	Biologie	Chimie	Didactica	Fizica	Geografie	Informatica
	Istorie	Literatura	Matematica	Psihologie

Didactica

Index » educatie » Didactica
» Lectura, scrierea si dezvoltarea gandirii critice

Lectura, scrierea si dezvoltarea gandirii critice

COMISIA METODICǍ A INVǍTǍTORILOR DE LA CLASELE II-III

LECTURA, SCRIEREA SI DEZVOLTAREA GANDIRII CRITICE

,, Cea mai buna cale pentru a schimba ordinea lucrurilor in lume este de a incepe cu reformarea scolilor, pentru ca scolile sunt atelierele in care se face lumina. Lumina si intunericul sunt principala cauza a ordinii si confuziei din lume.''

Jan Amos Komensky

Gandirea critica este un proces complex care incepe cu asimilarea de cunostinte, cu dobandirea unor operatii si procedee mintale de procesare a informatiilor, continua cu formarea unor credinte si convingeri care fundamenteaza adoptarea unor decizii si se finalizeaza prin manifestarea unor comportamente adaptative adecvate si eficiente.

Nu toate cunostintele sunt utile si valoroase. Cunostintele au valoare cand sunt intelese si, prin aceasta, se dovedesc a fi utile in rezolvarea problemelor de viata putand fi aplicate in practica in mod creativ, constructiv, critic.

Pentru a face fata cu succes solicitarilor cotidiene, oamenii trebuie sa stie multe lucruri, sa obtina multe informatii. Dar, explozia informationala si posibilitatea omului de a avea acces neingradit la informatiile din lumea intreaga creeaza adesea deruta si provoaca anxietate. Intr-o lume in schimbare accelerata, intr-o societate democratica si deschisa, in care informatia se perimeaza rapid, oamenii trebuie sa invete sa discerne intre ce este important sau nu, intre ceea ce are valoare si utilitate practica si ceea ce nu poseda astfel de calitati, sa respinga argumentat informatiile false, irelevante, inutile si sa le retina pe cele adevarate , relevante, utile. Asta inseamna ca ei trebuie sa gandeasca critic, creativ, constructiv, eficient.

Gandirea critica este o conditie si o modalitate de realizare a invatarii eficiente cu rol esential in dezvoltarea personalitatii individului.

A gandi critic inseamna:

a detine cunostinte valoroase si utile si a avea convingeri si credinte intemeiate pe acestea;

ati forma opinii independente si a accepta ca ele sa fie supuse evaluarii;

a supune propriile idei si ideile altora unui scepticism constructiv, cu scop de fundamentare;

a construi argumente suficiente care sa confere consistenta propriilor opinii;

a manifesta flexibilitate, toleranta si respect fata de ideile altora, a le accepta sau a le respinge pe baza de argumente;

a participa activ la elaborarea unor solutii, a colabora si coopera constructiv pentru rezolvarea oricaror probleme de viata;

a invata cum sa gandesti eficient, evaluand si testand mai multe solutii posibile;

Gandirea critica nu se dobandeste spontan, de la sine, ci se invata prin practicarea ei si constientizarea acestei practici.

A gandi critic este o capacitate care trebuie incurajata si dezvoltata intr-un mediu de invatare adecvat.

Gandirea este un proces complex care se dobandeste prin invatare, asemenea cititului si scrisului.

Invatarea gandirii critice se realizeaza eficient cand sunt respectate anumite conditii. Dintre acestea esentiale sunt:

Crearea unor situatii de invatare, a unor ocazii pentru ca elevii sa-si exerseze procesul gandirii critice si alocarea timpului necesar pentru aceasta.

Promovarea gandirii critice necesita timp. Elevii trebuie pusi in situatia de a gandi critic, de a produce idei si opinii proprii, de a le comunica si celorlalti si a avea un feed-back constructiv. Comunicarea propriilor idei, ajuta la clarificarea acestora.

Incurajarea elevilor sa gandeasca independent, ,,cu propriul cap'', sa speculeze si sa reflecteze.

Trebuie sa le permitem tuturor elevilor sa-si exprime gandurile, fara nici un fel de ingradire. Cand constata ca acest mod de comportare este acceptat, elevii se angajeaza mai activ in analiza si evaluarea critica a ideilor. Permisiunea de a gandi critic, speculativ, nu inseamna acceptarea unui mod superficial de a aborda lucrurile. Trebuie creat un cadru, un context stimulativ, in care se gandeste in mod autentic.

Acceptarea diversitatii de opinii si idei.

Libertatea de a specula, genereaza diversitatea de pareri. Se renunta, astfel, la mentalitatea ,,unicului raspuns corect'' pe care elevii il asteapta de la cadru didactic. Un climat de invatare in care elevii au sentimentul ca se asteapta de la ei, de la fiecare in parte, opinii si idei in legatura cu o problema, favorizeaza si stimuleaza manifestare gandirii critice. Chiar si atunci cand, intr-o situatie-problema data, exista un singur raspuns corect, totusi elevii constata ca ajungerea la acesta se poate face pe cai diferite, avand ocazia de a-si exersa gandirea.

Implicarea activa a elevilor in realizarea invatarii, prin confruntarea de idei, prin colaborare si cooperare pentru a gasi solutii adecvate.

Implicarea elevilor in rezolvarea unor probleme le stimuleaza gandirea si-i ajuta sa gandeasca eficient, critic. Acolo unde si atunci cand elevii raman pasivi, neangajandu-se in rezolvarea problemelor, se constata ca gandirea critica lipseste din comportamentul lor.

Convingerea elevilor ca nu risca sa fie ridiculizati pentru opiniile exprimate.

Ridiculizarea ideilor cuiva, sau, si mai grav, a persoanei acestuia, submineaza gandirea critica. Daca nu sunt ridiculizati pentru ideile lor, elevii vor avea curajul sa le exprime liber, neingradit. Uneori, ideile ,,trasnite''conduc la gasirea unor solutii corespunzatoare, ingenioase si utile practic.

Increderea in capacitatea fiecarui elev de a gandi in mod critic.

Gandirea critica nu este o capacitate doar a elevilor mai mari, si cu un anumit nivel de dezvoltare intelectuala, ci ea poate fi practicata la orice varsta, de catre fiecare elev.

Daca exista respect pentru opiniile fiecarui elev, toti vor avea grija sa exprime idei valoroase, responsabile. Ei vor lua in serios procesul invatarii in care se manifesta respectul cuvenit pentru gandirea fiecaruia.

Aprecierea pozitiva a gandirii critice, manifestata in orice situatie

Este esential sa-i incredintam pe elevi ca opiniile lor sunt valoroase. Astfel, vom incuraja manifestarea gandirii critice. Fara a avea incredere in valoarea ideilor lor, valoarea recunoscuta si de ceilalti, elevii vor refuza sa se implice activ in solutionarea problemelor, sa contribuie critic si constructiv la rezolvarea acestora.

Abordarea comprehensiva a predarii literaturii in special, dar si a altor obiecte de invatamant presupune insusirea unor metode si tehnici care sa asigure implicarea activa a elevilor in intelegerea unui text prin trecerea de la simpla lecturare a lui la citirea reflexiva a acestuia.

Lectura este un mijloc esential prin intermediul caruia oamenii iau contact cu informatiile de care au nevoie. Dar a sti (a invata) sa citesti nu este suficient, elevii trebuie sa invete sa citeasca in mod reflexiv. Lecturarea unui text trebuie urmata de comentarea acestuia intr-o maniera sistematica si bine orchestrata. Astfel se dezvolta gandirea critica, iar invatarea devine mai eficienta.

Citirea unui text insotita sau urmata de reactiile cititorului reprezinta modalitatea principala de analiza si reflectie critica.

Invatarea presupune multa lectura independenta. Daca aceasta nu se realizeaza in maniera reflexiva nu va avea impactul scontat asupra eficientei invatarii si formarii personalitatii elevului.

A invata inseamna, in esenta, a gandi si a face. Daca e adevarat acest lucru, atunci lectiile trebuie sa fie reflexive si active.

Pentru a face fata solicitarilor din viata cotidiana, pentru a progresa in cariera si a avea sentimentul autorealizarii personale, oamenii trebuie sa se informeze, sa culeaga si sa prelucreze informatii. Multe din acestea le dobandesc prin lectura unor carti, manuale, reviste, jurnale etc. Dar, stiu ei sa citeasca cu adevarat?

A citi eficient presupune nu doar lecturarea unui text si incercarea de a retine continutul acestuia pentru a-l putea reproduce la nevoie. Lectura eficienta presupune intelegerea textului,atat a faptelor prezentate si a detaliilor acestora, cat, mai ales, a mesajului transmis. Nu este suficient sa citim ceva si apoi sa incercam sa reproducem (cat mai fidel cu putinta) ceea ce am citit. Citirea autentica presupune interpretarea textului , gasirea unei legaturi intre mesajul autorului (care uneori este implicit) si propriile idei ale cititorului. Cititul ,,printre randuri'' este un mod de atribuire a unor sensuri personale continutului de idei al textului lecturat.

Deosebirea dintre un cititor obisnuit si unul reflexiv este deosebirea dintre un novice si un expert. Expertul decripteaza textul, il interpreteaza, il descopera si ii atribuie sensuri personale, uneori neobisnuite, inedite, prin aceasta manifestandu-se ca un cititor critic, reflexiv.

Modul de a citi critic, reflexiv, eficient un text se dobandeste prin invatare. Pentru aceasta in cadrul lectiilor si activitatilor didactice trebuie organizate ateliere de lectura.

Folosind cadrul de gandire si invatare bazat pe evocare, realizarea sensului si reflectie, organizarea si desfasurarea unui atelier de lectura presupune:

a) In etapa de evocare - reactualizarea unor cunostinte anterioare referitoare la o anumita tema sau subiect (sub forma unei mini-lectii de cca. 10-15 min.). Cu acest prilej se urmareste stapanirea curiozitatii si a interesului elevilor si dorinta lor de a afla lucruri noi, de a se angaja in citirea atenta a unui text.

JUSTIFICAREA NECESITATII FAZEI DE EVOCARE

Evocati, starniti interesul,stimulati, provocati elevii sa gandeasca la ceea ce stiu.

Invatarea este un proces activ si robust.

Stabilirea unui scop al invatarii este esentiala pentru durabilitatea cunostintelor.

Ceea ce stim este determinantul principal a ceea ce putem invata.

b) In etapa de realizare a sensului - are loc lectura individuala a textului urmata de discutia in grup a continutului de idei al acestuia. Acum se pot utiliza mai multe metode si tehnici de invatare si gandire.

JUSTIFICAREA NECESITATII STADIULUI DE REALIZARE A SENSULUI

c) In etapa reflectiei - se urmareste reactia cititorului la continutul textului precum si atribuirea unor sensuri personale ideilor citite. Elevii gandesc (reflecteaza) asupra celor citite intelegand si interpretand mai bine continutul ideatic al textului.

JUSTIFICAREA NECESITATII ETAPEI DE REFLECTIE

Daca trebuie sa-ti amintesti, vei uita. Daca trebuie sa intelegi, iti vei aminti.

Gandirea critica si flexibila este favorizata de o atmosfera in care se incurajeaza diversitatea de opinii.

A gandi corect, critic asupra unui continut de idei inseamna mai mult decat a intelege ceea ce ai citit. Asta presupune dorinta si inclinatia elevului de a se implica in citirea atenta a textului si de a conferi anumite sensuri si semnificatii acestuia uneori foarte personale.

Textul scris poate fi utilizat in predarea - invatarea unor cunostinte in mai multe scopuri:

a) pentru a confirma sau infirma anumite idei si convingeri anterior formate;

b) pentru a permite elevilor sa realizeze comparatii intre ceea ce ei stiu sau cred ca stiu, si ceea ce altii gandesc despre o problema;

c) ca pretext pentru discutie, dezbatere cu scop de a invata;

d) ca prilej pentru elevi de a-si exprima gandurile, convingerile si credintele proprii pornind de la ceea ce le sugereaza textul scris.

Lectura ghidata, dirijata, contribuie la formarea cititorilor reflexivi. Pentru aceasta esentiale sunt intrebarile. Natura si tipul intrebarilor puse determina operatiile de gandire solicitate.

Adesea, cadrele didactice pun intrebari doar atunci cand realizeaza evaluarea cunostintelor elevilor si numai cu acest scop. Punerea de intrebari este insa mult mai utila daca urmareste ghidarea procesului de gandire si invatare.

Lectura activa, eficienta si reflexiva poate fi provocata de o serie de intrebari atent formulate. Cu ajutorul intrebarilor se poate realiza:

a) evidentierea unor aspecte importante ale textului spre care este dirijata atentia elevilor;

b) integrarea continutului de idei al textului in schemele mintale ale elevilor favorizand astfel intelegerea;

c) structurarea nivelelor intelegerii cu accent pe intelegerea de tip superior-demonstrata prin capacitatea de transfer, prin aplicarea cunostintelor insusite, in situatii sau contexte noi;

d) integrarea cunostintelor si valorilor detinute de elevi in noua experienta de invatare prilejuita de studierea unui text scris. Elevii trebuie incurajati sa confere sensuri personale unor idei ale textului pornind de la experienta lor cognitiva si de viata.

A-i pregati pe elevi sa devina cititori reflexivi trebuie sa devina unul dintre obiectivele esentiale ale procesului instructiv desfasurat in scoala si in afara ei.

E nevoie de timp si exercitiu pana sa se ajunga la impartirea textelor in mod corespunzator si sa se puna acele intrebari care sa-i indrume cu adevarat pe elevi in lectura textului(este preferabil ca textul insusi si scopul lecturii sa determine care sunt cale mai potrivite intrebari).

Sunt cateva lucruri pe care este bine sa la faca dascalul inainte de a incepe sa disece textul. Bineinteles, trebuie intai sa citeasca si sa inteleaga el, insusi, povestirea. Cand acest lucru a fost facut, trebuie sa-si puna urmatoarele intrebari:

De ce vreau ca elevii mei sa citeasca acest material?

Ce sper sa inteleaga elevii mei cand vor fi terminat de citit textul?

Ce vreau sa faca elevii mei cand vor fi terminat de citit textul?

Care sunt marile probleme pe care le discuta textul-daca exista astfel de probleme in text?

Ce experiente vreau sa aiba elevii mei in timpul lecturii?

Raspunsurile vor ghida multe din intrebarile puse elevilor. Cand cadrele didactice trec apoi la impartirea textului in fragmente si la formularea intrebarilor, trebuie sa se retina urmatoarele lucruri:

1. Nu exista locuri bune si locuri rele pentru fragmentarea textului. Textul trebuie fragmentat in punctele unde o pauza sporeste interesul.

2. Fragmentarea nu este definitiva. Daca devine evident ca alte locuri ar fi mai potrivite pentru a intrerupe lectura, textul trebuie reimpartit.

3. Nu exista intrebari corecte sau gresite.

4. Intrebarile trebuie sa fie variate.

5. Trebuie aplicat cadrul. El trebuie sa ghideze procesul, astfel incat elevii sa fie tot timpul angajati in evocare, realizarea sensului, reflectia.

6. Textul nu trebuie impartit in prea multe fragmente. Este important sa poata fi urmarit finalul povestirii.

7. Nu trebuie puse prea multe intrebari pentru ca se poate distruge continuitatea textului.

Scrisul este un instrument foarte util pentru dezvoltarea gandirii critice. Cu toate acestea, rolul sau in formarea gandirii critice a fost adesea trecut cu vederea din cauza felului in care el este folosit in scoala. In mod obisnuit, cand e vorba de scriere, accentul cade pe produsul final si nu pe proces. Adesea temele scrise sunt rupte de programa, avand prea putina legatura cu ceea ce invata elevii.

Eficienta scrisului ca instrument de dezvoltare a gandirii critice este adeseori trecut cu vederea din cauza obiceiului de a folosi scrisul ca instrument de evaluare a cunostintelor acumulate (testele) sau ca exercitiu prin care se demonstreaza capacitatea de exprimare scrisa (lucrarile scrise pe o tema data). De multe ori tema data tine prea putin cont de interesul sau de cunostintele elevilor despre acel subiect. Mai mult, publicul cititor este de obicei cadrul didactic, care citeste lucrarea urmarind aspectele de tehnica a scrisului mai mult decat continutul pe care autorul (elevul) doreste sa-l transmita. Deseori lucrarea este inapoiata elevului dupa o mai lunga perioada de timp cu corecturi si cu o nota scrisa pe ea. Autorul (elevul) primeste prea putin feedback in legatura cu continutul si ajunge sa considere scrisul un exercitiu mai degraba decat un mijloc de exprimare a ideilor. Vazut astfel, scrisul devine o corvoada si dorinta de a scrie dispare.

Cadrele didactice care doresc sa foloseasca scrisul ca instrument de gandire trebuie sa recunoasca atitudinea negativa pe care o au multi elevi fata de scris si sa demonstreze prin vorbe si fapte ca ei au o conceptie diferita despre ce inseamna scrisul. Pentru aceasta este nevoie sa intelegem niste lucruri fundamentale. Intai trebuie sa intelegem ce este scrisul. James Moffet il defineste astfel: ,, Cineva vorbeste cuiva despre ceva''. In aceasta conceptie, cel care scrie o face despre un subiect ales de el si pentru un public interesat de ceea ce are de spus autorul. Cand cadrul didactic ajunge sa priveasca scrisul in acest fel, elevilor li se permite sa isi aleaga singuri subiectul si li se gaseste un public real. Moffet are o schema a elementelor importante implicate in procesul scrierii:

Scriitor

Public Subiect

A scrie un text bun care sa prezinte anumite idei referitoare la un subiect, intr-o structura corecta logic nu este un lucru usor. Exprimarea in scris a unor ganduri este o modalitate si un proces ce trebuie invatate, in scoala, de catre elevi.

Trebuie spus ca orice elev este capabil, la un moment dat, sa scrie lucruri minunate. El trebuie insa sa-si insuseasca anumite tehnici si procedee de a scrie un text bun despre o tema sau un subiect.

Procesul scrierii este o modalitate eficienta de a invata. Scriind, elevul isi ordoneaza si isi sistematizeaza gandurile, dovedindu-si nivelul cunostintelor detinute precum si capacitatile de care dispune pentru a le exprima clar si limpede astfel incat sa fie intelese de cititor.

Pentru insusirea de catre elevi a procesului scrierii unui text sunt necesare anumite conditii favorizatoare. Dintre acestea cele mai importante sunt:

Crearea unor ocazii oportunitati de a scrie

Adesea, elevii scriu ceva (o compunere, un comentariu etc.) acasa. Procesul scrierii este lasat exclusiv in seama elevilor fara ca acesta sa fie exersat, in prealabil in clasa, sub indrumarea cadrului didactic.

Pentru a invata tehnica scrierii unui text, aceasta trebuie exersata in clasa.

2. Formularea unor teme/subiecte interesante, atragatoare care sa provoace elevii sa le trateze in scris.

Un subiect sau o tema care starnesc curiozitatea elevilor sunt motive serioase pentru a-i determina sa scrie despre ele. Chiar daca isi aleg singuri subiectul unei scrieri, totusi atractia acestuia ii determina sa se implice activ in activitate.

3. Existenta unor modele de scrieri bune.

Tehnica scrierii unui text se preda si se invata prin exercitiu, prin exemplificare. Ceea ce face un scriitor cand elaboreaza un text trebuie prezentat elevilor pentru ca acestia sa invete sa scrie bine. Procesul scrierii se invata practicandu-l si avand anumite modele, ca exemplu de scrieri bune.

Cele mai corecte scrieri trec prin trei etape:trecerea in revista a informatiilor despre o tema, schitarea, elaborarea si revizuirea scrierii. Cele care urmeaza a fi publicate mai trec prin doua: redactarea si publicarea.

Trecerea in revista:

Trecerea in revista este procesul de acumulare a informatiei si de adunare a gandurilor. Se cerceteaza ideile de care se dispune in legatura cu un anumit subiect si se incepe planificarea unui mod de a scrie despre acest subiect.

Schitarea:

Schitarea este etapa cand ideile se transpun pe hartie. Schitarea este o proba, o experimentare. Se pot pune ideile pe hartie ca sa se vada ce se poate spune despre subiectul in cauza.

In aceasta etapa nu trebuie sa se aiba o atitudine critica fata de ceea ce este scris, fata de cum este scris. Acestor aspecte li se vor acorda atentie mai tarziu. Este necesar ca sa incurajam pe elevi sa-si schiteze ideile.

Revizuirea:

Dupa ce lucrarea este scrisa sub forma de schita, se poate trece la revizuirea ei pentru a-i aduce unele imbunatatiri.

Preocuparea principala, in aceasta etapa, o constituie exprimarea cat mai clara a ideilor, intr-o structura coerenta, care sa poata fi inteleasa de cititorii potentiali.

Redactarea:

O data ce lucrarea a fost schitata si revizuita, este pregatita pentru redactare. Redactarea este lasata la urma, pentru ca s-ar putea ca paragrafe sau chiar pagini intregi sa fie taiate sau adaugate in etapa revizuirii.

Elevii trebuie invatati cu obiceiul de a redacta lucrari. Acest obicei consta in trei lucruri: a) sa aiba grija ca lucrarea sa fie corecta; b) sa fie constienti de greseli; c) sa stie cum sa corecteze greselile.

Publicarea:

Publicarea este stadiul final al procesului scrierii si, intr-o mare masura, publicarea motiveaza intreaga activitate. Perspectiva de a impartasi ceea ce au de spus cu un auditoriu ii determina pe elevi sa scrie, sa rescrie, sa slefuiasca si sa cizeleze lucrarea - mai ales daca au vazut ca munca altor elevi a fost apreciata. De asemenea, publicarea ii lasa pe elevi sa observe lucrarile altora. O idee buna este contagioasa; orice, de la un subiect interesant la o anumita structura a actiunii, la un mod de a utiliza dialogul si pana la obiceiul de a risca ortografierea incorecta, toate pot fi impartasite prin intermediul publicarii.

Uneori, scrierile elevilor mai mici se aduna intr-o carte sau revista realizata de ei insisi, in clasa. O modalitate de publicare a unei scrieri este citirea acesteia de catre autorul ei in fata clasei pe un scaun, denumit ,,scaunul autorului''.

4. Orice scriere vizeaza o anumita categorie de cititori.

Unii oameni scriu pentru sine : jurnale intime, poezii, sau alte texte pe care doar ei insusi le citesc. Majoritatea celor ce scriu simt nevoia sa comunice ideile lor altora; ei scriu pentru anumiti cititori.

Destinatarii prezumtivi ai unei scrieri contribuie, implicit la realizarea ei. Avand in vedere cititorii unei lucrari scrise, aspiratiile si interesele lor, cel ce scrie isi modeleaza activitatea in conformitate cu acestea.

5 . Sprijinirea reciproca si intrajutorarea elevilor in activitatea de scriere.

Elevii, cand invata procesul scrierii unui text, trebuie sa colaboreze, sa se sprijine reciproc pentru a scrie idei valoroase.

Insusirea procesului scrierii presupune utilizarea unei tehnici specifice de predare-invatare care stimuleaza dezvoltarea gandirii critice.

De exemplu, pot fi utilizate, cu bune rezultate, tehnicile: Cubul, Cvintetul, Realizarea unor predictii, Tehnici de sintetizare si rezumare a unui continut de idei, Jurnalul dublu , Termenii - cheie initiali, Eseul de cinci minute etc.

Cu succes am folosit si metodele ,,Brainstormingul'' ; ,, Stiu/ Vreau sa stiu/ Am invatat''

,,Ciorchinele'' ,,SINELG'' (vezi ANEXELE 1- IV )

Alte strategii de folosire a scrisului pentru dezvoltarea gandirii

De multe ori, scrisul este folosit pentru dezvoltarea gandirii la diferite materii, unde elevii se confrunta cu idei pe care incearca sa le inteleaga si sa le invete. De exemplu, pentru a evalua reusita unei lectii sau a unei prezentari, dupa vizionarea unui film sau dupa o discutie, elevilor li se poate cere sa raspunda in scris la o intrebare ca: ,,Ce a fost nou pentru mine? sau ,,Care a fost lucrul cel mai important?'' Raspunsurile scrise ale elevilor se discuta apoi in grupuri mici si cele mai semnificative din fiecare grup, cu intreaga clasa.

Voi prezenta in continuare sugestii pentru activitati de scriere care pot fi aplicate la diverse materii.

La sfarsitul orei, se poate cere elevilor sa scrie un paragraf despre cea mai interesanta sau importanta idee care s-a discutat in acea ora. Elevii trebuie atentionati la inceputul orei ca vor avea de facut acest lucru. Aceasta activitate trebuie practicata macar o data pe saptamana.

Dupa o lectie in care s-a predat ordinea operatiilor , se poate da elevilor lista instructiunilor in dezordine si sa li se ceara sa le ordoneze corect. Aceasta metoda poate fi folosita pentru orice material care prezinta etapele unui proces.

Se poate citi elevilor unul sau mai multe paragrafe si sa li se ceara sa reproduca continutul cu propriile lor cuvinte. Daca le vine greu sa faca ce li se cere, elevii pot povesti vecinului de banca ce li s-a citit si apoi sa scrie.

Li se poate arata elevilor o ilustratie legata de continutul pe care il studiaza si apoi sa li se ceara sa scrie o idee pe care le-o sugereaza.

Elevii pot sa comunice unii cu altii in scris, folosind strategia intrebare raspuns. Intai li se cere fiecarui elev sa formuleze in scris o intrebare despre materialul care se studiaza. Se aduna hartiile, se redistribuie la intamplare si li se cere fiecarui elev sa raspunda in scris la intrebarea primita.

Se poate cere elevilor sa-si scrie parerea despre ceva ce au invatat la ora. Trebuie acceptate toate parerile. Elevii trebuie sa dea cel putin un argument pentru parerea lor.

Elevii pot fi pusi in situatia de a scrie intrebari la care ar vrea sa le raspunda cadrul didactic ora viitoare. Pe langa intrebare, li se poate cere elevilor sa scrie si ce anume i-a determinat sa formuleze acea intrebare.

Gandirea critica si invatarea autentica survin atunci cand cadrele didactice pretuiesc diversitatea de idei si experiente, cand este inlaturata mentalitatea conform careia ,,exista un singur raspuns bun, adecvat''(Banks, 1988).

Gandirea critica este o conditie si o modalitate de realizare a invatarii eficiente cu rol esential in dezvoltarea personalitatii individului.

Invatarea prin cooperare maximizeaza capacitatile intelectuale ale elevilor, acelea de a gandi, a intelege, a comunica eficient, a lua decizii intemeiate pe argumente, a fi creativi si inovatori pentru a rezolva problemele cu care se confrunta.

Accentul nu cade in primul rand pe continutul invatarii, ci pe modalitatea in care elevii invata pentru a rezolva probleme. Elevii invata sa gandeasca mai bine daca li se ofera posibilitatea sa-si exerseze gandirea, daca li se creeaza ocazii numeroase pentru a cerceta, experimenta, investiga impreuna constientizand procesul gandirii efectuate.

ANEXA I

Metode moderne folosite la limba romana

Ciorchinele

este un braimstorming necesar;

este o tehnica de cautare a cailor de acces spre propriile cunostinte.

dus