INTRODUCERE IN CONSILIERE

INTRODUCERE IN CONSILIERE

I.1. Delimitari conceptuale

I.2. Caracteristicile consilierii

I.3. Obiectivele consilierii

I.4. Rolul consilierii psihopedagogice in activitatea educativa

I.1. DELIMITARI CONCEPTUALE

In demersul ei de atingere a idealului educational (dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane) scoala romaneasca moderna nu mai poate ignora starea de bine si de sanatate fizica, psihica, spirituala si sociala a elevilor sai in numele nevoii de performante scolare. Scoala nu poate si nu trebuie sa devina o institutie segregata de individ, societate si viata, ci sa reprezinte un mediu favorizant dezvoltarii personalitatii autonome si creative. Dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului, ameliorarea si inlaturarea aspectelor atitudinale si psihocomportamentale indezirabile social, ce pot apare in procesul educational, fac necesara o activitate sistematica de consiliere psihopedagogica.

In sens larg, consilierea reprezinta o actiune complexa prin care "se urmareste sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie sa fie adoptat intr-o situatie data sau, in general, in viata si activitatea cotidiana" (Tomsa, 1996). Consilierea este o relatie guvernata de principii, caracterizata de aplicarea uneia sau mai multor teorii psihologice si a unui set recognoscibil de deprinderi de comunicare la preocuparile intime ale subiectului (clientului), la problemele si aspitratiile sale. Asociatia Britanica pentru Consiliere (1985), subliniaza ca oamenii se angajeaza intr-o situatie de consiliere atunci cand persoana ce ocupa, in mod obisnuit sau temporar rolul de consilier, ofera sau este dispus explicit sa ofere timp, atentie, respect unei alte persoane ce manifesta o nevoie de asistenta de specialitate. Sarcina consilierului este de a oferi cleintului posibilitatea sa exploreze, sa descopere si sa clarifice modalitati de a trai, dispunand de mai multe resurse si indreptandu-se spre o cat mai buna existenta (Fetham si Dryden, 1993).

Consilierea psihopedagogica este un proces complex ce descrie relatia interumana de ajutor dintre o persoana specializata, consilierul, si o alta persoana care solicita asistenta de specialitate, clientul (Egan, 1990). Relatia dintre consilier si persoana consiliata este una de alianta, de participare si colaborare reciproca.

Exista mai multe forme de consiliere:

Informationala- oferirea de informatii pe domenii/teme specifice;

Educationala- ofera repere psihoeducationale pentru sanatatea mentala, emotionala, fizica, sociala si spirituala a copiilor si adolescentilor;

De dezvoltare personala- vizeaza formarea de abilitati si atitudini care permit o functionare personala si sociala flexibila si eficienta in scopul atingerii starii de bine;

Suportiva- oferirea de suport emotional, apreciativ si material;

Vocationala- dezvoltarea capacitatii de planificare a carierei;

De criza- asistarea psihologica a persoanelor aflate in dificultate;

Pastorala-asistenta din perspectiva religioasa.

Psihopedgogica - asistarea si/sau consilierea elevilor si personalului didactic.

Consilierea psihopedagogica in scoala trebuie sa fie "unitatea a trei secvente operationale : diagnostic-constatativa, formativ-profilactica si terapeutica- recuperatorie" (Golu, P.,1993). Consilierea reprezinta un proces de acordare a asistentei psihopedagogice elevilor si celorlalte persoane implicate in procesul educational. Ch. Patterson sustine ca acest proces dezvolta o relatie interpersonala intre consilier si unul sau mai multi clienti (elevi, parinti, profesori), folosind metode psihologice, derivate dintr-o cunoastere sistematica a personalitatii umane. Acelasi autor mentioneaza ca scopul consilierii psihopedagogice este de a imbunatati sanatatea mintala a consiliatilor si astfel de a provoca o schimbare voluntara in atitudinile si comportamentul clientului.

Consilierea este si un proces de invatare menit sa orienteze clientul spre actiune (Egan, 1990). Comportamentul problematic (observabil, masurabil si evident) este rezultatul invatarii inadecvate. In timpul consilierii elevul, profesorul sau parintele se simte investit cu puterea de a-si accepta si recunoaste situatiile de viata problematice, de a gasi solutii alternative si de a crea propriile strategii de rezolvare a problemelor.

Din perspectiva constructivista, consilierea se bazeza pe ipoteza conform careia nu exista o singura realitate atotcuprinzatoare. Fiecare persoana este experta in propria viata, isi construieste existenta in conexiune cu mediul inconjurator, deceland semnificatii fundamentate din propriile experiente de viata. Astfel, problemele consiliatilor pot fi rezolvate prin descoperirea si valorificarea resurselor interne si satisfacerea nevoilor clientului.

In literatura de specialitate se constata ca unii autori identifica consilierea psihopedagogica cu psihoterapia. C.H. Patterson a relizat o comparare sistematica a celor doua domenii prin prisma a trei criterii:

Gradul de severitate al problemei clientului. Consilierea psihopedagogica ajuta persoanele normale sa depaseasca obstacolele aparute in calea dezvoltarii lor, in timp ce psihoterapia se ocupa de persoanele a caror dezvoltare emotionala a fost grav afectata si distorsionata. Dificultatea apare in ceea ce priveste separarea subiectilor normali de cei nevrotici sau psihotici.

Natura problemelor cu care se confrunta clientul. Consilierea psihopedagogica este centrata pe problemele cognitive (probleme ale realitatii, ale mediului, de natura situationala) in timp ce psihoterapia se axeaza pe problemele afective ale persoanei (conflicte interne de personalitate).

Scopurile consilierii si psihoterapiei. L.E.Tyler considera ca psihoterapia este directionata spre o schimbare de personalitate in timp ce consilierea psihopedagogica reprezinta "un proces al carui scop nu este o schimbare a persoanei, ci de a-l face pe individ sa utilizeze sansele pe care le are pentru a putea face fata problemelor vietii." (Tyler, 1961).

Asemanarile dintre consilierea psihopedagogica si psihoterapie vizeaza:

Metodele utilizate ;

Finalitatile ;

Sunt procese de influentare interpersonala reciproca ;

Se adreseaza nivelului constient al organizarii psihice.

Consilierea psihopedagogica nu se identifica cu cea educationala. Prima dintre ele este realizata de catre psihologul scolar in cabinetul de consiliere, iar cea de a doua se desfasoara de catre profesorul abilitat pentru astfel de activitati in cadrul orelor de dirigentie. Diferentele de tematica intre cele doua domenii sunt expuse in tabelul 1.

TEMATICA

I.2. CARACTERISTICILE CONSILIERII

Consilierea isi are originea in orientarea si selectia profesionala, activitate conturata practic si teoretic la inceputul secolului XX, in SUA. Pentru a rezolva problemele social-umane cu care se confrunta, municipalitatea orasului NewYork l-a angajat pe Fr. Parsons sa cerceteze si sa rezolve problema integrarii socio-profesionale a copiilor si tinerilor strazii. Fr. Parsons a instititionalizat un program de orientare profesionala structurat in trei etape:

diagnoza aptitudinilor si capacitatilor individului;

informarea asupra meseriilor disponibile si a solicitarilor acestora;

plasarea individului intr-o meserie adecvata aptitudinilor si intereselor sale.

Organizarea sistematica a activitatii de consiliere a fost realizata initial de E.C.Williamson la Universitatea din Minnesota, care a folosit consilierea si progresele din psihometrie pentru a dezvolta un model de consiliere profesionala sau vocationala. Acest model afost fundamentat teoretic pe asa numita conceptie "trait and factor" care a dominat consilierea pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

In prezent consilierea psihopedagogica se fundamenteaza pe teoria umanista a lui Carl Rogers (1961), unde problemele psihice nu sunt doar deficiente si tulburari, ci expresii ale nevoii de autocunoastere, de intarire a Eu-lui, de adaptare si dezvoltare personala. Relatia dintre psiholog si consiliat este una de respect, de incredere reciproca care presupune implicarea activa si responsabila a ambelor parti. Din aceasta perspectiva, consilierea este actiunea de ajutorare si creditare a persoanei ca fiind capabila :

sa-si asume propria dezvoltare personala ;

sa previna diverse tulburari si disfunctii ;

sa dezvolte strategii proprii de rezolvare a problemelor ;

sa dezvolte o imagine de sine pozitiva ;

sa-si formeze o atitudine corecta fata de ceilalti ;

sa-si valorizeze resursele.

O prima caracteristica a consilierii psihopedagogice este data de tipul de persoane carora le este adresata consilierea sau asistenta. Consilierea vizeaza persoanlele ce nu prezinta tulburari psihice sau de personalitate, deficite intelectuale sau de alta natura. Ea faciliteaza, prin demersurile pe care le presupune, ca persoana sa faca fata mai eficient factorilor stresanti, sarcinilor vietii cotidiene si, astfel, sa imbunatateasca calitatea vietii in relatiile cu ceilalti semeni.

A doua caracteristica definitorie pentru consilierea psihopedagogica este data de faptul ca asistenta pe care o ofera utilizeaza un model educational si un model al dezvoltarii inter(personale). Sarcina consilierului este de a invata persoana/ grupul sa adopte noi strategii comportamentale, sa isi valorizeze potentialul existent, sa isi dezvolte noi atitudini si conduite adaptative.

Preventia problemelor ce pot perturba dezvoltarea si functionarea armonioasa a persoanei este o alta caracteristica a consilierii psihopedagogice. Strategia de preventie consta in identificarea situatiilor problematice, conditiilor de risc si in actionarea asupra lor inainte ca acestea sa produca un impact negativ si sa declanseze "crize" personale sau de grup.

P.M. Sanborn distinge cinci trasaturi fundamentale ale consilierii psihopedagogice:

dimensionarea consilierii ca proces de dezvoltare- initierea unui program coerent de experiente care pot duce la dezvoltarea pozitiva personala, educationala si sociala a individului;

rolul proactiv al consilierii psihopedagogice- se incearca prevenirea situatiilor de criza personala si educationala;

responsabilitatea complexa a consilierului- responsabilitatea consilierului este de a optimiza modul in care scoala se raporteaza la elevi ca indivizi;

legatura indisolubila dintre diversele probleme ale subiectului consiliat;

variabilitatea gradului de profunzime si de intensitate a activitatii de consiliere, precum si a problemelor consiliatului- activitatea de consiliere implica examinarea unor ganduri, atitudini, valori si sentimente, a unor motive, sperante, temeri si obiective necunoscute pana atunci de cel consiliat .

I.3. OBIECTIVELE CONSILIERII PSIHOPEDAGOGICE

Scopul fundamental al consilierii psihopedagogice il constituie functionarea psihosociala optima a persoanei /grupului. Acest scop poate fi atins prin monitorizarea realizarii obiectivelor procesului de consiliere privind:

Ø      PROMOVAREA SANATATII SI A STARII DE BINE

Se refera la functionarea optima, din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emotional, social, spiritual a individului uman. Sanatatea persoanei nu este conditionata doar de absenta bolii si disfunctiei, ci se refera la un proces complex si multidimensional in care starea subiectiva de bine este element central.

Ø      DEZVOLTAREA PERSONALA

Cunoasterea de sine

Imaginea de sine

Capacitatea de decizie responsabila

Relationare interpersonala armonioasa

Controlul stresului

Tehnici de invatare eficiente

Atitudini creative

Optiuni vocationale realiste

Ø      PREVENTIA

Dispozitiei afective negative

Neincrederii in sine

Comportamentelor de risc

Dificultatilor de invatare

Dezadaptarii sociale

Disfunctiilor psihosomatice

Situatiilor de criza

Organizatia Mondiala a Sanatatii precizeaza ca starea de bine a persoanei este data de urmatoarele elemente interdependente:

Ø      ACCEPTAREA DE SINE

Atitudine pozitiva fata de propria persoana

Acceptarea calitatilor si defectelor personale

Perceptia pozitiva a experientelor trecutului si viitorului

Ø      RELATII POZITIVE CU CEILALTI

Incredere in oameni

Sociabil(e)

Intim(e)

Nevoia de a da si de a primi afectiune

Atitudine empatica

Ø      AUTONOMIE

Independent(a)

Hotarat(a)

Rezista la presiunile de grup

Se evalueaza dupa standarde personale

Nu este excesiv preocupat de expectantele si evaluarile celorlalti

Ø      CONTROL

Sentiment de competenta si control personal asupra sarcinilor

Crearea de oportunitati pentru valorizarea nevoilor personale

Optiuni conforme cu valorile proprii

Ø      SENS SI SCOP IN VIATA

Directionat de scopuri de durata medie si lunga

Experienta pozitiva a trecutului, bucuria prezentului si relevanta viitorului

Curiozitate

Ø      DEZVOLTARE PERSONALA

Deschidere spre experiente noi

Sentimentul de valorizare a potentialului propiu

Capacitate de auto-reflectie

Perceptia schimbarilor de sine pozitive

Eficienta

Flexibilitate

Creativitate

Nevoia de provocari constructive

Respingerea rutinei

In dezvoltarea si mentinerea starii de bine un rol important il are familia si scoala, insa, din pacate de cele mai multe ori, aceste institutii genereaza si intretin conditii nefavorabile. Astfel, ele submineaza increderea in sine a copiilor, ingradesc autonomia si independenta elevilor, sabloneaza individualitatile, initiaza competitii neproductive in detrimentul cooperarii, induc perceptii amenintatoare asupra lumii si vietii. Focalizarea exclusiva a scolii pe latura intelectuala si pe performantele elevilor sunt cai de diminuare a starii de bine si de crestere a riscului pentru disfunctii sau boli fizice si psihice.

I.4. ROLUL CONSILIERII IN ACTIVITATEA EDUCATIVA

Reforma invatamantului in Romania subliniaza importanta comutarii accentului de pe latura informativa a procesului educativ spre cea formativa. Invatamantul traditional de tip informativ se centreaza prioritar pe aspectele de ordin cognitiv ale elevului, ignorand personalitatea subiectului educatiei, componentele sale afective, motivationale, atitudinale si comportamentale. Elevul este perceput ca un "recipient" de asimilare si de reproducere a informatiilor, si mai putin ca o persoana reala, ca o fiinta umana originala, ca o personalitate unica si irepetabila.

Invatamantul modern romanesc trebuie sa aiba ca scop nu doar absolventi bine informati, ci formarea de persoane bine abilitate si instrumentate cu resurse adaptative la solicitarile sociale si psihologice ale vietii, cu un sistem axiologic bine conturat.

Sistemul de invatamant romanesc actual nu este inca in totalitate pregatit sa raspunda exigentelor impuse de o societate libera si democratica. Conservatorismul, depersonalizarea, intelectualismul, autoritarismul si obiedienta, elitismul si inegalitatea sanselor, segregarea scolii de persoana, familie, comunitate sunt doar cateva din tarele invatamantului romanesc existente si astazi (Miroiu si colaboratorii, 1998).

Cresterea alarmanta a numarului de esecuri si abandonuri scolare, de comportamente deviante si delincvente, de tulburari emotionale in randul elevilor, reprezinta indicatori ai faptului ca scoala trebuie sa faca mai mult in aceasta directie. Consilierea reprezinta una din modalitatile esentiale prin care scoala devine un proces formativ, centrat pe elev, capabila sa valorizeze tipuri diverse de elevi si abilitati, sa raspunda nevoilor comunitatii si sa infuzeze societatea cu persoane competente pentru viata sociala si profesionala.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Baban, Adriana, (coord.), 2001, Consilierea educationala, Cluj- Napoca

Butnaru, D., (coord.), 1999, Consiliere si orientare scolara, Ed. Spiru Haret, Iasi

Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminita, 1998, Psihologie scolara, Ed. Polirom, Iasi

Cretu, Carmen, 1997, Curriculum diferentiat si personalizat, Ed. Polirom, Iasi

Egan, G., The skilled helper: A systematic approach to effective helping, Monterey, CA: Brooks/Cole

Linksman, R., 2000, Invatare rapida, Editura Teora, Bucuresti

Jigau, Mihai, 2001, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucuresti

Miroiu, A., s.a.,1998, Invatamantul romanesc azi. Studiu de diagnoza, Ed. Polirom, Iasi

Sillamy, N., 1996, Dictionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti

Stan, Emil, 1999, Profesorul intre autoritate si putere, Editura Teora, Bucuresti

Turcu, F.,Turcu, A., 1999, Fundamentele psihologiei scolare, Editura All, Bucuresti

Tomsa, Gh., (coord.), 1996, Dictionar de orienatare scolara si profesionala, Ed. Afeliu, Bucuresti

Tyler, L.E., 1961, The work of the counselor, New York: Appleton-Century-Crofts

Patterson, C.H., 1974, Distinctions and Commonalities between Counseling and Psihoterapy, in G.W.Faarwell et all (eds.), The Counselor's handbook, Indext, Educational Publishers, New York