsurilor date in cadrul dialogului frontal cu clasa, a interesului pentru invatare manifestat prin "oferta de raspuns"pe care o fac, prin participarea efectiva la demersul spiritual pe care il dezvolta lectia si prin indeplinirea indatoririlor scolare. Ea se distinge printr-o mai buna cunoastere a comportamentului scolar al elevilor , indeosebi in plan atitudinal, mai mult decat o permite situatia specifica de verificare a pregatirii lor. Metoda favorizeaza dezvoltarea capacitatilor de exprimare ale elevilor. Metodologia verificarilor orale cuprinde mai multe cerinte:

-frecventa (ritmicitatea)examinarii;

-enuntul intrebarilor si elaborarea raspunsurilor;

-necesitatea antrenarii celorlalti in completarea sau corectarea raspunsurilor elevilor chestionati;

-extinderea verificarii de la informatia memorata si a posibilitatii de a reda, la capacitatea de transfer, de a opera cu cunostintele in explicarea altor fenomene.

Pe baza celor observate, in munca independenta , activitatea la lectie, invatatorul face aprecieri verbale care trebuie sa fie sincere si cat mai obiective, de genul "foarte bine", "sunt multumit", "ai facut progrese", etc.

b)Chestionarea orala este o forma de conversatie prin care invatatorul urmareste volumul si calitatea cunostintelor , priceperilor si deprinderilor elevilor si capacitate lor de a opera cu ele. Eficienta metodei depinde de modul in care sunt formulate intrebarile si de ceea ce se urmareste, si este avantajoasa deoarece permite o verificare directa pe fondul unei comunicari totale. Invatatorul poate sa-i ajute pe copii cu intrebari ajutatoare determinandu-i sa-si spuna mai amanuntit ceea ce au de relatat;raspunsurile elevilor trebuie sa fie corecte , clare si bine documentate.

Chestionarea orala cunoaste doua forme:

-chestionarea curenta care se foloseste ori de cate ori este ocazia, in cadrul lectiei, individual sau frontal;

-chestionarea finala se foloseste in orele de recapitulare la sfarsit de capitol, semestru, an scolar, la examene, etc.

Aceasta metoda prezinta si dezavantaje pentru ca nu acorda sanse egale tuturor elevilor datorita gradului de dificultate diferit al intrebarilor, nu permite compararea performantelor intre elevi , este dependenta de starea afectiva a invatatorului.

c)Lucrarile scrise se realizeaza prin mai multe tipuri de lucrari:probe scrise de control curent care contin cateva intrebari din lectia de zi si se desfasoara pe parcursul a 10-15 minute;lucrari de control la sfarsitul unui capitol, folosite mai ales in conditiile aplicarii unui sistem de evaluare continua;lucrari scrise semestriale care sun pregatite prin lectii de recapitulare. d) Testele docimologice au structuri si insusiri specifice. Ele pot fi probe orale, practice si, de cele mai multe ori, scrise si cuprind seturi de probleme sau intrebari cu ajutorul carora se verifica si se evalueaza nivelul asimilarii cunostintelor si al capacitatilor de a opera cu ele prin raportarea raspunsurilor la o scara de apreciere etalon elaborata in prealabil. Testele ofera posibilitatea masurarii mai exacte a performantelor elevilor in comparatie cu celelalte probe si poseda insusiri ale investigatiei experimentale:controlul conditiilor de aplicare si posibilitatea repetarii probei. Exista doua tipuri de teste docimologice:testul standard si testul elaborat de cadrul didactic. Testul standard este rezultatul unor studii si cercetari prealabile intreprinse de specialisti, totul fiind standardizat (continut, itemuri, mod de administrare, cotare). Din aceasta cauza se face abstractie de particularitatile colectivului caruia i se aplica, precum si de stilul de predare al invatatorului. Prezinta un grad sporit de obiectivitate in apreciere si se aplica mai ales in evaluarile sumative. Testele alcatuite de cadrul didactic raspund in mai mare masura factorilor care diferentiaza o situatie de invatare de alta , rezultatele obtinute oferindu-i cadrului didactic o imagine clara asupra eficacitatii propriei sale munci, scopul lor fiind acela de a masura "realizarile obiectivelor intr-o secventa instructionala limitata si specifica"¹ Elaborarea unui test docimologic este o activitate comlexa ce presupune realizarea mai multor operatii, intrunind caracteristicile unui algoritm. Din punct de vedere al tipului de raspuns asteptat si al gradului de obiectivitate a notarii, itemii se impart in:

1) itemi obiectivi:

-itemi tip pereche;

-itemi cu alegere dubla;

-itemi cu alegere multipla.

2)itemi semiobiectivi:

-itemi cu raspuns scurt;

-intrebari structurate.

3)itemi cu raspuns deschis:

-itemi tip rezolvare de probleme;

-eseu strcturat;

-eseu nestructurat.

e) Verificarea prin probe practice se foloseste in vederea verificarii modului in care elevii efectueaza diferite lucrari specifice unor obiecte de invatamant.

-Probleme practice:

-ofera posibilitatea evaluarii capacitatii elevilor de a aplica cunostintele in practica, precum si a gradului de stapanire a priceperilor si a deprinderilor formate;

-Pregatirea probelor practice:

-vor fi selectate experiente relevante in raport cu obiectivele de evaluat;

-se vor elabora cu precizie si claritate cerintele sarcinii;

-se vor pregati echipamentele si aparatura necesara;

-se vor stabili criterii/norme de evaluare.

f) Examenele reprezinta o alta metoda de evaluare a randamentului scolar. Reusita la examen este conditionata de obtinerea unei note a carei marime minima este fixata in prealabil. Ea difera de reusita la concurs care este determinata nu numai de o nota minima ci si de locul ocupat in sirul candidatilor care s-au prezentat la concurs si a numarului de locuri existent. Reusita la concurs este in functie de rangul ocupat de catre candidat si nu de valoarea minima a notei obtinute. Examenele marcheaza incheierea unei etape, in timp ce concursurile deschid o noua etapa pentru cei reusiti.

"Aprecierea unui rezultat la examen se limiteaza la masurarea gradului de cunostinte si priceperi ale candidatului ca etapa finala a unei curse lungi, ca recapitulare a intregului trecut al candidatului. "¹

Examenul reprezinta forma organizata de verificare si evaluare constand intr-un set de probe sau intrebari prin care se urmareste inregistrarea nivelului de pregatire si a procesului ce s-a produs in activitatea de invatare dupa un interval de timp (semestru, an scolar, ciclu de invatamant). El indeplineste o functie sociala, rezultatele sale constituind un cadru de referinta in vederea evaluarii si aprecierii eficientei sociale a invatamantului si implicit a activitatii cadrelor didactice.

Examenul reprezinta avantajul ca obliga la un efort sustinut pregatindu-i pe elevi pentru a infrunta greutatile ce se vor ivi in viata, stimuleaza activitatea de prelucrare a cunostintelor si elaborare a unor sinteze noi, ofera candidatilor prilejul sa se confrunte intre ei si sa-si aprecieze mai realist propriile forte. El prezinta si dezavantaje, cum ar fi faptul ca genereaza anxietate si stres , incuba un mare coeficient de subiectivitate, genereaza esecuri si au o mare valoare prognostica scazuta.

g)Scarile de apreciere sunt instrumente care ofera posibilitatea distribuirii rezultatelor sau raspunsurilor pe o scara cu mai multe intervale, avand o limita inferioara si una superioara. Cu cat scara va avea mai multe intervale cu atat masurarea va fi mai exacta si evaluarea mai fidela. Scara de apreciere este adaptata unei situatii concrete si deci cele constatate cu ajutorul ei nu pot fi extinse si generalizate avand o valoare limitata. Ea se foloseste atuci cand nu avem suficiente criterii pentru a putea face discriminari cat mai fine.

h)Verificarea cu ajutorul calculatorului se face folosind calculatorul cu ajutorul caruia se administreaza raspunsurile date de catre elevi. Progamul cuprinde un set dese intrebari sau probe privitoare la ceea ce intentionam sa masuram si sa evaluam. Elevul parcurge programul, calculatorul inregistreaza raspunsurile, iar la sfarsit ii indica scorul obtinut sau echivalentul sau in calificativ. Rezultatul final depinde de calitatea programului intocmit. Calculatorul este doar un auxiliar care permite parcurgerea simultana a aceluiasi program de catre un numar mai mare de elevi, inregistrand rezultatele obtinute de fiecare dintre ei. Exista si instalatii mai complexe;profesorul putand controla de la propriul calculator modul in care parcurge programul fiecare elev.

i)Portofoliul reprezinta un instrument de evaluare complex , ce include experienta si rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode de evaluare. El urmareste procesul global inregistrat de elev, nu numai in ceea ce priveste cunostintele achizitionate pe o unitate mare de timp(semestru, an scolar, ciclu de invatamant) ci si atitudinile acestuia. Deasemenea este un mijloc de a valorifica munca individuala a elevului actionand ca un factor de dezvoltare a personalitatii. In acest caz elevului i se rezerva un rol activ in invatare.

In continuare voi prezenta un exemplu de portofoliu la matematica:

-probe de la evaluarile initiale;

-fise de evaluare/autoevaluare;

-lucrarile scrise curente;

-rebusuri didactice la matematica prin care se verifica limbajul matematic si calculul oral;

-jocuri didactice matematice;

-planse cu cifre, operatii invatate(inmultirea cu 2, 3 etc. );

-tabele(exemplu:probleme de organizare a datelor in tabele)

-schite, desene(exemplu:unitati de masura, figuri geometrice etc. )

-construirea de corpuri geometrice;

-ghicitori despre cifre;

-compuneri de probleme si exercitii;

-jucarii din corpuri geometrice;

-contributii la rubrica "Micii matematicieni";

-aprecierile invatatorului.

j)Investigatia reprezinta o posibitate pentru elev de a aplica in mod creator cunostintele si de a explora situatii noi de invatare. Aceasta metoda este limitata la ora de curs solicitand elevul la indeplinirea unei sarcini de lucru precise, prin care isi poate demonstra , in practica, un intreg complex de cunostinte si de capacitati. Prin investigatie se urmareste formarea unor tehnici de lucru in grup si individual, precum si a atitudinii elevilor implicati in rezolvarea sarcinii, promovand interrelatiile in grup si deprinderi de comunicare.

k)Proiectul este o activitate mai ampla , ce permite o apreciere complexa si nuantata a invatarii, ajutand la identificarea unor calitati individuale ale elevilor. Este o forma de evaluare puternic motivanta pentru elevi, desi implica un volum de munca sporit inclusiv activitate individuala in afara clasei.

Proiectul reprezinta o forma de evaluare complexa, ce conduce la

aprecierea unor capacitati si cunostinte superioare, precum:

-apropierea unor metode de investigatie stiintifice (cautarea si utilizarea bibliografiei necesare, a aparatelor de laborator, a dictionarului, etc. );

-gasirea unor solutii de rezolvare originale;

-organizarea si sintetizarea materialului;

-generalizarea problemei;

-aplicarea solutiei la un camp mai vast de experiente;

-prezentarea concluziilor.

l)Autoevaluarea este un obiectiv important al activitatii scolare. Implicarea elevilor in aprecierea propriilor rezultate are efecte benefice pe mai multe planuri:cadrul didactic dobandeste confirmarea aprecierilor sale in opinia elevilor, referitoare la rezultatele corectate;elevul exercita rolul sau de subiect al actiunii pedagogice de participant la propria sa formare;ajuta pe elevi sa aprecieze rezultatele obtinute si sa inteleaga eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite;cultiva motivatia launtrica fata de invatatura si atitudinea pozitiva, responsabila fata de propria activitate.

In scopul educarii aptitudinii de autoapreciere se folosesc mai multe tehnici, si anume:

-"notarea in colaborare cu altii"prin care invatatorul dobandeste confirmarea aprecierilor sale in opinia elevilor referitoare la rezultatele constatate;

-"notarea controlata"in care elevul propune calificativul, aceasta fiind examinata, revazuta si definitivata de invatator;

-"autocorectarea sau corectarea reciproca "prin schimb de lucrari, ofera elevilor repere concludente pentru aprecierea performantelor obtinute si pentru perceperea distantei la care se afla de nivelul asteptat;

-"notarea reciproca "este aprecierea facuta de un grup de elevi, stabilit pentru o perioada limitata, sub indrumarea invatatorului;

-"metoda de apreciere obiectiva a personalitatii"conceputa de Gh. Zapan arata ca o cunoastere obiectiva a rezultatelor se poate realiza prin completari reciproce de informatii si aprecieri, obtinute in urma antrenarii colectivului clasei si confruntarea acestora. Invatatorul este preocupat sa stie si le ce nivel se situeaza rezultatele colectivului intreg, ceea ce duce la nevoia prelucrarii datelor evaluarilor operate. Aceasta prelucrare ofera imaginea de ansamblu a efectelor activitatii desfasurate.

D. Muster distinge doua categorii importante de operatii si tehnici de prelucrare a datelor:

-unele care servesc pentru prelucrarea matematico-statistica a datelor verificarii realizate si care reprezinta valori semnificative ale rezultatelor unei colectivitati scolare ori exprima valori de distributie, de variatie a datelor;

-altele care permit organizarea si prezentarea datelor, in tabele sau reprezentari grafice, pe baza carora se pot desprinde concluzii utile privind aprecierea performantelor elevilor.

Metodele si practicile evaluate ale invatatorului influenteaza insusi procesul formarii capacitatii de autoevaluare a elevilor. Activitatea evaluativa din

clasa trebuie sa indeplineasca o seama de cerinte:

-evaluarea rezultatelor trebuie sa fie cat mai obiectiva cu putinta si acceptata ca atare atat de elev cat si de majoritatea colegilor lui;

-intreaga activitate evaluativa sa fie organizata si sa se desfasoare in conformitate cu criterii bine stabilite, derivate direct din obiectivele instructive;

-necesitatea unei reorientari a evaluarii, intelegand prin aceasta deplasarea accentului de pe rezultate pe procesul acesteia.

Autoevaluarea are drept scop sa-i ajute pe elevi sa-si dezvolte capacitatile de autocunoastere si de autoevaluare, sa compare nivelul la care au ajuns cu nivelul cerut de obiectivele invatarii si de standardele educationale. Ea urmareste ca elevii sa-si dezvolte un program propriu de invatare , sa-si autoevalueze si sa-si valorizeze atitudini si comportamente.

Elaborarea instrumentelor de masurare si apreciere comporta o anumita metodologie care ne obliga sa asiguram cateva calitati esentiale oricaror probe ce vor fi aplicate:

-sa fie adecvate obiectivelor si materiei de studiat;

-sa fie eficace, adica sa masoare ceea ce au de masurat;

-sa fie fidele, adica sa reflecte in mod real gradul de stapanire al cunostintelor la care se refera.

Dintre metodele de masurare si evaluare trebuie sa alegem pe acelea care ofera certitudinea ca masoara ceea ce ne-am propus, pentru a fi siguri ca vom surprinde, prin cercetare, legitatile cantitative obiective ale valorilor standard.