Efectele educatiei in societate

Efectele educatiei in societate

Formarea capitalului uman este foarte importanta pentru capacitatea personala a unui individ de a contribui la dezvoltarea economiei si de a castiga mai mult, dar nu trebuie ignorate consecintele sociale ale existentei unei populatii cu un nivel de educatie mai ridicat. Educatia aduce societatii nenumarate beneficii, multe dintre acestea avand efecte importante asupra modului in care opereaza economia, firmele si institutiile.

Un nivel mai ridicat al educatiei se poate asocia cu stabilitatea. Familiile mai stabile evalueaza corespunzator consecintele educatiei fata de cele dezorganizate. Cu cat un popor este mai educat, cu atat comunitatile sale pot fi mai stabile, deoarece increderea si constiinta de sine incurajeaza un mai mare respect pentru drepturile omului.

În cazul Romaniei, se pot formula multiple constatari nefericite, legate de stadiul beneficiilor educatiei in dezvoltarea societatii. Totusi, este mai probabil ca un popor mai educat sa urmareasca evenimentele curente si sa inteleaga mai bine consecintele acestora asupra familiei, comunitatii si tarii. Unul dintre cele mai mari castiguri ale democratiei este faptul ca ofera cetatenilor dreptul si capacitatea de a se ocupa de viata si educatia lor de la un anumit nivel, fara interventia statului[1]. Dar unul dintre cele mai mari pericole ale democratiei apare atunci cand indivizii isi exercita in mod continuu aceste drepturi si capacitati, dar ignora evenimentele externe care modeleaza vietile lor si viitorul natiunii. Acest fapt nu va determina efectele asteptate la nivel macroeconomic, sau in planul real, practice al comportamentului firmelor sau institutiilor. La randul sau, democratia, cu respectful cuvenit pentru drepturile omului - cum ar fi dreptul la educatie, este cel mai natural sistem politic pentru a sprijini o economie bazata pe piata libera.

Dintre elementele ce caracterizeaza un sistem educational in cazul Romaniei se pot enumera transparenta, simplitatea, dificultatea administrarii fondurilor necesare "investitiilor in educatie" si tratamentul incorect aplicat profesorilor educatori in raport cu alte categorii sociale[2]. Pe de alta parte, profesorii si organismele de reprezentare a acestora in raport cu politicile educationale, sunt preocupati de declinul salariilor si al conditiilor de munca, precum si de pozitia lor marginalizata in adoptarea deciziilor legate de atragerea indivizilor in sistemele de educatie.

Negocierile colective privind unele componente ale sistemului educational (salarii, conditii de munca, etc,) sunt rare sau inexistente in unele tari, fiind limitate prin argumentarea bugetului sectorului public pentru educatie, de nivel foarte scazut fata de cel al tarilor puternic dezvoltate. Grevele si protestele celor care educa sau ale celor care sunt educati determina guvernele sa admita necesitatea unor reforme radicale in actualele sisteme educationale puse la dispozitia cetatenilor in vederea formarii capitalului uman de mai tarziu.

O preocupare importanta a guvernelor din lumea intreaga consta in adaptarea educatiei si formarii indivizilor la nevoile economiei, prin descrierea unui raport real necesar intre educatie si piata muncii. Aceasta corelatie este impartasita si de firmele sau institutiile interesate sa angajeze, ele fiind sensibile la capacitatea sistemului de educatie de a oferi potentialilor angajati suficiente abilitati si competente prin care sa poata raspunde provocarilor economiei globale si concurentei.