Disciplinele sportive din continutul programei de educatie fizica (analiza componentelor)

Disciplinele sportive din continutul programei de educatie fizica (analiza componentelor)

Atestand valoarea formativa a disciplinei "educatie fizica", planul de invatamant prevede un anumit numar de ore, saptamanal, atat pentru invatamantul preuniversitar cat si pentru cel universitar.

Caracterul sistemic al educatiei fizice este reflectat si in continutul programelor acesteia.

Valorificand traditia si experienta specialistilor nostri, precum si evolutia didacticii moderne, s-a incercat o analiza critica a volumului si complexitatii continutului "informational" in vederea adaptarii acestora la particularitatile biomotrice ale tanarului la diferite varste si la timpul necesar insusirii acestor "cunostinte". Prin intregul sau continut, programa la diferite cicluri de invatamant asigura realizarea pentru profesori a unei gandiri metodice operationale, iar pentru tineri, premisa unei gandiri diverse si continuu ascendente in planul dezvoltarii fizice si al perfectionarii capacitatii motrice.

Pornind de la aceste aspecte generale, consideram ca este utila realizarea unei analize corelative a continutului programei pe cicluri de invatamant, pentru a evidentia importanta fiecarei "trepte" in parcurgerea unei instruiri programate a activitatii de educatie fizica si sport.

In invatamantul superior, prin activitatea de educatie fizica si sport, ca parte componenta a procesului instructiv-educativ, se continua la un nivel superior procesul de pregatire din invatamantul preuniversitar pe fondul unui potential evoluat[1].

Si la acest nivel, principala forma de desfasurare a acestei activitati o constituie lectia de educatie fizica si sport, organizata pe grupe de studenti, cu programare saptamanala, pe parcursul a 4 semestre.

Pornind de la componentele principale ale procesului instructiv-educativ se pot retine aspecte importante pentru fiecare dintre ele.

q     Capacitatile motrice de baza (capacitatea de organizare)

Avand in vedere nivelul intelectual al studentilor, maturitatea lor, cadrul didactic trebuie sa insiste la lectii asupra intelegerii corecte si aprofundate a notiunilor insusite in procesul de practicare a exercitiilor fizice.

El trebuie sa explice de ce este necesar un anumit exercitiu, un anumit numar de repetari, o anumita succesiune.

Studentul trebuie sa-si formeze in lectii deprinderi capabile sa-i pastreze la un nivel superior capacitatea de munca.

Formele si mijloacele folosite vor trebuie sa le asigure deprinderi si obisnuinte de activitate independenta.

Tanarul trebuie sa-si insuseasca complexe de exercitii in vederea autoperfectionarii continue pentru gimnastica zilnica, activitate corectiva si compensatoare, destindere, recreere si pastrarea capacitatii de munca. De asemenea, trebuie sa stie sa-si alcatuiasca singur complexe de exercitii, programe de lucru, sa aiba cunostinte despre refacerea organismului.

Nu trebuie sa neglijam nici formarea capacitatii de autoorganizare, autoconducere si autoapreciere.

Pentru a capta intersesul si a forma obisnuintele, mijloacele folosite in lectii vor fi insotite de explicatii referitoare la efectele exercitiilor si se vor face referiri asupra acumularilor cantitative si calitative. Cu alte cuvinte, trebuie formata o motivatie puternica privind necesitatea practicarii exercitiilor fizice dupa anumite reguli.

q     Dezvoltarea fizica armonioasa - cuprinde obiective importante si, la acest nivel de invatamant, legate de mentinerea atitudinii corporale corecte, asigurarea tonicitatii si troficitatii musculare a aparatului de sustinere si a celorlalte grupe musculare.

De asemenea, se urmareste mentinerea unei greutati corporale optime si realizarea tinutei, expresivitatii si esteticii miscarii la studente.

Exercitiile utilizate vor fi libere, cu aparate sau pe perechi, structurate in complexe care solicita principalele grupe musculare: flexori, extensori, rotatori, adductori, abductori, etc.

q     Calitatile motrice de baza - reprezinta o componenta de baza a modelului de educatie fizica; de aceea e important sa se actioneze asupra lor sistematic, prin mijloace specifice adecvate fiecarei varste.

Obiectivele din programa privesc dezvoltarea diferitelor forme de manifestare ale calitatilor in ansamblu, dar si a unora care se manifesta in mod special la o anumita categorie de varsta.

In dezvoltarea sa, organismul tanarului sufera continue modificari cantitative si calitative, perfectionarea functiilor sale realizandu-se in mod deosebit in perioada de crestere care corespunde varstei scolare. La varsta de 19-23 ani, se incheie in general maturizarea celor mai importante organe si sisteme ale organismului, scheletul se osifica aproape complet, incetinind cresterea in lungime si crescand greutatea corpului, creandu-se conditii favorabile dezvoltarii fortei si rezistentei. Tipul constitutional este deja format. Referitor la dezvoltarea calitatilor motrice la aceasta varsta, datele stiintifice ne arata ca eficienta dezvoltarii lor este diferita.

Viteza de deplasare si de executie la aceasta varsta se mai poate dezvolta, in principal, numai pe seama cresterii fortei dinamice si a perfectionarii tehnicii.

Forta, detenta si rezistenta se pot dezvolta cu ratii mari de crestere, ajungand la posibilitatile maxime in jurul varstei de 25-30 ani.

Dintre aceste calitati, dezvoltarea rezistentei trebuie considerata ca o sarcina prioritara in lectiile de educatie fizica, ea avand o influenta directa asupra capacitatii de munca actuale si de perspectiva a studentilor.

Efectele benefice ale eforturilor de rezistenta sunt evidente chiar la varste avansate, motiv pentru care tipul de efort recomandat pentru adulti si varstnici (peste 45 ani) este cel de rezistenta adecvat care conduce la cresterea capacitatii de performanta si toleranta la efort, precum si la ameliorarea performantei sistemului cardio-respirator (Reindel 1979, Kerst, Thegeder 1982).

Regimul de lucru al studentilor se caracterizaeza adesea prin sedentarism, mobilitate redusa, pozitii invariabile pe parcursul a 10-12 ore din zi. In aceste conditii exercitiul fizic reprezinta factorul de contracarare a lipsei de miscare si de refacere a potentialului intelectual.

Cateva principii metodologice si mijloace de dezvoltare a calitatilor motrice:

Viteza

Pornind de la faptul ca mobilitatea activitatii nervoase centrale si periferice incepe sa se stabilizeze la aceasta varsta, fapt ce se rasfrange si asupra vitezei de reactie, de executie, de repetitie, de deplasare, alaturi de alte calitati motrice - viteza in regim de rezistenta, de forta, de indemanare - pentru dezvoltarea acestora se vor avea in vedere urmatoarele principii metodologice:

exercitiile pentru dezvoltarea vitezei se efectueaza pe fondul unui organism pregatit pentru efort, odihnit, cu o buna stare de excitabilitate;

se folosesc exercitii bine insusite, incadrate in structuri motrice simple, care sa permita lucrul in regim de viteza;

exercitiile se executa in regim de rapiditate maxima sau apropiat de maxim;

durata unui exercitiu de viteza se mentine atata timp cat subiectii sunt capabili sa pastreze ritmul impus;

pauza dintre repetari sa asigure revenirea completa a organismului dupa efortul depus anterior;

pentru stimularea dezvoltarii vitezei, mijloacele selectionate in cea mai mare parte, se vor aplica sub forma de intrecere, jocuri dinamice, parcursuri, stafete.

Forta

Structura unui exercitiu este precis localizata la o grupa sau la un lant muscular.

Pozitia segmentelor corpului, cele initiale si finale ale miscarii, trebuie precis stabilita.

Prioritate vor avea exercitiile pentru dezvoltarea fortei dinamice, in raport cu forta statica.

Se selectioneaza exercitii, mai intai pentru invingerea greutatii propriului corp, apoi cu partener si in ultima parte, exercitii cu greutati si cu incarcari in trepte.

Mijloace folosite: transport de greutati, tarare, catarare, tractiuni, flotari, sarituri, exercitii din jocuri sportive (pase la distante mari, aruncari la poarta, la cos de la distanta, servicii repetate, stafete, jocuri scoala).

Rezistenta

Volumul efortului depus sa determine o stare de oboseala.

Pauza intre repetari sa nu asigure refacerea totala a organismului.

Mijloacele de dezvoltare a acestei calitati constau in alergari pe diferite distante, alergare de durata, aruncari si sarituri repetate, circuite de sala, lucru pe statii, exercitii din jocuri sportive (alergare inainte-inapoi, cu pasi in 2-3 si cu schimb de locuri, reprize de pasi, dribling, aruncari la cos, la poarta, lovituri de atac, joc cu efective reduse sau complete, etc.)

Indemanarea

Reprezinta capacitatea sistemului nervos de a coordona aparatul locomotor in realizarea actelor si actiunilor motrice, cu indici de precizie, directie, amplitudine si de promptitudine. Se poate dezvolta si la aceasta varsta prin combinatii de elemente in structuri diferite, manuiri de diferite obiecte executate in ritmuri diferite, executarea unor procedee tehnice din atletism, gimnastica sau jocuri sportive, in conditii de acuratete si cu accent pe ambidextrie.

q     Deprinderile si priceperile motrice - sunt si ele componente ale modelului de educatie fizica si alaturi de calitatile motrice ele intregesc capacitatea motrica a studentului, ii imbogatesc experienta, ii dezvolta capacitatea de generalizare.

Atletismul se regaseste astazi ca mijloc de pregatire in majoritatea ramurilor de sport, la el apeleaza deopotriva tineri si varstnici, pentru obtinerea unor performante sau pentru mentinerea tonicitatii generale.

Sport cu valente multiple si cu efecte utilitar-aplicative in viata omului, atletismul se constituie intr-un mijloc de baza al educatiei fizice, cu larga raspandire, incepand din copilarie, continuat apoi in scoala si chiar in randul adultilor si varstelor inaintate (joggingul si crosurile veteranilor).

Caracterizat printr-o varietate de exercitii, cele mai multe naturale si cu o pregnanta valoare utilitara, atletismul poate fi practicat fara dificultati pe tot parcursul anului. Folosirea sistematica a exercitiilor atletice asigura o pregatire fizica multilaterala, atat prin deprinderile motrice pe care le consolideaza, cat si prin calitatile motrice pe care le dezvolta.

Atletismul nu trebuie sa lipseasca din programele de pregatire ale tineretului universitar.

Ca obiective pentru studenti se vor avea in vedere:

consolidarea - perfectionarea elementelor din scoala alergarii, sariturii, aruncarii;

consolidarea - perfectionarea tehnicii de baza la alergarea de viteza si de rezistenta, saritura in lungime;

imbunatatirea sistemului de cunostinte si priceperi necesare practicarii independente a exercitiilor si probelor atletice.

Gimnastica aerobica - mijloc al educatiei fizice, cu aparitie de data mai recenta, cuprinde o gama de mijloace preluate din gimnastica de baza, din alte ramuri de sport, din dansul clasic si modern, executate si adaptate pe fond muzical, antrenand ritmuri, amplitudini si pozitii diferite, cu forme de manifestare in grup sau individual, in cadrul carora efortul se desfasoara in regim aerob.

Popularitatea larga de care se bucura, in special in randul sexului feminin, rezida din accesibilitatea mijloacelor folosite, a cadrului de desfasurare si, in special, a efectelor benefice asupra armoniei corporale, precum si asupra componentei psihofiziologice ce se realizeaza prin concordanta dintre miscare, ritm si linia melodica ce o insoteste.

Drept urmare, in invatamantul superior gimnastica aerobica reprezinta o forma eficienta de optimizare a lectiilor desfasurate cu studentele, un mijloc cu valente multiple asupra organismului.

In continutul lectiei se folosesc exercitii si structuri de exercitii accesibile, executate mai intai in ritmuri lente, ale caror ritm si complexitate vor creste pe parcurs. Selectia mijloacelor de actionare presupune prelucrarea analitica a tuturor articulatiilor si grupelor musculare, separat si in paralel, cu gradarea intensitatii si a numarului de repetari.

Daca sala dispune de aparatura ajutatoare (bastoane, corzi elastice, mingi medicinale, gantere, spaliere, banci de gimnastica), folosirea acestora poate oferi o mai mare varietate si eficienta a continutului lectiei.

Obiectivele instructiv-educative:

-asigurarea dezvoltarii fizice armonioase in sensul perfectionarii indicilor somato-functionali si a prevenirii instalarii atitudinilor fizice deficiente, formarea si mentinerea atitudinii corecte a corpului;

-educarea esteticii corporale si a expresivitatii miscarii, formarea ritmului si a simtului muzicii ;

-dezvoltarea calitatilor motrice de baza : viteza, forta, rezistenta, suplete si mobilitate;

-invatarea unor pasi de dans modern , de dans sportiv, de dans popular , stilizati sau autentici, pasi specifici din gimnastica ritmica , elemente de baza din baletul clasic.

Influentele cu valente favorabile multiple asupra organismului uman, la toate varstele si indeosebi in perioada de crestere si dezvoltare, pe de o parte, cat si caracterul sau utilitar-aplicativ, pe de alta parte, constituie principalele argumente cu confera inotului un loc aparte in conceptul de formare a tinerei generatii.

Inotul este unul din cele mai deosebite sporturi, deoarece nu prezinta restrictiile tipice majoritatii sporturilor. Inotul se adreseaza tuturor categoriilor de varsta, se poate practica indiferent de conditia fizica, nu necesita echipament special, nici "co-echipieri" . Persoanele dinamice, cu o conditie fizica foarte buna, pot practica inotul de rezistenta sau viteza.

Inotul are, de asemenea, efecte benefice asupra sanatatii, datorita conditiilor speciale pe care le presupune: pozitia orizontala a corpului, atat sprijinul mobil cat si factorul de franare constituit de apa, presiunea ridicata care solicita mai intens miscarile respiratorii.

In timpul inotului, presiunea exercitata de apa asupra corpului determina plamanii si inima sa depuna mai mult efort pentru a functiona normal, marind astfel elasticitatea si rezistenta acestora.

Ceea ce rezulta de aici este imbunatatirea circulatiei sangvine, reglarea tensiunii arteriale deci reducerea riscului bolilor cardiovasculare.

Tot mai multi studenti doresc sa se initieze sau sa continue practicarea acestei ramuri de sport. Apare ca o necesitate ca acolo unde exista conditii si baza materiala necesara, sa se organizeze grupe speciale de educatie fizica, cu profil predominant pe inot sportiv. In cadrul acestor lectii nu sunt vizate obiective de performanta, ci doar consolidarea si perfectionarea unor deprinderi motrice, specifice stilurilor de inot sportiv.

Obiectivele si sarcinile disciplinei:

-formarea si dezvoltarea deprinderilor motrice de baza, respiratie, plutire, alunecare;

-insusirea corecta a procedeelor: craul, spate, bras cu starturile si intoarcerile specifice;

dezvoltarea calitatilor motrice , indeosebi: forta , rezistenta, viteza, mobilitate;

-insusirea unor cunostinte teoretice de specialitate, initierea in organizarea si desfasurarea concursurilor de inot si a regulilor de arbitraj

O alta disciplina ce se bucura de o mare popularitate in invatamantul universitar il constituie practicarea fitnessului, constituit ca ramura de sine statatoare si avand ca scop intarirea starii de sanatate, formarea unui corp armonios si puternic.

Sub aspect metodic, are la baza exercitii sistematizate, pe grupe si zone musculare, efectuat cu ingreunari, dozate prin serii si numar de repetari, cu pauza de odihna si refacere activa.

In activitatea de pregatire se pot folosi o multitudine de exercitii folosind greutatea propriului corp (contractii musculare "izometrice" care presupun actionare asupra fibrei musculare prin blocarea segmentelor respective, contractii "izotonice", precum si exercitii cu diferite incarcaturi, gradate ca greutate - gantere mici, corzi elastice, extensoare, haltere).

Fitnessul este perceput in general la noi ca simplul fapt de a merge la o sala si a face "fitness", adica un complex de exercitii pentru intretinerea corporala si dezvoltarea fortei. Insa termenul de fitness cuprinde o gama mult mai variata de componente, plecand de la conditia fizica si pana la alimentatie, regim de viata. Este o intreaga filozofie care se poate reduce la trei cuvinte :,, starea de bine''.

Profesionistii acestui gen se pot vedea la televizor, exista competitii pina la nivel mondial de fitness. Insa importanta ar fi adoptarea acestui mod de viata de catre oamenii de rand, care intre activitatile profesionale si alte obligatii nu-si gasesc timp in programul lor pentru ceea ce implica fitnessul. Aceasta "stare de bine", confort fizic, dar si psihic se poate cistiga prin exercitii fizice.

Ca obiective prioritare in cadrul lectiilor cu studentii:

-dezvoltarea fizica armonioasa si constientizarea subiectilor asupra efectelor benefice pe care le au mijloacele folosite asupra organismului;

-autoevaluarea evolutiei dezvoltarii fizice de catre fiecare student in parte;

-dezvoltarea fortei la nivelul principalelor grupe musculare.

O parte insemnata dintre tinerii ajunsi pe bancile facultatilor, prezinta deficiente si deformatii de crestere si de dezvoltare fizica. Pentru a veni in sprijinul acestei categorii de studenti este necesar ca la nivelul fiecarei institutii de invatamant superior sa se asigure conditiile necesare pentru cuprinderea lor in grupe separate, in cadrul carora urmeaza sa se actioneze prin mijloace specifice, diferentiate pe grupe de diagnostic, pentru oprirea evolutiei, ameliorarea si corectarea deficientelor fizice in cadrul orelor de gimnastica medicala.

Pentru ca gimnastica sa constituie un mijloc terapeutic este obligatoriu ca ea sa se aplice in mod diferentiat , in functie de afectiunile subiectului , varsta, stare psihica, pregatire fizica anterioara, deci de caracteristicile fiecaruia.

Gimnastica medicala , folosita im scop terapeutic, contribuie la restabilirea echilibrului fiziologic, corectarea deficientelor, la scurtarea convalescentei si la recuperarea mai rapida dupa diferite traumatisme.

Jocurile sportive

Jocurile sunt activitati de tip ludic cu implicatii deosebite asupra dezvoltarii personalitatii executantilor din mai multe puncte de vedere, inclusiv cel al contributiei pe planul integrarii sociale.

Jocurile, in general, sunt activitati totale, atractive, spontane, libere, naturale. De aceea, sunt folosite foarte mult in timpul liber al diferitelor categorii de populatie, mai ales a celei tinere.

Pentru intrecere, inclusiv a celei realizata prin jocuri, sunt valabile mai multe caracteristici, intre care retinem:

confruntarea fortelor in conditiile unei rivalitati reglementate, cu scopul victoriei sau al unei performante cat mai inalte;

stabilirea unui grad emotional si fiziologic deosebit;

stabilirea invingatorilor si invinsilor, acordarea de stimulente (promovare, retrogradare, eliminare);

unificarea obiectului intrecerii, a modului de lupta pentru victorie si a procedeelor de apreciere a rezultatului;

oferirea unor posibilitati relativ limitate pentru dozarea precisa a efortului.

Jocul creeaza si impune ordine. Existenta regulilor ii determina pe participanti sa se disciplineze. Prin respectarea regulilor se dezvolta si vointa, deoarece in joc apar unele "obstacole" care nu pot fi depasite decat prin vointa, stapanire si mobilizare[2].

Jocul este principalul stimulent al dezvoltarii psihice a participantilor si se constituie intr-un important factor de socializare.

Pe plan instructiv contribuie la dezvoltarea calitatilor motrice, consolidarea deprinderilor si priceperilor motrice, formarea si dezvoltarea unor tehnici individuale (de autoorganizare, autoconducere si autoapreciere), necesare practicarii in mod independent a exercitiilor fizice.

Pe plan educativ, jocurile isi aduc contributia la dezvoltarea calitatilor volitive: darzenia, perseverenta, spiritul competitiv, curajul; dezvoltarea calitatilor morale: corectitudinea, dorinta de a invinge, spiritul de colaborare, de respect a adversarului; dezvoltarea calitatilor intelectuale: atentia, memoria, imaginatia, spiritul de observatie, capacitatea de generalizare, initiativa, etc.

Principalele obiective urmarite in cadrul acestor lectii sunt:

largirea si perfectionarea nivelului de motricitate generala si specifica, prin promovarea in pregatire a unor mijloace selectionate din ramura de sport preferata;

insusirea si perfectionarea principalelor elemente tehnico-tactice;

insusirea principalelor probleme organizatorice si a prevederilor regulamentare, specifice ramurii respective;

asigurarea tonicitatii psiho-fizice, a bucuriei de miscare si cultivarea deprinderilor de practicare independenta a sportului preferat;

o      depistarea si selectia elementelor dotate pentru echipele reprezentative ale institutiei de invatamant respective cat si pentru sectiile cluburilor universitare.

Analizand caracteristicile jocului, in special ale jocurilor sportive, psihologii, pedagogii au ajuns la concluzia ca acestea sunt prilej de evaziune, desprindere si detasare de activitatile cotidiene, ca si de compensare, care formeaza educational, tonifica si echilibreaza psihic, integreaza social. Prin urmare, jocurile sportive si-au facut simtita prezenta din ce in ce mai mult in cadrul lectiilor de educatie fizica din invatamantul superior, ca mijloc de crestere si perfectionare a motricitatii, precum si perfectionare a unor calitati intelectuale si de vointa.

Baschetul este un sport care necesita o multitudine de calitati fizice de baza din partea individului, calitati care se intrepatrund intre ele, realizand un joc cu caracter complex. Efortul in baschet este de intensitate maximala, care alterneaza cu perioade scurte de efort submaximal. Calitatile fizice de baza sunt: indemanarea, viteza si rezistenta-viteza. Aceste calitati se combina in timpul jocului, astfel ca pe primul plan se afla indemanarea in regim de viteza, viteza in regim de forta si indemanarea in regim de rezistenta.

Un jucator de baschet trebuie sa aiba indemanare in regim de viteza, bazata pe forta atat a musculaturii centurii scapulare, cat si a musculaturii trenului inferior. Calitatea fizica forta se impune din ce in ce mai mult la jocuri, iar la baschet viteza se desfasoara in regim de forta (pentru aruncarile la cos, pentru detenta, combativitate in aparare). Calitatile psihice sunt, de asemenea, pe primul plan: inteligenta, creativitatea, spontaneitatea, viteza de reactie si de executie, stabilitatea emotionala, atentia distributiva, capacitatea de analiza si decizie rapida

Intre sporturile colective baschetul ocupa un loc de frunte, datorita caracteristicilor sale si anume: dinamism, spectaculozitate si, nu in ultimul rand , accesibilitate. Acest sport colectiv se adreseaza cu prioritate unei anumite categorii sociale si raspunde perfect necesitatilor de miscare a elevilor si studentilor.

In baschet fazele se succed rapid, prezinta o foarte mare varietate de elemente si procedee tehnice si ofera , prin finalizarea actiunilor de atac , satisfactii deosebite atat pentru jucatori, cat si pentru spectatori.

Spre deosebire de alte sporturi colective, baschetul poate fi practicat la un nivel lipsit de pretentii si cu reguli simplificate , chiar de tineri care nu au practicat niciodata aceasta disciplina sportiva, din prima lectie.

Aplicand aspecte din modelare, profesorul va trebui sa-si selectioneze exercitii cu eficienta maxima care sa raspunda partial sau integral continutului si structurii jocului in cadrul lectiilor cu studentii.

In utilizarea exercitiilor in lectie, dozarea se exprima in volum, intensitate, complexitate. Pentru aceasta este necesar sa se prevada numarul de repetari a exercitiului, regimul de manifestare a calitatilor motrice, regimul de solicitare la efort[3].

Obiectivele pregatirii:

continuarea procesului de dezvoltare fizica armonioasa, cu accent pe dezvoltarea musculaturii, cresterea tonusului musculaturii extensoare si a capacitatii cardio-respiratorii;

dezvoltarea in continuare a calitatilor motrice combinate;

invatarea si consolidarea procedeelor tehnice de atac si aparare si invatarea unor procedee noi;

invatarea si consolidarea actiunilor tactice individuale si colective de atac si aparare;

cunoasterea si aplicarea regulamentului de joc;

insusirea elementelor activitatii independente in afara lectiilor de educatie fizica;

educarea capacitatii de munca;

stimularea combativitatii, stapanirii de sine si a gandirii tactice, colaborarii cu colegii de echipa, spiritului de intrecere, etc.

Fotbalul

Acest adevarat fenomen social, numit jocul de fotbal, recunoscut ca cel mai popular, iubit si raspandit joc de pe glob, este practicat in prezent in mai mult de 130 tari ale lumii, numarand peste 25 milioane de jucatori legitimati.

Frumusetea, surprizele si spectaculozitatea sa atrag in fiecare an sute de milioane de spectatori pe terenurile de joc, ca sa nu mai vorbim de cifra miliardelor de telespectatori.

In jocul de fotbal eforturile de tip anaerob alactacid si lactacid alterneaza cu momente de refacere intraefort, momente in care pe baza hiperventilatiei pulmonare si a energogenezei aerobe se plateste o fractiune mai mare sau mai mica din datoria contractata in timpul eforturilor anaerobe, in functie de nivelul mai ridicat sau mai scazut al capacitatii.

Deci, trasaturile specifice jocului modern de fotbal sunt: participarea tuturor jucatorilor de camp la ambele faze ale jocului (atac si aparare), tendinta de acoperire a intregului teren si desele schimbari de locuri si sarcini in functie de cerintele fazelor, ceea ce a facut sa dispara deosebirile esentiale ale posturilor in echipa. De aceea, tuturor jucatorilor li se cere o buna dezvoltare morfofunctionala, cat si un perfect echilibru neuromuscular si neuropsihic; angajamentul total si marea mobilitate a jucatorilor fac ca spatiile de joc, mai ales in prima treime de teren din fata portilor sa fie tot mai reduse. In aceste conditii, pentru a-si putea indeplini sarcinile de joc, jucatorilor li se cere o mare viteza de reactie, detenta, forta, o tehnica specifica extrem de fina si rapida, simt de orientare si de alegere in minim de timp a celei mai bune variante de continuare a fazei, atentie distributiva, rezistenta la stres si o buna sensibilitate kinestezica . Dupa o evolutie de peste o suta de ani, perioada in care s-au realizat continuu perfectionari in pregatirea tehnico-tactica si fizica, dezvoltarea moderna a jocului de fotbal a condus in prezent la un stadiu conceptional al acestui sport, care se refera la faptul ca jocul astazi se antreneaza si se desfasoara pe baza unor idei bine precizate, a unor mentalitati si atitudini mereu mai specializate, mereu mai profesionalizate.

Avand in vedere aceasta evolutie precum si gradul de maturitate atins, in cadrul lectiilor de educatie fizica cu studentii se vor stabili ca obiective:

generale:

continuarea dezvoltarii armonioase, multilaterale, bio-motrice;

cresterea capacitatii de efort;

perfectionarea capacitatilor psihologice;

completarea cunostintelor si perfectionarea deprinderilor pentru cresterea valorii individuale a fiecarui jucator.

pentru pregatirea fizica:

continuarea dezvoltarii fizice generale cu acent pe psihomotricitatea;

continuarea dezvoltarii calitative a musculaturii in general si a membrelor inferioare in special;

cresterea capacitatii de efort, perfectionarea calitatilor motrice pentru cresterea rezistentei si a fortei generale;

dezvoltarea calitatilor fizice specifice cu ajutorul mijloacelor tehnico-tactice (prin numarul de repetari si complexitatea lor).

pentru pregatirea tehnica:

consolidarea, invatarea unor procedee noi si perfectionarea deprinderilor tehnice necesare realizarii atacului si apararii.

pentru pregatirea tactica:

consolidarea deprinderilor si cunostintelor de tactica individuala si colectiva pentru atac si aparare;

dezvoltarea capacitatii jucatorilor aflati in posesia mingii sa devina coordonatori de joc, determinand forma de atac (contraatac, atac rapid sau pasa decisiva pentru finalizare);

atacul pe toata largimea terenului, realizarea efectivului supranumeric, jocul fara minge;

dezvoltarea simtului de anticipare pentru ca jucatorii sa poata acoperi in zonele sau culoarele unde adversarii ar putea actiona cu eficienta;

deprinderea practicarii pressing-ului la diferite intervale de timp sau zone ale terenului.

pentru pregatirea teoretica:

cunoasterea regulamentului de fotbal, a dimensiunilor terenului si mingii;

cunostinte teoretice despre organizarea jocului in atac si aparare.

Jocul de volei este caracterizat printr-o inlantuire de reactii motrice individuale si colective, executate cu mare viteza, forta si precizie pentru rezolvarea situatiilor variabile din joc. In ultmii ani, a crescut mult viteza de executie, complexitatea si varietatea actiunilor tehnico-tactice, scurtandu-se totodata pauzele dintre fazele de joc.

Voleiul este un sport complex ce se adreseaza in egala masura studentelor si studentilor, ce contribuie la formarea si perfectionarea conditiei fizice, fiind in egala masura un eficient mijloc de recreere si destindere.

Prin alternarea rapida a jocului de atac cu cel de aparare, intregul organism este pus in miscare si nevoit sa reactioneze corespunzator situatiilor concrete de joc, lucru care duce la formarea unui bagaj de priceperi si deprinderi motrice specifice.Competitia, jocul in sine, constituie un stimulent pentru practicanti, unde nevoia de a-si masura valoarea cu altii, nevoia de succes si de a trai din plin tensiunea competitiei sunt pe deplin satisfacute.

Placerea si bucuria practicarii jocului se imbina in mod armonios cu lucrul in echipa, cooperarea si intrajutorarea in aceeasi masura cu dorinta de miscare si trairile afective specifice efortului fizic depus.   

In ceea ce priveste efortul competitional, se poate vorbi de un efort specific, propriu fiecarei actiuni de joc in parte, dat si de un efort specific, propriu celorlalte structuri de joc: faze, situatii fundamentale, seturi, partide, competitii, in functie de nivelul maiestriei tehnico-tactice, de valoare echipei adverse, de numarul seturilor si de scorul fiecarui set, la care se adauga, in cazul participarii la concursuri ce se desfasoara pe parcursul mai multor zile, insumarea solicitarilor de la un joc la altul, care isi pun amprenta asupra urmatoarelor prestatii.

Jocul de volei este astazi intr-o dezvoltare continua, atat din punct de vedere al pregatirii sportivilor, cat si al dinamicii fazelor propriu-zise, datorita progreselor insemnate realizate de domeniile in care se implica: selectia, metodica de pregatire, dezvoltarea fizica, pregatirea tehnico-tactica, psiholigica si strategia concursului.

Ca urmare a extinderii ariei de practicare, a popularitatii la scara mondiala, voleiul cunoaste astazi o puternica dezvoltare sub aspectul maximizarii parametrilor de continut si structura, al nivelului solicitarii jucatorilor pe plan psihic, biomotric si tehnico-tactic[5].

Calitatile psihomotrice necesare in volei sunt: sistem nervos central puternic, echilibrat, mobil; echilibru emotional (stapanire de sine); combativitate, darzenie, spirit de echipa, atentie buna conentrata si distributiva, simtul mingii, rapiditate si promptitudine in gandire si executie, simt de anticipare, sensibilitate kinestezica si buna orientare in spatiu, inteligenta, imaginatie creatoare[6].

Facand parte din marea familie a jocurilor sportive, voleiul este un alt joc indragit de studenti, fiind totodata un important mijloc de realizare a obiectivelor si sarcinilor educatiei fizice si un mijloc eficient de recreere.

Studentii si studentele opteaza pentru acest joc sportiv fiind atrasi de accesibilitatea tehnicii.

Varietatea in solicitarile la efort, faptul ca adversarii nu sunt in contact direct, fiind despartiti de fileu, obligativitatea rotatiei care impune o pregatire multilaterala, fac din jocul de volei, unul dintre cele mai atractive mijloace de realizare a obiectivelor propuse in invatamantul superior de profil.

Relatiile de colaborare din timpul luptei sportive si al pregatirii sunt permanent prezente si duc la realizarea unor colective unite. Exercitiile propuse au menirea sa contribuie, alaturi de celelalte mijloace, la realizarea invatarii rapide si corecte a jocului de volei.

Complexele de exercitii grupeaza doua sau mai multe actiuni tehnico-tactice, ele fiind exersate in conditii de joc, chiar sub o forma mai simplificata, ducand in final la sporirea eficientei insusirii jocului.

Obiective de instruire

Invatarea si perfectionarea principalelor elemente tehnico-tactice ale jocului de volei;

Familiarizarea cu regulamentul de desfasurare al jocului de volei;

Formarea si stimularea interesului si a capacitatii de a practica jocul de volei si in timpul liber.

Handbalul se desfasoara in cea mai mare parte a timpului de joc in miscare, in alergare, uneori in cea mai mare viteza , ceea ce pretinde din partea subiectilor sa depuna eforturi fizice mari, sa participe cu un mare angajament psihic la joc. Acest joc sportiv practicat metodic de carte studenti, contribuie prin efectele efortului fizic si psihic la intarirea sanatatii si dezvoltarea multilaterala a capacitatilor fizice si intelectuale , morale si volitive ale viitorului specialist(I. Kunst Ghermanescu, 1994). Lectiile desfasurate sub conducerea profesorului specialist cuprind mijloace si metode pentru imbunatatirea permanenta a calitatilor motrice (viteza, forta, rezistenta, indemanare, cat si insusirea si imbunatatirea tehnicii si tacticii de baza).

Despre rolul si importanta pregatirii handbalistului ne relateaza G. Sarasidze: ,,Daca nu ai forta, atunci nu vei poseda nici viteza, nici rezistenta si in final nici indemanare; ce mai ramane? In acest fel, tineri prieteni , apreciez eu importanta pregatirii in handbal". Handbalistul in devenire trebuie sa-si dezvolte uniform cele mai importante calitati motrice. In lectiile de handbal se folosesc in momentul de fata, exercitii prin care se rezolva atat motricitatea cat si imbunatatirea pregatirii tehnice. Este o mare diferenta intre nivelul pregatirii handbalistului student si sportivul de performanta. Handbalistul de performanta actual este un sportiv puternic si rezistent, capabil sa suporte orice efort fizic si nervos. (Aurora Leonte 2006).

Handbalul poate constitui o atractie si datorita influentei pe care o are asupra dezvoltarii organismului, aspect care nu-i lasa indiferenti pe studenti . Are o tehnica simpla si usor de invatat pentru a fi practicat ca sport de masa, in scop recreativ sau ca mijloc al educatiei fizice.

Jocul de handbal este accesibil tuturor, caci el poate fi practicat de copii, de tineri de ambele sexe, barbati si femei . Regulamentul de joc cuprinde reguli putine , simple si usor de inteles. Aplicarea lor in joc se face cu usurinta chiar din primele lectii tinute cu incepatorii.

Fiind un joc complex handbalul solicita in egala masura toate segmentele, principalele grupe musculare, ca si marile functii. Putem aprecia ca timpul afectat practicarii jocului de handbal de catre studenti ajuta la ridicarea capacitatii de lucru intelectuala a tanarului.

Obiectivele cuprinse in programa:

-dezvoltarea calitatilor motrice cu accent in special pe: forta, rezistenta, indemanare, viteza

-consolidarea si perfectionarea procedeelor tehnice de baza din jocul de handbal

-dezvoltarea unor capacitati intelectuale, morale si volitive

-notiuni din regulamentul jocului de handbal.

Dansul este un sport accesibil pentru o gama foarte variate de varste, deoarece el trebuie sa aiba ca principal motiv de realizare placerea de a dansa, de a ne misca pe muzica.

Pentru dansatori se cer proportii somatice normale, de tip longilin, infatisare placuta. Este important ca tinerii practicanti sa nu aiba deficiente fizice manifeste, in special la nivelul coloanei vertebrale si la articulatiile membrelor inferioare.

Din punct de vedere functional, starea sanatatii sa fie optima, cu un sistem cardio-respirator si neuro-psihic cu indici buni de functionare iar sistemul neuro-muscular rezistent la efort (excitabilitate neuro-musculara, atentie concentrata de durata, atentie distributiva, simt al ritmului si echilibrului, orientare spatiala).

Rezistenta la efort trebuie sa fie buna, capacitatea de efort incadrandu-se in efortul mixt (anaerob lactacid -aerob) Daniela Aducovschi-2005.

Dansul sportiv este o ramura sportiva accesibila pentru varste intre 6 si 60 ani si poate fi practicat ca sport de performanta, de intretinere, ca sport de relaxare si refacere psihica, ca modalitate de socializare.

Obiectivele disciplinei:

-intarirea si mentinerea unei stari optime de sanatate a studentilor si imbunatatirea rezistentei organismului la actiunea factorilor de mediu si specificul activitatii profesionale;

-dezvoltarea fizica armonioasa, perfectionarea indicilor somato-foziologici si prevenirea instalarii atitudinilor deficitare;

-educarea esteticii corporale si a esteticii motrice;

-dezvoltarea capacitatilor conditionale (forta, rezistenta, viteza) si a capacitatilor coordinative;

-invatarea si consolidarea unor pasi de baza din dansurile standard- slow foxtrot, quick step, vals lent, vals vienez, tango;

-invatarea si consolidare unor pasi specifici din dansurile latino-americane: samba, cha-cha, jive, rumba si paso doble;

-invatarea unor notiuni elementare de teorie a muzicii;

-cultivarea deprinderilor si obisnuintei studentilor de a practica independent exercitiile si sporturile in scop corectiv , recreativ, compensator.

Artele martiale au completat cu mare succes paleta de discipline sportive existente in planul de invatamant, incepand cu anul universitar 1990-1991. Acestea au constituit de la inceput o disciplina deosebit de atractiva, un mare numar de studenti optand pentru practicarea acestor discipline ( karate, judo, autoaparare).

Artele martiale, in acceptul actual, au in general origine orientala si presupun cautarea de catre practicanti a unui sens mai adanc decat simpla pregatire pentru o confruntare fizica. Aceste teluri se constituie intr-un evantai larg, de la aspiratii religioase pana la simpla mentinere a unei sanatati perfecte. Din cauza scopurilor urmarite de fiecare tip de arta martiala, acestea nu sunt in esenta sporturi, insa spiritul de competitie prezent in unele dintre ele si pregatirea fizica pe care o presupun au dus la includerea unora (sau a formelor fizice de manifestare a lor) in aceasta categorie. In realitate, practicarea artelor martiale inseamna in principal dezvoltarea unei constiinte superioare, in armonie cu mediul inconjurator si autocontrol realizat prin exercitii fizice si mentale, cunostinte extinse de medicina, filosofie orientala, tehnologia materialelor (pentru folosirea armelor), psihologie, etc

Introducerea karate-do-ului ca disciplina universitara creaza premisele unui studiu stiintific si sistematic pentru aceasta arta.

Maestrul Gichin Funakoshi, care a creat Shotokan Karate- do, a asociat direct karate-ul studiului universitar, pentru a sublinia legatura cu un spatiu cultural specific, cu o cultura milenara de prestigiu si cu o maniera de studiu intelectuala.

In Universitatea din Bucuresti, lectiile de karate constituind inca de la inceputul anilor 1990 o disciplina deosebit de atractiva, un numar foarte mare de studenti au optat pentru practicarea artelor martiale in cadrul lectiilor de educatie fizica. In prezent, aceasta disciplina se practica cu succes pe trei directii distincte: Karate pentru autoaparare, Karate-ul sportiv si Karate-do.

Prin Karate-ul de autoaparare se intelege modalitatea prin care, folosind tehnici specifice acestei arte matiale, prevenim o agresiune, respectiv protejam valorile personale sau integritatea fizica. Karate-ul sportiv reprezinta o modalitate de studiu a acestei arte martiale, prin care se folosesc tehnicile invatate pentru a avea success intr-o competitie sportiva. Karate-do reprezinta o cale in studiul acestei arte martiale, un mod de viata si o directie care trebuie urmata in ideea dezvoltarii plenare a fiintei umane. Antrenamentul pentru Karate-do este mai profund decat cel pentru Karate-ul de autoaparare sau cel sportiv, deoarece acesta trebuie prezentat ca o dezvoltare totala, exhaustiva, celor care studiaza aceasta arta martiala, dezvoltare care va fi investita ulterior in viata. De aceea, metodele de antrenament trebuie sa fie stiintifice si sistematice: stiintifice, deoarece se refera la functionalitatea corpului, bazata pe principiile stiintei: anatomiei, biomecanicii, biochimiei, etc. si sistematice, deoarece se refera la coordonarea si unitatea in actiune a tuturor partilor corpului.

In toate cele trei directii ale practicarii karate-do sunt incluse si exercitiile de kata.

Obiectivele de instruire:

-educarea calitatilor fizice alaturi de calitatile psihice fara de care tehnica este ineficienta;

-invatarea, consolidarea elementelor tehnice fundamentale din judo si karate (pozitii, deplasari, lovituri);

invatarea si consolidarea elementelor tactice: judo-combinatii de baza realizate atat la sol cat si lupta in picioare folosind atacul direct , atacul repetat si contraatacul; karate- perfectionarea eschivelor prin deplasari inainte, TAY- SABAKY, ceea ce inseamna ca un atac sa fie urmat direct de contraatac, eliminand un timp mort si anume pararea, sau executarea unei parari specifice tangentiale concomitent cu lovitura de contraatac;

capacitarea studentilor cu notiuni de prim ajutor in caz de accidente in artele martiale.

Badmintonul isi gaseste foarte multi adepti, in special in randul studentelor, acest fapt fiind determinat atat de spectaculozitatea jocului, dar si de accesibilitatea acestuia. De asemenea, baza materiala necesara creeaza premisele practicarii lui in mediul universitar.

Deoarece in scoala programa prevede badmintonul numai sub aspect regional, studentii se prezinta la aceasta disciplina in stadiul de neinitiati.

Practicarea acestui joc sportiv la varsta de 19-24 de ani contribuie in primul rand la realizarea obiectivelor generale, intermediare si operationale, specifice educatiei fizice universitare.

Metodologia de actionare utilizata in vederea realizarii acestor obiective trebuie sa contina structuri de exercitii cuprinzand toate laturile pregatirii specifice: pregatire fizica, tehnica, tactica si psihica.

Continutul pregatirii se va subordona urmatoarelor obiective:

-insusirea, consolidarea si perfectionare elementelor si procedeelor tehnice

-perfectionarea structurilor tehnice in conditii apropiate de joc

-dezvoltarea calitatilor motrice de baza si specifice

-formarea si educarea calitatilor psihice si de vointa.

Tenisul face parte din categoria ramurilor sportive ce pot fi practicate cu mult succes din copilarie pana la varste inaintate, asigurand implicarea in efort a tuturor grupelor musculare in varietatea miscarilor folosite.

Tenisul este un sport individual in care partenerii de intrecere nu se afla in contact direct.

Tenisul este un joc sportiv care se impune prin frumusetea si spectaculozitatea sa. Miscarile sportivilor au gratie si ritm, sunt armonioase si precise in ciuda marelui efort la care sunt supusi.

Marea sa atractivitate consta in faptul ca este accesibil la orice varsta, partenerii de joc se pot alege intre ei in functie de preferinte sau nivel de pregatire. El presupune calitati ca: perspicacitate, curaj, indemanare, viteza, forta etc.

Tenisul este acum un sport olimpic si este jucat indiferent de bani, de varsta, in multe tari de pe glob. In mod remarcabil, in afara adoptarii sistemului 'tie-break', regulile sale au ramas neschimbate din 1890.

In randurile studentilor este un sport extrem de indragit si se bucura de o mare popularitate, acestia optand pentru disciplina tenis, fie din dorinta de a se perfectiona, fie de a invata ceva nou.

Obiectivele instructiv educative urmarite:

-insusirea si perfectionare principalelor elemente tehnice ale jocului (loviturile de dreapta, stanga, serviciul, voleul);

-dezvoltarea calitatilor motrice de baza si specifice tenisului de camp: viteza de reactie, coordonare, indemanare, rezistenta specifica;

-educarea calitatilor psihice: atentie concentrata, coordonare motrica, rezistenta la stres si oboseala;

-cunoasterea regulamentului.

Tenisul de masa este un joc sportiv practicat la toate vastele si pe toate meridianele, usor si accesibil, care presupune o mare viteza de reactie si de executie, rezistenta psihica si o buna pregatire fizica a celor care vor sa se perfectioneze.

In invatamantul superior, exercitiile propuse pentru invatarea si consolidarea jocului au menirea sa contribuie la formarea unui bagaj minim de cunostinte tehnice si tactice.

Obiectivele instructiv-educative:

- dezvoltarea calitatilor motrice de baza solicitate preponderent in tenisul de masa

- consolidarea principalelor elemente tehnice (priza, deplasarile specifice, jocul de mijloc, loviturile de aparare, loviturile de atac, serviciul, preluarea si stopul)

imbogatirea sistemului de cunostinte si priceperi necesare organizarii si desfasurarii unor jocuri amicale precum si cunostinte de regulament.   

Sahul este un joc de inteligenta, de origine orientala. Se joaca in doi, pe o tabla de 8x8 patratele. Fiecare jucator are la inceput 16 piese, care pot fi mutate in diferite moduri, in functie de tipul piesei. Jucatorii muta pe rand cate o piesa, iar scopul jocului este de a face mat regele advers.

In concluzie, dorim sa subliniem faptul ca si in invatamantul superior, programa trebuie sa respecte principiul sistematizarii si continuitatii, ca o conditie indispensabila pentru procesul de instruire, specifica domeniului educatiei fizice.