Educatia permanenta: concept si sistem

Educatia permanenta: concept si sistem

Odata cu intelegerea conceptului de educatie echivaland cu cel de invatare s-a elaborat o perspectiva pedagogica ce suprapune dimensiunea educationala pe dimensiunea intregii existente a omului. Educatia permanenta reprezinta un principiu organizatoric si filozofic care presupune ca educatia care incepe odata cu nasterea are la baza un sistem complex de mijloace care trebuie sa raspunda evoilor si aspiratiilor de ordin educational si cultural al fiecarui individ.

Conditiile care au impus acest principiu in practica educationala sunt:

Evolutia stiintifica si tehnologica care a dus la explozia cunoasterii concomitent cu fenomenul de perisabilitate rapida a cunostiintelor. Aceasta inseamna ca volumul cunostiintelor dobandite in scoala nu mai este suficient asa cum se intamplaim societatea traditionala;

Noile mutatii din viata economica, sociala, politica si culturala au dus la schimbarea statutului economico-social al omenilor ceea ce presupune eforturi permanente de adaptare la schimbari si de integrare sociala;

Schimbarile petrecute in structura demografica indica o crestere a numarului oamenilor in varsta comparativ cu ponderea pe care o detin tinerii. In aceste conditii receptivitatea scazuta si capacitatile limitate de adaptare ale vastnicilor pot constitui un blocaj in dezvoltarea societatii in asamblu;

Cresterea ponderii pe care timpul liber o are poate avea consecinte negative in sensul unui regres individual si social in conditiile in care acesta nu este folosit eficient.

Toate aceste conditii conduc la necesitatea intelegerii societatii contemporane ca o "societate educationala", ce presupune:

statutul social al individului depinde mai ales de educatia incorporata in formarea personala decat i conditiile materiale pe care acesta le mosteneste (prioritare sunt resursele intrinseci);

va creste rolul expertilor si a tehnocratilor in conditiile in care accentul se va pune pe meritocratie;

accesul la cunoasterea stiintifica se va generaliza datorta evolutiei spectaculoase a tehnologiilor;

va avea la baza principiul egalitatii sanselor pentru toti indivizii, grupurile, comunitatile.

Caracteristicile educatiei permanente:

Educatia nu se termina odata cu finalizarea studiilor ci acopera intreaga existenta a individului;

Educatia nu inseamna exclusiv educatia adultilor, ea unifica toate componentele si etapele educatiei: educatia prescolara, educatia primara, educatia secundara, educatia liceala, educatia universitara, educatia postuniversitara;

Educatia include modalitatile formale dar si pe cele nonformale: invatarea planificata, invatarea accidentala (spontana);

Comunitatea, grupurile sociale, intregul mediu detin un rol important in educarea individului;

Scoala va avea rolul de a integra si de a coordona toate celelalte influente educationale;

Impotriva caracterului elitist al educatiei, educatia permanenta se afirma cu un caracter universal si democratic;

Principalele functii ale educatiei permanente: integrare si adaptare reciproca a individului si a societatii;

Scopul final al educatiei este sa sporeasca calitatea vietii.

Componentele sistemului educatiei permanente

Educatia permanenta este mai mult decat o norma pedagogica, ea presupune existenta unui sistem social concret care sa includa ansamblul experientelor de invatare oferite de catre societate individului. Acest sistem are trei componente majore:

educatia initiala se refera pentru majoritatea populatiei la educatia de baza si cuprinde invatamantul prescolar si invatamantul general obligatoriu. Include oferta de educatie pe care majoritatea statelor sunt obligate sa o ofere tuturor cetatenilor fara nici un fel de discriminare si se desfasoara de obicei inaintea varstei adulte.

Educatia adultilor cuprinde totalitatea proceselor de educatie care continua sau inlocuieste educatia initiala. Aceasta extindere a educatiei mult timp dupa perioada scolaritatii obligatorii se face pentru a compensa o educatie initiala insuficienta pentru completarea cunostiintelor generale sau pentru formarea profesionala continua.

Educatia difuza se refera la totalitatea mediilor culturale si sociale care au valente educationale intrinseci: comunitatea, mass-media, armata, biserica.

Din perspectiva activitatilor de invatare pe care le angajeaza sistemul de educatie permanenta include: educatia formala educatia informala, educatia incidentala (spontana).

Solutiile concrete pe care diferite state occidentale le-au adoptat pentru compensarea decalajului existent intre societatea educationala, ideala si societatea concreta in care se manifesta criza fotei de munca si nerecunoasterea valorii formarii individuale si a muncilor:

s-a prelungit perioada de scolaritate obligatorie de la 8 la 10 sau chiar 12 ani pe considerentul ca este mai ieftin sa mentii un individ in sistemul educatiei formale decat sa i se plateasca ajutor de somaj;

diversificarea educatiei adultilor indeosebi prin asocierea ofertei de educatie informala si nonformala;

intensificarea formarii profesionale continuue: specializare, aprofundare, recalificare, perfectionare in special in forma de invatamant la distanta.