Modalitati de rezolvare a problemelor de comportament defectuos

Modalitati de rezolvare a problemelor de comportament defectuos

1 Modelul Canter

Marlene si Lee Canter sfatuiesc profesorii sa se manifeste pozitiv. Un profesor pozitiv este acela care comunica elevilor clar si ferm nevoile si cerintele sale, care da curs unor actiuni adecvate, raspunde elevilor astfel incat sa maximizeze acordul cu ei si care nu incalca in nici un fel interesele cele mai inalte ale acestora. Scopul modelului Canter este de a-i ajuta pe profesori sa-si asume responsabilitati in sala de clasa si de a-i invata sa fie calmi, desi energici cu elevii. Inca de la inceputul anului scolar profesorii pozitivi manifesta intoleranta fata de comportamentul indezirabil si nu accepta scuze prin care sunt invocate: probleme emotionale, mediu defavorizant de acasa, slabiciuni ereditare, necazuri personale; ei stabilesc reguli de comportament, dar si consecinte, atat pentru comportamentul considerat adecvat, cat si pentru acela considerat indezirabil.

2 Modelul Fred Jones

Fred Jones este directorul Classroom Management Training Program, care dezvolta si promoveaza proceduri pentru imbunatatirea eficientei profesorilor; accentul este pus pe motivatia elevului si pe comportamentul acestuia in sala de clasa. Modelul reprezinta imbunatatirea practicii profesorilor eficienti, ceea ce il face accesibil si usor de aplicat. Coordonatele sale se bazeaza, in linii generale, pe urmatoarea analiza:

A. Aproximativ 50% din timpul destinat lectiei este pierdut datorita comportamentului perturbator al elevilor si al lipsei de concentrare in raport cu temele aflate in lucru; aceste pierderi se distribuie astfel: aproximativ 80% din timpul pierdut se datoreaza discutiilor fara permisiune; aproximativ 19% din timpul pierdut se datoreaza 'visarii cu ochii deschisi', parasirii locului propriu, producerii de zgomote etc.; doar 1 % din timpul pierdut se datoreaza unor probleme mai serioase de comportament.

B. Cea mai mare parte din timpul pierdut poate fi evitata prin utilizarea sistematica a limbajului trupului, a sistemului de stimulente si a unui ajutor individual eficient.

C. Eficienta limbajului trupului presupune stoparea comportamentului indezirabil fara ca profesorul sa piarda timpul: contact din priviri, expresie faciala (calm, privire neutra), pozitie (primul pas inainte), semnale si gesturi, apropiere fizica; actele nonverbale eficiente stopeaza comportamentul nedorit si evita confruntarea verbala (un gest adecvat, de pilda a arata spre panoul de pe perete unde sunt afisate 'regulile clasei', sau rostirea scurta a numelui celui aflat in culpa pot opri un comportament indezirabil cu pierderi de timp minime, in vreme ce, esuand in incercarea de a calma situatia - 'pana cand voi avea timp sa ma ocup de ea' - poate determina deteriorarea ei, cu costuri temporale si emotionale mai mari).

D. Sistemul de stimulente motiveaza elevii in desfasurarea activitatilor solicitate, ii mentine concentrati asupra temei lectiei respective si ii determina sa aiba un comportament adecvat. Un stimulent este ceva pe care profesorul il poate oferi si pe care elevii il doresc suficient de mult pentru a munci o anumita perioada (o saptamana, o luna) pentru el. Asemenea stimulente pot fi (la clasele mici) stele decupate din hartie colorata, a ti se permite sa parasesti primul sala de clasa, a avea lucrarea expusa la gazeta clasei, notele etc. Acestea ii motiveaza doar pe cei buni, cei cu asteptari nerealiste nu vor fi motivati prin asa ceva. Timpul suplimentar pentru activitatea preferata poate constitui un stimulent pentru intreaga clasa. Sistemul de stimulente trebuie gandite in asa fel incat, cu un minim de efort din partea profesorului sa se obtina maximum de participare din partea clasei.

E. Sprijin instructional pozitiv. Elevii sunt motivati sa rezolve temele date in clasa daca profesorul se deplaseaza de la unul la altul (lauda, indemn, control) si furnizeaza un ajutor eficient in rezolvarea temei (observarea vizuala a instruirii).

F. Sisteme de intarire. Multe dintre interventiile profesorului (amintite mai sus) pot esua; problema care apare este a mijloacelor pe care profesorul le mai are la indemana daca elevii continua sa se comporte inadecvat, in ciuda unei instruiri bine proiectate si aplicate, a sistemului de stimulente si a altor interventii.

Intr-o asemenea situatie, este important ca profesorul sa fie gata sa aplice intr-o succesiune crescatoare consecintele adecvate si un sistem de intarire exterior clasei. Implementarea unui plan secvential care sa-l conduca pe elev catre punctul de la care se va intoarce la cerintele lectiei se realizeaza cu pierderi temporale minimale, iar cunoasterea a ceea ce urmeaza sa fie facut transmite incredere in posibilitatile profesorului de a controla o situatie.

G. Pregatirea 'scenei'. Exista un numar de lucruri pe care profesorul ar trebui sa le faca pentru a controla o clasa in mod eficient. Acestea includ:

Þ    aranjarea salii de clasa in asa fel incat sa faciliteze invatarea si miscarea;

Þ    la inceputul semestrului discuta cu parintii pentru a: le castiga sprijinul;

Þ    este constient de natura situatiilor conflictuale din clasa, atunci cand acestea exista pentru a le putea raspunde in mod adecvat si prompt;

Þ    normele generale cuprind ce tipuri de comportamente asteapta profesorul de elevi; aceste reguli trebuie sa fie simple si clare, sa fie afisate si, evident, sa nu depaseasca un numar acceptabil;

Þ    normele operationale descriu momentele sensibile din desfasurarea unei lectii: ce materiale urmeaza a fi utilizate (de pilda, hartie, creioane etc.), ce trebuie facut pentru a realiza o activitate (asteptari in privinta performantei), cand se ascut creioanele, cand se bea apa si se merge la toaleta, cand elevul se poate deplasa in sala de clasa, cand si cu cine este potrivit sa vorbesti, cum sa ajuti si cum sa ceri ajutor, cum si cand sa faci curatenie, cand se ia pauza etc.

Þ    de ce sunt necesare regulile. Ele trebuie justificate, iar elevii vor sa stie si cat anume se pot abate de la reguli;

Þ    regulile trebuie expuse cu aceeasi grija ca si o lectie;

Þ    regulile trebuie reamintite la inceputul unei activitati, dupa vacante, sau cand exista confuzie;

Þ    regulile trebuie intarite in mod consecvent, calm si prompt (abordarea de tip cazarma nu este necesara, deoarece scopul profesorului este de a-i ajuta pe elevi sa-si dezvolte autocontrolul);

Þ    exista trei abordari diferite ale disciplinei exercitate de profesor/parinte: permisiva (structurare precara), autoritara (structurare inalta, justificare precara) si cvasiautoritara (engl. autoritative) (structurare inalta, justificare inalta). Adolescentii isi urmeaza mai degraba constiinta decat sa cedeze presiunii colegilor, daca au crescut intr-un mediu cvasiautoritar (respectiv o situatie in care regulile sunt ferme, dar explicate si justificate in mod clar).

Þ    elevilor le place o clasa controlata eficient; intreruperile care interfereaza cu realizarea temelor il supara pe profesor din cauza privilegiilor care ar putea fi retrase ii supara si pe elevi.

3 Modelul disciplinei diferentiate (The Honor Level System)

Acest sistem este rezultatul a mai mult de doua decade de dezvoltare. Creat pentru a raspunde nevoilor unui gimnaziu din vestul Washingtonului, este astazi utilizat in multe scoli pe 90000 de tineri din Statele Unite ale Americii si licee, gimnazii si scoli din invatamantul primar il utilizeaza ca sistem de instaurare a disciplinei[1].

Sistemul disciplinei diferentiate a fost descris ca 'una dintre abordarile cele mai proaspete si proactive' - acesta fiind un amestec perfect de disciplina pozitiva si empatica, care arata respect pentru copil. Sistemul prevede rapoarte pentru parinti, profesori si director. In cadrul sistemului elevii parcurg etape progresive de actiune disciplinara si constientizeaza pedepsele administrate.

Sistemul disciplinei diferentiate cuprinde patru niveluri:

Elevii aflati la primul nivel al sistemului sunt tineri care rareori cu probleme; pentru a functiona la acest nivel un elev nu trebuie sa fi fost retinut dupa ore sau sa fi primit vreun bilet care insoteste eliminarea de la o lectie in ultimele 14 zile. Orice problema in care el este implicat, fie ca s-a petrecut in cladirea scolii, in curte, sau in alta parte (in autobuz, de exemplu) il descalifica pe elev pentru primul nivel al acestui sistem.

Elevii aflati la nivelul al doilea al sistemului sunt tineri care au avut una sau doua 'probleme' in ultimele 14 zile calendaristice; in fapt cateva dintre privilegiile rezervate elevilor aflati la nivelul anterior (de obicei, activitati extrascolare) pot reveni si celor aflati la acest nivel. In realitate, 20-30% dintre elevi vor atinge nivelul doi al sistemului

Elevii aflati la nivelul al treilea al sistemului par a avea dificultati in ocolirea problemelor de disciplina: in ultimele 14 zile calendaristice ei au avut trei sau mai multe asemenea 'probleme', fapt pentru care nu se vor bucura de privilegiile celor aflati la nivelurile unu si doi. Adesea ei sunt exclusi de la anumite activitati (acelea extrascolare), ca si cei din nivelul patru, iar participarea la activitatile respective este conditionata de o negociere cu profesorul.

Elevii aflati la nivelul al patrulea al sistemului creeaza aproape zilnic probleme de disciplina. Din fericire, acestia constituie un grup foarte restrans, rareori depasind 5%. Elevii aflati la acest nivel nu participa la nici una dintre activitatile extrascolare de care se bucura colegii lor: de exemplu, nu sunt admisi la sedintele clasei si nu pot participa la evenimente precum dansul sau intreceri atletice, ei nu-si pot negocia participarea, cum este cazul cu elevii aflati la nivelul trei.

4 Modelul Glasser

Recomanda terapia realitatii ca mijloc de a institui disciplina. Terapia realitatii reprezinta actul orientarii elevului catre realitate, adica al sprijinirii in procesul devenirii lui ca individ responsabil, capabil de a-si satisface nevoile in lumea reala. Glasser crede ca elevii sunt fiinte rationale care isi pot controla comportamentul, daca doresc. Mai degraba ei trebuie sa fie sprijiniti in a face ceea ce este bine, decat sa fie lasati sa faca alegeri proaste; adica elevii trebuie orientati pentru a deveni responsabili si capabili sa-si satisfaca interesele in lumea reala. Este treaba profesorului sa furnizeze asistenta astfel incat elevii sa faca alegeri bune. Regulile sunt esentiale pentru Glasser si ele trebuie intarite. Consecintele logice ar trebui sa urmeze imediat comportamentului elevului, fara a se accepta scuze pentru un comportament indezirabil. Factorii justificativi (mediul familial dezorganizat, educatie, neglijata etc.) nu transforma comportamentul indezirabil intr-unul acceptabil. Responsabilitatea elevului trebuie subliniata in mod continuu, iar elevii trebuie obligati sa ia cunostinta de propriul comportament si sa emita judecati de valoare in ceea ce ii priveste.

Glasser pune in evidenta si rolul intalnirilor tuturor membrilor unei clase in abordarea, chiar rezolvarea problemelor. Elevii stau intr-un cerc strans si discuta problemele, cauta solutii. Rolul profesorului este de a sta oarecum retras si de a evita sa formuleze opinii. Regulile clasei, ca si consecintele lor, trebuie discutate la aceste intalniri, astfel incat toti elevii sa fie in cunostinta de cauza. Regulile ar trebui sa fie flexibile, si deschise, pentru a se adecva unor situatii dinamice)

5 Modelul Kounin

Conceptia lui Deb Wuest (cel mai important discipol al lui Kounin si cel mai cunoscut utilizator al modelului) se concentreaza pe disciplina preventiva, adica presupune utilizarea unor tehnici si strategii apte sa previna aparitia problemelor de comportament. in conformitate cu modelul lui Kounin, un bun management al clasei depinde de managementul lectiei. Ideile cheie ale lui Kounin includ: efectul de, unda, atentia distributiva, controlul simultan, tranzitia eficienta si satietatea.

6 Modelul modificarilor de comportament

Se bazeaza pe ideile lui B. F. Skinner, care pleaca de la supozitia ca majoritatea comportamente lor sunt invatate, ca invatarea este controlata intr-o masura semnificativa de mediu si ca acele comportamente care sunt intarite prin recompense au tendinta de a se manifesta din nou.

Premisa fundamentala este aceea ca modificarile de comportament se datoreaza consecintelor pe care le au, pozitive sau negative. in cadrul acestui model, intarirea este utilizata in mod sistematic pentru a schimba acele aspecte indezirabile din comportamentul elevilor. Elevilor care au un comportament adecvat li se ofera recompense: laude, premii, distinctii, carti, chiar dulciuri etc. Elevii cu un comportament indezirabil trebuie, intr-o prima faza, ignorati, apoi, daca situatia se inrautateste, urmeaza sa fie pedepsiti. Un sistem de intariri este cat se poate de complex. De pilda, sistemul intaririlor simbolice: in cadrul lui, elevii castiga simboluri, atat pentru efortul academic, cat si pentru comportamentul in sala de clasa. Simbolurile pot fi: puncte, figurine colorate, jetoane pentru puzzle, bani de jucarie etc. Periodic, elevilor li se da posibilitatea sa schimbe simbolurile acumulate pe anumite activitati pe care le doresc (excursii de pilda) sau alte forme de recompensa.

7 Modelul consecintelor logice

Initiat de Rudolf Dreikurs, scopul lui este dezvoltarea autodisciplinei. Dreikurs subliniaza ca elevii trebuie sa fie invatati ca sunt responsabili de modul in care se comporta. Regulile clasei si consecintele logice constituie acele experiente organizate de catre profesor pentru a arata elevilor cum stau lucrurile dincolo de zidurile scolii. De pilda, daca un elev face murdar in clasa, cineva trebuie sa curete; daca un elev nu si-a terminat tema pentru acasa, o poate face in recreatie sau dupa ore. Punerea in practica a consecintelor logice ale comportamente lor elevilor ii invata pe acestia sa evalueze situatii, sa invete din experienta si sa faca alegeri responsabile. Mai departe, Dreikurs sugereaza ca elevii vor sa apartina unor grupuri, cercuri etc. si sa castige acceptarea membrilor grupului respectiv; de aceea, comportamentul lor este orientat catre atingerea acestui obiectiv. De multe ori elevii se comporta nepotrivit deoarece cred ca aceasta este calea pentru a obtine acceptarea pe care o doresc. Dreikurs numeste acest tip de credinte scopuri gresite. Iata cateva exemple de scopuri gresite: captarea atentiei profesorului cu orice chip, cautarea puterii, incercarea de razbunare, dorinta de a fi lasat in pace.

Cheia corectarii comportamentului indezirabil sta in identificarea scopului si in a-l face pe elev sa inteleaga ca procedeaza gresit, ca are o problema de comportament. Elevul este informat asupra consecintelor logice ale comportamentului sau si este sfatuit sa-si asume o conduita adecvata.

8 Medierea colegiilor

Este un, procedeu recomandat de Indiana University - Center for Adolescent Studies[3]; medierea reprezinta procesul de rezolvare a disputelor si conflictelor prin interventia unui factor de mediere, care nu este implicat in conflict. Scopul medierii este de a administra in mod constructiv diferentele dintre elevi, indiferent de natura lor.

Medierea ofera, scolilor o alternativa la practicile disciplinare traditionale. Elevii implicati in. acest proces fie ca mediatori, fie ca parte in conflict invata o cale noua de rezolvare a disputelor. In procesul de mediere, elevii special pregatiti isi ajuta colegii sa identifice problemele reale din spatele conflictelor si sa gaseasca solutii.

Medierea colegilor nu-si propune sa descopere cine are dreptate si cine greseste: elevii sunt incurajati sa se concentreze pe ceea ce s-a intamplat inainte de conflict si sa invete cum sa, mearga mai departe impreuna, ceea ce constituie o deprindere importanta in lumea de astazi. Mediatorii cer colegilor aflati in disputa sa-si spuna punctul de vedere si le solicita clarificari, acolo unde acestea se impun; in acelasi timp, acestia ii ajuta pe elevi sa identifice cai de rezolvare a conflictului.

Capitolul VII: Managementul clasei de elevi - cercetare si experiment

Disciplina este sinonima cu controlul comportamentului. Ea este esentiala in functionarea armonioasa a tuturor sectoarelor unei societati, inclusiv a scolii. Disciplina poate imbraca doua forme diferite, una eliberatoare si satisfacatoare, cealalta tiranica si opresiva. Prima forma de disciplina este autodisciplina: ea se dezvolta la individul al carui comportament este supus unor limite rezonabile si care recunoaste ca orice comportament antreneaza anumite consecinte. Un comportament adecvat are consecinte placute, iar un comportament inadecvat are consecinte neplacute. Recunoscand legatura intre comportament si consecintele sale putem sfarsi prin a obtine autodisciplina.

A doua forma de disciplina este cea aversiva: ea sufoca initiativa. Aceasta forma de disciplina impune constrangeri irationale si face ca orice abatere de la regula sa aiba consecinte severe. Se foloseste in anumite clase dar nu inculca elevilor stapanirea de sine. Dimpotriva, exista riscul ca elevii sa fie incitati sa se opuna oricarui control si sa faca orice cu conditia sa iasa cu bine din incurcatura.

7.1 Cercetarea tipului de comportament al profesorilor, in relatia cu elevii

Bazandu-ne astfel pe modelul lui Dreikurs[4] s-a urmarit comportamentul unor profesori in relatiile cu elevii, cercetandu-se tipurile de comportament ale acestora.

Iata un exemplu: Domnul X intra cu pasi repezi in clasa; ii masoara cu privirea pe elevi si spune: "Bine! Scoateti manualul, deschideti-l la pagina 73. Va voi arata acest capitol si la sfarsitul saptamanii, veti da examen din aceasta materie. Nota pe care o veti obtine va fi singura care va conta. Este ceva serios. Nu va voi permite sa vorbiti. Daca vad pe cineva ca leneveste, va avea o tema suplimentara. Daca lucrarea nu va arata ingrijit, o sa scrieti din nou." Domnul X isi incepe cursul explicand continutul fiecarui paragraf al capitolului. Din cand in cand, pune cate o intrebare unui elev. Daca raspunsul nu il multumeste, cere mai multe informatii si-l ridiculizeaza in repetate randuri pe elevul respectiv. Elevii stau cu ochii in jos, sperand ca dascalul sa nu li se adreseze lor. Astfel s-a constata ca acest stil corespunde dascalului autocratic.

Un dascal permisiv s-a constata ca se comporta astfel: Doamna Ionescu intra in clasa si surade timid elevilor, iar unii dintre acestia nu vor sa se aseze, asa cum ar trebui. In loc sa-i incite sa se puna pe treaba, aceasta le spune: "Ati putea vorbi mai incet cat timp lucrati. Alcatuiti grupuri si alegeti activitatile pe care doriti sa le efectuati astazi". Un vacarm asurzitor cuprinde de indata clasa, dar doamna Ionescu ramane la biroul sau si pare sa nu-si dea seama de ce se intampla. Pentru doamna Ionescu, un elev nu se poate comporta nepotrivit cu intentie. Daca pare sa se intample totusi asa uneori, cauzele trebuiesc cautate in experientele traite intr-o societate imperfecta. Ea crede ca partea cea buna a unui copil sfarseste mereu prin a se manifesta, daca acesta are ocazia sa faca experiente fara interventia coercitiva a adultilor. Ea lasa deci multe lucruri la latitudinea elevilor referitor la metoda dupa care aleg sa studieze. In conceptia ei, o clasa zgomotoasa si dezordonata reflecta participarea activa a elevilor. Ea ii incurajeaza pe elevi sa discute despre eforturile lor, dar nu le da examene pentru ca, in opinia ei, acestea inhiba initiativa. Nu-i place deloc sa-i vada pe elevi certandu-se adesea si stricand materialul, dar atribuie aceste comportamente situatiei lor familiale. Nu poate sa certifice cu documente progresele elevilor, fapt care o face sa nu se simta bine la sedintele cu parintii, dar le spune acestora din urma cat de mult ii iubeste pe copii si ca este gata sa faca tot posibilul pentru a veni in sprijinul lor.

Din nefericire, doamna Ionescu reuseste si mai putin decat domnul X sa-i determine pe elevi sa invete si sa dea dovada de autodisciplina. Ea declanseaza probleme de comportament permitand elevilor sa lucreze intr-un mediu care nu are nici o legatura cu realitatea cotidiana. In clasa sa, elevii nu invata ca viata in societate cere sa te conformezi unor reguli, ca faptul de a nu le respecta antreneaza consecinte neplacute si ca nu putem avea un comportament acceptabil fara autodisciplina. De fapt, elevii fac incetul cu incetul tot ceea ce vor in clasa, ceea ce nu-i impiedica sa perceapa atmosfera ca dificila si stresanta.

Ar trebui ca doamna Ionescu sa-si dea seama ca, fara disciplina sau control, invatarea in clasa nu poate avea loc. Elevii au nevoie sa fie sustinuti si ghidati, si doresc sa se intample aceasta. Este in egala masura adevarat ca ei doresc sa participe la stabilirea regulilor si ca refuza sa le fie impuse de o maniera arbitrara, dar sunt incapabili sa-si organizeze de unii singuri propria educatie. Fara ghid, ei nu pot sa puna la punct un regulament si consecinte aplicabile.

In continuare vom exemplifica comportamentul profesorului democratic in relatiile cu elevii sai. Astfel profesoara Popescu intra in clasa cu un aer degajat si-i saluta pe elevi privindu-i direct in ochi. Le capteaza atentia si ii invita sa se aseze. Pe un ton calduros, ea prezinta in rezumat obiectivele capitolului pe care elevii vor incepe sa-l studieze; ea le spune ce asteapta de la ei, dar nu omite sa le ceara parerea, pe care o analizeaza cu atentie. Ea se intrerupe si arunca o privire semnificativa spre doi elevi din spatele clasei aflati pe punctul de vorbi intre ei. Acestia din urma se opresc imediat si o asculta. Doamna Popescu continua cu convingere studiul capitolului, incurajandu-i pe elevi sa participe si sa-si exprime parerea asupra comportamentului cel mai indicat sa favorizeze lucrul. Ea isi exprima ferm ideile, ceea ce demonstreaza autorespect, manifestand in acelasi timp consideratie fata de elevi, ceea ce arata ca-i respecta in egala masura.

Un dascal democratic, ca doamna Popescu, nu se arata nici permisiv nici autocratic. Aceasta ii dirijeaza pe elevi cu fermitate, dandu-le explicatii, invitandu-i sa participe la stabilirea regulilor si a consecintelor acestora. El cauta mijloace pentru a promova motivatia intrinseca a elevilor. Dascalul democratic mentine ordinea, sporind numarul ocaziilor in care elevii interactioneaza. El le aminteste in mod constant ca libertatea presupune responsabilitatea de a se conforma regulilor clasei si ca transgresarea acestora antreneaza consecinte neplacute. Gratie acestui gen de atitudine, dascalii democratici ii ajuta pe elevi sa obtina capacitatea de a-si impune ei insisi limite in ceea ce priveste comportamentul lor.

De o foarte mare insemnatate este si analiza comportamentului elevilor ce urmaresc un scop eronat. Astfel intalnim patru cazuri ce sunt exemplificate si descrise mai jos:

Cazul Mariei

Elevii din clasa doamnei Popescu lucreaza independent. In fiecare moment, Maria ridica mana si cere o informatie: Ar trebui sa numeroteze paginile? Unde trebuie sa-si scrie numele pe foaie ? Este bun raspunsul pe care l-a gasit ? Doamna Popescu este exasperata; de fapt Maria se comporta astfel intotdeauna, ceea ce o obliga pe doamna Popescu sa se intrerupa in mod constant pentru a-i furniza explicatii. In cele din urma o avertizeaza pe Maria ca nu o va mai ajuta in timpul lucrarilor individuale. De acum inainte, ea va da indicatii o singura data intregii clase si, daca Maria nu intelege, va trebui sa astepte si sa-si faca tema in timpul pauzei. Din acest moment, Doamna Popescu nu mai acorda atentie solicitarilor Mariei. Dimpotriva, o incurajeaza de fiecare data cand fetita lucreaza de una singura. Maria adopta comportamentul tipic al unui elev care incearca sa atraga atentia, cel mai sigur indiciu fiind reactia invatatoarei, adica enervarea. In acest caz Doamna Popescu actioneaza in cel mai bun mod posibil: nu in in seama tentativele Mariei de a-i atrage atentia intarind astfel manifestarile de autonomie in munca.

Cazul lui Andrei

Andrei este pe punctul de a se lua la incaierare cu un alt elev in atelierul de tamplarie, in apropierea unor utilaje periculoase. Amandoi stiu, ca in acest fel, incalca regulamentul si sunt deci susceptibili de a fi exclusi temporar din atelier. Domnul Ionescu se apropie de ei si le cere efectiv sa iasa. Andrei refuza. In primul moment, domnul Ionescu este tentat sa-l dea afara cu forta, dar merge in fata clasei si cere tuturor sa opreasca lucrul. Le explica ca este imposibil sa continue lectia pentru ca Andrei se comporta asa cum nu trebuie in apropierea uneltelor periculoase si ca refuza sa se conformeze regulamentului, adica sa iasa din atelier. Ceilalti elevi astepta uitandu-se atent la Andrei. Acesta se supune imediat regulilor.

Comportamentul lui Andrei ilustreaza lupta pentru putere. Prima reactie a domnului Ionescu a fost sa-si simta autoritatea amenintata. Pret de o clipa a fost tentat sa se angajeze intr-o lupta pentru putere cu elevul recalcitrant. Totusi, a avut intelepciunea sa renunte. El a admis de buna voie in fata intregii clase ca Andrei a avut puterea de a intrerupe lectia. Acesta din urma nu mai avea deci cu cine sa se bata. Apoi, domnul Ionescu i-a cerut lui Andrei sa se alature grupului insarcinat sa revizuiasca regulamentul clasei. Faptul de a ocupa o pozitie de autoritate ii va permite lui Andrei sa-si satisfaca intr-un mod constructiv nevoia de a exercita putere.

Cazul Ionelei

Iulia tocmai se uita pe o carte pe care Doamna X i-a adus-o pentru a citi cateva pasaje in clasa. Ionela se apropie si smulge cartea din mainile Iuliei afirmand ca ea trebuia sa o vada prima. Doamna X ia cartea si i-o da inapoi Iuliei, apoi o cearta pe Ionela. Cand face ordine in clasa la sfarsitul zilei, descopera ca au fost rupte niste pagini din carte si coperta acesteia. Ea se simte ranita si se infurie. Este sigura ca vinovata este Ionela si ca a deteriorat cartea ca sa se razbune ca a fost pedepsita. Fetita a reusit sa o raneasca pe Doamna X si acesta era de fapt scopul ei.

Ar fi fost de preferat ca invatatoarea sa le invite pe amandoua fetele sa se aseze si sa se uite pe carte impreuna. Astfel, Iulia s-ar fi simtit acceptata si integrata in clasa, nu respinsa.

Cazul Andreei

Domnul Gheorghe tocmai le-a cerut elevilor sa redacteze o compunere si toti s-au pus pe lucru, in afara de Andreea. Profesorul se apropie de ea si ii spune. "Andreea, scrie-ti numele si data in partea de sus a foii." Andreea nu isi ia stiloul, tinandu-si ochii in jos. Domnul Gheorghe se simte frustrat si-i vine sa zica: "Foarte bine ! Daca nu vrei sa lucrezi, nu am timp de pierdut cu tine." Dar mai degraba, el adauga: "Scriitorii au nevoie sa reflecteze inainte de a scrie. Stiu ca o sa te pui pe treaba cand o sa te simti pregatita."

Andreea incerca sa-si demonstreze incompetenta in fata Domnului Gheorghe. Daca ar fi vrut doar sa-i atraga atentia, ea ar fi facut imediat ce i se cerea. Insa dimpotriva ea a actionat ca si cum el nu ar fi intervenit. Cu toate acestea Domnul Gheorghe nu a capitulat. El a incercat sa o incurajeze pe Andreea si i-a aratat ca o credea capabila sa realizeze lucrarea ceruta.

7.2 Studiu de caz - privind modalitatile de rezolvare a problemelor de comportament defectuos

Cristina refuza sa lucreze

In clasa domnului x, Cristina se arata a fi o eleva foarte docila. Ea nu deranjeaza pe nimeni si se socializeaza putin cu ceilalti. Dar, in ciuda tuturor eforturilor, dascalul nu reuseste sa o faca sa participe la activitatile din clasa. Cristina nu face aproape deloc progrese pe plan scolar, ea nu face deloc eforturi si nu termina niciodata ce i se da de lucrat. Ea se multumeste doar sa fie prezenta.

In ce fel ar fi procedat Dreikurs cu Cristina ?

Dreikurs l-ar fi sfatuit pe domnul x sa aplice urmatoarele masuri cu scopul de a imbunatati comportamentul Cristinei.

identificarea scopului eronat urmarit de Cristina constientizandu-si propriile reactii fata de letargia Cristinei si notand reactiile celorlalti elevi atunci cand incearca sa o corecteze pe fata.

Daca Cristina incearca sa atraga atentia, sa o ignore.

Daca Cristina incearca sa declanseze o lupta pentru putere, sa recunoasca faptul ca ea detine o anumita putere zicand de exemplu: "Nu te pot obliga sa lucrezi. Dupa parerea ta ce ar trebui sa fac ?"

Daca Cristina incearca sa se razbune, sa ceara celorlalti membrii ai clasei sa o incurajeze in mod deosebit.

Daca Cristina incearca sa-si demonstreze intreaga incompetenta, sa o incurajeze in mod frecvent si sa-i ofere sustinere in mod constant.

Sa discute deschis cu Cristina despre scopul eronat pe care-l urmareste si despre comportamentul sau.

Cum ar reactiona Canter cu Kristina?

Canter l-ar sfatui pe domnul x sa ia urmatoarele masuri pentru a ameliora comportamentul Cristinei:

sa o priveasca adesea drept in ochi; chiar daca ea coboara privirea, dascalul ar trebui sa o priveasca direct. Ea isi va da seama si se va simti probabil suficient de rau pentru a decide sa se apuce de lucru.

sa se apropie de Cristina si sa ramana aproape de ea continuandu-si lectia.

sa aiba o expresie si gesturi incurajatoare de fiecare data cand reuseste sa-i capteze privirea.

sa-i ofere frecvent ajutor in timpul perioadelor de lucru individual. Sa se asigure de mai multe ori daca ea face progrese de-a lungul lectiei. Sa-i faca cateva sugestii precise apoi sa se indeparteze de ea rapid.

sa elaboreze un sistem individualizat de recompensa pentru Cristina; de exemplu, sa-i spuna ca daca isi face treaba va putea dupa aceea sa faca ce-i place.

sa elaboreze un sistem gratie caruia Cristina poate, lucrand sa obtina o recompensa destinata intregii clase. Ea va avea astfel atentia si sprijinul colegilor ei.

Cum ar reactiona Jones cu Kristina?

Jones l-ar sfatui pe domnul sa ia urmatoarele masuri pentru a ameliora comportamentul Cristinei:

1. sa o priveasca adesea drept in ochi; chiar daca ea coboara privirea dascalul ar trebui sa o priveasca direct. Ea isi va da seama si se va simti probabil suficient de rau pentru a decide sa se apuce de lucru.
2. sa se apropie de Cristina si sa ramana aproape de ea continuandu-si lectia.
3. sa aiba o expresie si gesturi incurajatoare de fiecare data cand reuseste sa-i capteze privirea.
4. sa-i ofere frecvent ajutor in timpul perioadelor de lucru individual. Sa se asigure de mai multe ori daca ea face progrese de-a lungul lectiei. Sa-i faca cateva sugestii precise apoi sa se indeparteze de ea rapid.
5. sa elaboreze un sistem individualizat de recompensa pentru Cristina; de exemplu, sa-i spuna ca daca isi face treaba va putea dupa aceea sa faca ce-i place.
6. sa elaboreze un sistem gratie caruia Cristina, lucrand poate sa obtina o recompensa destinata intregii clase. Ea va avea astfel atentia si sprijinul colegilor ei.

Cum va proceda dascalul cu ea?

In primul rand Glasser l-ar sfatui sa analizeze cu atentie programa si functionarea clasei pentru a vedea daca nu exista lucruri care o impiedica pe Cristina sa-si satisfaca nevoile de apartenenta, de putere, de placere si de libertate. L-ar sfatui apoi pe dascal sa discute problema cu ea fara sa-i faca reprosuri dar facand-o sa inteleaga ca nu este foarte productiva El o va intreba ce problema are si cum poate sa o ajute. Dl. x poate sa-i puna Cristinei si urmatoarele intrebari:

Iti este greu sa faci aceasta tema, nu-i asa?

Pot face ceva pentru ca cursurile sa fie mai interesante pentru tine?

Iti place ceva anume la o ora de curs? Ti-ar placea sa faci ceva anume pentru o anumita perioada?

Ti-ar placea un subiect pe care deja l-am discutat sa il aprofundam mai mult ?

Daca as face ca aceleasi lucruri sa sune diferit aceasta te-ar face doritoare de a invata ?

Dl. x nu ar trebui sa o pedepseasca pe Cristina nici sa o dezaprobe. In fiecare zi ar trebui sa discute cu ea pe un ton amical despre alte subiecte ca animalele de companie, cinema, calatorii etc. Astfel, vorbindu-i amabil si des o va face poate sa creada ca se intereseaza de ea si doreste sa-i fie prieten.

Glasser i-ar mai spune domnului x ca nu exista o formula magica de a rezolva problemele tuturor elevilor si ca singurul lucru pe care il poate face este sa o incurajeze si sa o sustina pe Cristina.