BORDERLINE

BORDERLINE

- 1980 - DSM III

- Th. Miller caracterizeaza borderline ca pattern instabil; intra in aceeasi catogorie cu sindromul paranoid si schizotipal.

Termeni descriptivi:

personalitate ambivalenta, cicloida, impulsiva, etc.

Este la limita patologiei, dincolo de personalitatile accentuate

DSM III - pattern de invazivitate a relatiilor interpersonale, imagine de sine si afecte asociate cu impulsivitate marcata, avand un debut precoce (uneori in perioada preadolescentei)

Indicatori semnificativi:

impulsivitate in cel putin doua domenii cu potential autoprejudiciativ (degringolada sexuala, abuz de substante, compulsii, bulimii, etc.)

pattern de relatii interpersonale intense si instabile caracterizat prin alternarea intre doua extreme (pozitiv - negativ, indealizare - devalorizare)

dificultati in controlul maniei - comportament caracterizat prin furie, manie

tulburari de identitate, instabilitate a imaginii de sine

instabilitate emotionola (afectiva) asociata cu o instabilitate marcata a dispozitiei

intoleranta la singuratate asociata cu sentimentul cronic de vid, neputinta, plictis

tendinta spre suicid si comportament automutilant

In psihanaliza M. Klein evidentiaza faptul ca negocierea incununata de succes a copilului in faza oedipala este bazata pe indeplinirea travaliului depresiv. Astfel, pentru copil, parintii isi asuma caracterul intregului obiect → permite inlocuirea complexului oedipian a lui Freud cu depresia ca fundament in psiho-patogeneza si in afirmarea acesteia, clinic exrpimandu-se ca o trasatura majora a tutror formelor de psihapatologie, inclusiv in tulburarile de tip borderline, in care depresia de abandon joaca un rol patogenetic deciziv.

Studiile realizate de Masterson si Rindsley pe o populatie de preadolescenti si validate ulterior prin studii asupra populatiei de adulti borderline si familiile acestora, permit sustinerea ideii ca depersonificarea relatiei mama - copil fundamenteaza esecul proceselor de maturizare. Se creeaza astfel o relatie de interdependenta specifica personalitatii borderline. Copilul este sortit arestului matern, mesajul mamei fiind acela ca, indiferent ce efort ar depune copilul pentru a parasi / rupe aceasta relatie de simbioza, va fi intampinat sau va avea ca urmare retragerea protectiei materne si a iubirii. Acest mesaj transmis de mama se rezuma la: "afara de mine tu nu poti exista" sau "nu exista fara mine", specifice Analizei Tranzactionale.

Pentru copilul prins intr-o asemenea relatie maturizarea capata semnificatia de dezastrui iar succesul semnifica dizolvarea relatiei. Rolul pivot al mamei in patogeneza personalitatii de tip borderline si narcisica nu poate fi corect apreciata fara rolul tatalui, in cazul copilului in familii biparentale sau al absentei lui, in cazul familiei monoparentale.

Exista studii care indica semnificatia pe care o are tatal pentru copil pe parcursul fazei simbiotice si a diferentierii si experimentarii subfaxelor separare-individuare.

Tublurarea de personalitate bordeline are simptome caracteristice si simptome care se intalnesc si in alte patologii.

K. Horney identifica simptomele din cadrul conflictului dependenta - razbunare in cadrul personalitatii de tip evaziv.

Otto Kernberg descrie caracteristicile structurale ale organizarii de personalitate borderline.

Specifice sunt carcateristicile: identitate difuza, integrare deteriorata a Eului, mecanisme de aparare primitive, identificare proiectiva si devalorizanta.

Caracteristici nespecifice: deteriorarea tolerantei, anxietate si controlul impulsului, incapacitate de sublimare, contaminare exagerata a problemelor oedipiene cu agresivitate, idealizare exagerata a obiectului iubirii.

Borderline in terapia cognitiv - comportamentala (TCC)

Schemele cognitive reprezinta seturi de atitudini si convingeri care actioneaza ca reguli de viata care determina (contribuie la) procesarea informatiilor si regleaza comportamwntele de toate tipurile.

TCC se ocupa cu restructurarea atitudinilor si convingerilor disfunctionale.

Personalitatile borderline se afla in proximitatea personalitatilor antisociale, histrionice si narcisice.

Personalitatile borderline se caracterizeaza prin instabilitate extrema a dispozitiei, a relatiilor interpersonale si a imaginii de sine, ceea ce determina la nivel comportamental impulsivitate, reactii emotionale negative si o rezistenta scazuta la frustrare.

Credintele fundamentale sunt de tipul: nu detin controlul asupra mea, nimeni nu ma intelege (sunt scheme neconditionale).

Atitudinile de baza se pot formula astfel: "daca nu voi face ceea ce doresc ceilalti de la mine, ma vor abandona", "nimeni nu va dori sa fie cu mine daca ma va cunoaste cu adevarat", "daca nu-mi voi controla emotiile, urmarea va fi o catastrofa" (scheme conditionale).

Ca efect al acestor credinte avem inferente de tipul: "nu-ti face prieteni, ei te vor lovi", "esti o pesoana rea, pedepseste-te".

Ganduri automate: "voi fi intotdeauna singura", "suferinta pe care o simt este intolerabila".

Conform Frieman si Fusto, principalele scheme cognitive prezente la pacientii cu tulburare borderline: "nu stiu cine sunt", "voi fi abandonat", "sunt furios si nu-mi pot controla comportamentul", "nu-mi pot controla emotiile", " el / ea este atat de buna / buna incat nu pot trai fara", pacientul trecand repede la schema opusa: "el / ea este atat de rau / rea incat nu pot sa suport", "atunci cand ma simt depasit trebuie sa ma eliberez oricum" (fuga, suicid), "nu sunt in stare sa-mi controle viata" → strategiile interpersonale supradezvoltate si subdezvoltate constau in: hiperactivitate emotionala, pe de o parte, asociata cu impulsivitate sau nu, versus omportamente subdezvoltate: autocontrol, atasamente infinite.

Conform Analizei Tranzactionale, tulburarea borderline ar trebui numita tulburare de separare individuala, justificat prin faptul ca principala problema de dezvoltare pare a fi fie absenta parintelui, fie dificultatea acestuia in a sprijini individuarea copilului in procesul de separare si individuare.

In timpul acestei faze copilul se confrunta cu doua trebuinte aflate in competitie si diametral opuse: dorinta de a reveni la simbioza originara cu parintele si de a fi ingrijit intrauteral si dorinta de a fi autonom, de a se distanta de parinte → genereaza frustrare, atat pentru copil cat si pentru parinte.

Copilul isi doreste ca parintele sa se comporte astfel incat totul sa fie din nou bine si, in acela timp, nimic din ce face parintele nu e bun.

In cazul unei dezvoltari neconflictuale, parintele este disponibil fara a fi abuziv iar copilul invata sa se distanteze de acesta si sa se reintoarca intr-o relatie confortabila, care este insa diferita de cea initiala. Copilul incepe sa aiba incredere in propriile capacitati pentru ca se poate intoarce in siguranta, relatia fiind stabila.

Daca intr-o faza initiala intoarcerile la parinte sunt datorate pierderii imaginii de protector a acestora, ulterior el internalizeaza sentimentul ca parintele este alaturi de el, paralel cu sentimentul ca poate singur "sa stapaneasca lumea".

In cazul tulburarii borderline parintele nu este disponibil sau ii este greu sa tolereze distantarea copilului, astfel incat acesta dezvolta un sentiment de frica, ramanand astfel intr-o relatie disfunctionala. Parintele poate chiar recompensa copilul pentru dependenta sa, il poate pedepsi, retragandu-se de langa el cand acesta incearca sa plece → copilul incepe a se considera ca fiind bun atunci cand este dependent si rau atunci cand se deplaseaza spre autonomie → procesul normal de dezvoltare este inversat.

Din moment ce nu exista experienta pierderii, acesta nu este resimtita a imposibil de gestionat. Ceea ce nu pot gestional persoanele borrderline este stresul de separare. Pentru pacientii bordrline, daca nu poate vorbi cu o alta persoana sau nu o poate vedea, aca persoana inceteaza sa mai existe pentru ea. Teama de abandon se asociaza cu pastrarea unor relatii ca defensa impotriva acestei pierderi.