ROLUL EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI IN SCOLI. EFECTE IN PLAN SOCIAL

ROLUL EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI IN SCOLI. EFECTE IN PLAN SOCIAL

Originea educatiei fizice si sportului

Educatia fizica ca activitate deosebit de complexa, daca ne referim in primul rand la continutul, structura organizarea si desfasurarea sa.

Atunci cand vrem sa analizam activitatea de educatie fizica ca fenomen social, trebuie sa avem in vedere multitudinea de componente pe care ea le implica:

exercitii fizice,

baza materiala specifica

instalatii si materiale specifice,

aspecte tehnice si organizatorice,

discipline stiintifice care o fundamenteaza,

cadre de specialitate

Exercitiile fizice au aparut si s-au perfectionat continuu in concordanta cu comanda sociala. Aparitia si evolutia exercitiilor fizice au o conditionare clara de ordin social. Acestea nu sunt determinate de instincte, de factori biologici, etc. Contrar unor teorii, aparitia si evolutia exercitiilor fizice au fost determinate nu numai de latura materiala a vietii sociale ci si de alti factori; stiinta, nivel de cultura, religie, etc.

Fundamentarea stiintifica a procesului de practicare a exercitiilor fizice s-a realizat de-a lungul timpului, cu aceleasi stagnari, regrese. Aceasta fundamentare, a preluat critic, deci a valorificat, unele idei, norme, reguli, apartinand antichitatii, renasterii, umanismului burghez, etc. Fundamentarea s-a accentuat odata cu aparitia "Teoriei" si "Metodicii" ca discipline stiintifice si a altor discipline care au abordat domeniul nostru din diferite unghiuri si puncte de vedere.

Evolutia in timp a bazelor sportive din aer liber sau din interior, precum si a instalatiiilor sportive, a aparatelor si mai ales a materialelor, sportive este deosebit de elocventa.

Diferenta semnificativa dintre performantele sportive remarcabile obtinute in zilele noastre si cele din perioadele anterioare se explica si prin nivelul calitativ superior al acestora.

In contextul contruirii educatiei fizice ca activitate sociala, cadrele de specialitate s-au format mult mai tarziu. In Romania procesul de formare al specializarilor pentru domeniul practicarii exercitiilor fizice, a capatat un statut clar incepand cu anul 1922 cand s-a infiintat ANEFS.

In etapa actuala procesul de pregatire al cadrelor de specialitate in educatie fizica si sportiva s-a amplificat si diversificat. A aparut si invatamantul particular in educatie fizica si sport.

Perfectionarea cadrelor din domeniul s-a intensificat progresiv acordandu-se atentie deosebita examenelor de definitivat, gradul II si gradul I.

Esenta educatiei fizice

Esenta consta in aceea ca practicarea exercitiilor fizice vizeaza intotdeauna, indiferent de forma organizatorica si de formatiunea social-economica si politica in care se realizeaza perfectionarea dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice ale subiectiilor. Cu alte cuvinte , scopurile practicarii exercitiilor fizice. Au fost relativ diferite de la o formatiune social-economica si politica la alta, dar esenta a ramas mereu aceeasi.

Educatia fizica are un caracter predominant biologic si importante valente pe planurile social si cultural-educativ.

Practicarea exercitiilor fizice sub forma activitatii de educatie fizica a fost si este determinata si din necesitati de ordin recreativ, de destindere si emulatie.

Educatia fizica prin diferitele ei forme de organizare si datorita caracterului sau emotional, contributiei deosebite pe care o aduce la dezvoltarea spiritului creator , a spiritului de afirmare si de depasire sau de autodepasire, etc.

Practicarea exercitiilor fizice, dezvolta simtul estetic, simtul dragostei pentru gestul motric executat cu maestrie, simtul gestului pentru miscare.

Functiile educatiei fizice

Functiile sunt destinatii constante ale unui fenomen si ele deriva din ideal, in sensul ca se subordoneaza acestuia.Prin functii se realizeaza idealul educatiei fizice, se face "apropierea" fata de aceasta. Toate functiile educatiei fizice sunt foarte importante si isi dovedesc eficienta numai daca sunt indeplinite in "sistem" influentandu-se si completindu-se reciproc. Functiile educatiei fizice sunt de doua feluri, specifice si asociate. Functiile specifice vizeaza cele doua coordonate ale obiceiului de studiu propriu Teoriei si Metodici : dezvoltarea fizica si capacitatea motrica. Functiile asociate intregesc efectele practicarii exercitiilor fizice asupra fiintei umane.

Functia de perfectionare a dezvoltarii fizice face parte din categoria celor specifice si are rol prioritar mai ales in educatie fizica a tinerei generatii. Rolul dezvoltarii fizice armonioase , a unor indici superiori pe plan somatic si pe cel functional , pentru viata si activitatea oamenilor de toate varstele este prea binecunoscut si nu este negat sau contestat de nimeni.

Functia de perfectionare a capacitatii motrice face parte tot din categoria celor specifice educatiei fizice. Prin aceasta functie sunt vizate cele doua elemente componente ale capacitatii motrice : calitatiile motrice, deprinderile si priceperile motrice. Rolul capacitatii motrice pentru un randament sporit pe toate planurile vietii si in intregirea personalitatii umane nu mai trebuie argumentat.

Functia igienica face parte din categoria celor asociate si vizeaza cerinta fundamentala de mentinere a unei stari optime de sanatate a oamenilor. Prin educatia fizica se actioneaza prioritar preventiv pe acest plan. Se poate , cu ajutorul exercitiilor fizice sa se actioneze si pentru corectarea unor deficiente pe planul sanatatii.

Functiia recreativa este o alta functie asociata pentru educatia fizica . Ea trebuie inteleasa cel putin in urmatoarele doua sensuri:

- asigurarea , prin activitatea de educatie fizica a fondului de calitatii , deprinderi si priceperi motrice necesare ca oameni de diferite varste sa poata petrece in mod util si placut , adica recreativ timpul lor liber ( cotidian, sau in vacante si concedii ).

-asigurarea conditiilor si dezvoltarea interesului pentru urmarirea, tot in timpul liber , direct sau prin mass-media , a intrecerilor motrice de buna calitate sau a unor activitatii motrice desfasurate necompetitiv.

Functia de emulatie face parte tot din categoria celor asociate pentru educatia fizica. Aceasta functie trebuie sa se materializeze prin dezvlotarea spiritului competitiv care caracterizeaza in general fiinta umana, a dorintei permanentei de "depasire" si "autodepasire" dar numai in limitele regulamentare corecte si cu atitudine de fair-play. In acest sens se impune promovarea frecventa in educatia fizica a intrecerii prin jocuri de miscare sau jocuri sportive, stafete, parcursuri aplicative, concursuri, etc. Prin aceasta modalitate se dezvolta si creativitatea subiectilor, dorinta de a castiga, de a obtine victoria, de a se situa pe primele locuri, etc., aspecte deosebit de importante mai ales pentru elevi.

Functia educativa este tot o functie asociata a educatiei fizice dar este considerata ca fiind mai complexa prin prisma influentelor asupra dezvoltarii personalitatii umane in integritatea sa. Influenta educatiei fizice este evidenta pe planul dezvoltarii laturii "fizice" a personalitatii. in acelasi timp, insa sunt influente deosebite pe care le poate avea educatia fizica, bine conceputa si realizata asupra dezvoltarii celorlate laturi ale personalitatii umane: intelectuala, morala, estetica si tehnico-profesionala.

Pe plan intelectal se pot desprinde cel putin urmatoarele doua directii evidente:

Inarmarea subiectiilor cu cunostinte de baza din domeniul fiziologiei si igiena efortului fizic, al biomecanicii de executie a actelor si actiunilor motrice, psihologiei activitatilor motrice, metodicii, etc., toate aceste cunostiinte, transmise conform si cerintelor principiului accesabilitatii, asigura fondul de baza pentru cunoasterea stiintifica a practicarii exercitiilor fizice pentru constientizarea acesteia.

Contribuie in procesul direct de practicare a exercitiilor fizice la dezvoltarea unor trasaturi si calitati intelectuale foarte importante cum sunt: atentia, memoria, spiritul de observatie, imaginatia, rapiditatea gandirii, etc.

Pe plan moral se poate realiza, de asemenea, o actionare eficienta prin toate activitatiile de educatie fizica. Accentul trebuie pus pe formarea unor deprinderi si obiceiuri de comportament corect in intreceri si competitii, in spiritul respectarii adversarilor si partenerilor de intrecere, al acceptarii deciziilor arbitrilor, a disciplinei in munca.

Pe plan estetic, prin exercitiile tehnice si tactice, situate uneori la nivelul de maiestrie, se contribuie cu eficienta la educarea gustului pentru frumos. Practicarea exercitiilor fizice pe fond muzical, atat in lectiile de educatie fizica cat si in alte forme de organizare, sporeste evident influentele educatiei fizice asupra unor calitati si trasaturi de ordin estetic (ritm, armonie, gratie, etc.).

Pe plan tehnico-profesional, contributia educatiei fizice este de asemenea evidenta. in primul rand este expresiv aportul la cresterea indicilor unor calitati motrice necesare exercitiului cu eficienta a profesiilor social-economice. De asemenea, acelasi aport este vizibil si in sensul asigurarii unor indici superiori de dezvoltare morfo-functionala si de capacitate cu temeinice deprinderi motrice de baza si utilitar-aplicative implicate in desfasurarea eficienta a majoritatii profesiilor.

Idealul educatiei fizice

Idealul este un model prospectiv spre care trebuie sa se intrepte intreaga activitate teoretica si practica specifica. El depaseste intotdeauna cerintele prezentului si vizeaza perspectiva. Se refera nu numai la educatia fizica ci si la toate activitatile motrice din domeniu.

Idealul este determinat de comanda sociala, deci si de nivelul acestuia, de conceptia factorilor de decizie pe plan national in privinta practicari exercitiilor fizice. Teoretic exista in legi, decrete guvernamentale, intructiuni si alte acte normative, ideile fundamentale care definesc conceptia pe plan national privind acest fenomen.

Rezumativ aceste idei fundamentale sunt urmatoarele:

Educatia fizica, antrenametul sportiv, activitatea competitionala, etc., fac parte integranta din masurile privind dezvoltarea fizica armonioasa si mentinerea unei stari optime de sanatate pentru toate categoriile de populatie ale tarii noastre;

Educatia fizica si celelalte activitati motrice fundamentale se subordoneaza pregatirii pentru munca si viata; trebuie urmarita cu prioritate afirmarea talentelor - mai ales pe planul activitatii competitional-sportive, atat la nivel national cat si la nivel international;

Petrecerea timpului liber al oamenilor de diferite varste si profesii sa se realizeze in mod util si recreativ si prin practicarea exercitiilor fizice sub diferite forme organizatorice;

Sa fie pus accent pe educatia fizica si sportiva a tineri generatii (mai ales cea scolara), premiza si pentru o activitate sportiva de calitate superioara;

Asigurarea unei conduceri militare a fenomenului de practicare a exercitiilor fizice pe fondul unei autonomii in plina afirmare.

Idelaul educatiei fizice si al celorlate activitati motrice trebuie sa fie in concordanta cu idelaul general educational al societatii. in consecinta el s-a modificat si se va modifica in functie de evolutia social-istorica a fiecarei societati, de succesiunea etapelor de dezvoltare specifice.

Obiectivele educatiei fizice si sportului

In orice activitate umana obiectivele sunt prioritati de diferite niveluri sau ranguri prin care se realizeaza functiile activitatii respective. Totul presupune insa actionare continua in timp. Deci, obiectivele educatiei fizice deriva din functiile sale specifice si asociate se subordoneaza acestora. Exista multeclasificari ale obiectivelor, majoritatea dintre ele fiind valabile si pntru educatia fizica. Cea mai raspandita clasificare este in functie de laturile procesului de practicare a exercitiilor fizice: instruirea si educatia.

Deci, avem doua tipuri de obiective:     - de intruire

- de educatie

• O alta clasificare foarte raspandita a obiectivelor fizice este cea care le grupeaza in cognitive, psihomotorii, sociale si afective.
• Obiectivele generale ale educatiei fizice, adica cele considerate ca fiind de rangul I, sunt urmatoarele:
• Mentinerea unei stari optime de sanatate a participantilor (de diverse varste), a exercitiilor fizice si cresterea potentielului lor de munca si viata;
• Favorizarea proceselor de crestere si optimizarea dezvoltarii fizice a organismului celor care practica exercitiile fizice;
• Dezvlotarea calitatilor motrice de baza, in primul rand si a celor specifice unor ramuri sau probe de sport, pe plan secund;
• Formarea unui sistem larg de deprinderi si priceperi motrice de baza, utilitar-aplicative si specifice unor ramuri sau probe sportive;
• Formarea capacitatii si mai ales a obisnuintei de practicare sistematica si corecta a exercitiilor fizice, inclusiv sau mai ales in timpul liber;
• Contributia eficienta la dezvoltarea unor calitati si trasaturi morla-volitive si intelectuale a gustului pentru miscare si simtului estetic, a responsabilitatii sociale, etc.
• Obiectivele de rang 2, specifice fiecarui subsistem al educatiei fizice nu exclud pe cele generale, ci le presupun, le "particularizeaza"/
• Obiectivele de rangul 3 sunt cele specifice fiecarei lectii sau altei forme de organizare a practicarii exerccitiilor fizice.

Notiuni principale ale teoriei si metodicii educatiei fizice si sportului

1. Educatia fizica

In terminologia educatiei fizice si sportului se prezinta urmatoarea definitie pentru educatia fizica: "activitatea care valorifica sistematic ansamblul formelor de practicare a exercitiilor fizice in scopul maririi in principal a potentialului biologic al omului in concordanta cu cerintele sociale."

Educatia fizica este o activitate deliberat contruita si desfasurata in principal pentru perfectionarea dezvoltarii fizice si capacitatii motrice, ale fiintei umane in functie de particularitatile de varsta si sex, cerinte de intregare sociala, specificul unor profesii, etc.

Se atribuie educatiei fizice urmatoarele caracteristici fundamentale:

este fiziologica prin natura exercitiilor

este pedagogica prin metoda

este biologica prin efecte

este sociabila prin organizare

Educatia fizica se desfasoara in doua modalitati: a) ca proces bilateral

b) ca activitate independenta

Ca proces bilateral, educatia fizica se desfasoara in timp, permanent, continuu. Conducatorul procesului are raspunderi sau responsabilitati precise asupra unui proces. El trebuie sa fie competent, sa fie capacitat cu cunostinte si metodologie petntru a putea face o prlucrare cat mai corecta a celor intrati in procesul respectiv, adica a subiectilor. Subiectii, constituiti in grupuri, de diferite masuri (in educatia fizica scolara, grupul este clasa de elevi), trebuie sa fie pe receptie, sa fie atenti si sa incerce prin efort fizic si intelectual, sa insuseasca ceea ce este transmis de conducatorul procesul. Aceasta insusire trebuie sa fie dublata de participarea constienta si activa a subiectilor.

Ca activitate independenta, realizata individual sau in grup, educatia fizica se desfasoara uneori in timpul liber al subiectilor si in absenta fizica a conducatorului procesului, a profesorului in majoritateacazurilor. Aceasta activitate independenta de educatie fizica trebuie, insa, sa fie pregatita in cadrul procesului bilateral instructiv-Educativ.

Educatia fizica are obiective generale precis formulate specifice fiecarui subsistem al sau: educatia fizica a tinerei generatii (prescolara, scolara, studenteasca), educatia fizica militara, educatia fizica profesionala, educatia fizica a adultilor, educatia fizica a varstnicilor su auto educatia fizica, educatia fizica independenta. Intre aceste subsisteme exista legaturi logice determinate si de ontogeneza individului uman.

Alte cateva caracteristici ale educatiei fizice trebuie sa fie mentionate, mai ales pentru o analiza comparativa cu celelalte activitatii motrice fundamentale:

a)               Educatia fizica este accesibila tuturor indivizilor umani, indiferent de varsta, sex, ocupatie, credinta religioasa, apartenenta politica, etc.

b)               Educatia fizica are un pronuntat caracter formativ in sensul ca pregateste subiectii pentru viata. Ea se adreseaza cu precadere corpului uman (armonie, rezistenta, etc.), calitatilor motrice ale omului practicant, pentru un randament eficient in munca, deprinderilor si priceperilor motrice de baza si utilitar aplicative. Acest caracter predominant formativ nu exclude prezenta in educatie fizica a elementului competitiv, care se realizeaza pe baza de intrecere, respectandu-se unele reguli precise.

c)               Educatia fizica dispune de un numar foarte mare de exercitii fizice. in diferitele sale forme de organizare educatia fizica "opereaza" cu exercitii din diferite ramuri si probe sportive, exercitii pentru calitatile motrice, exercitii pentru influentarea dezvoltarii corpului executantilor.

Sportul este o notiune, un termen, un concept, o categorie, etc., cu care in ultimul timp, nu mai opereaza direct Teoria si Metodica educatiei Fizice. Informatiile principale despre aceasta notiune, care apartine Teoriei si Metodicii educatiei Fizice si sportului ca discipline generice - sunt necesare deoarece intotdeauna educatia fizica va fi legata si comparata cu sportul. in foarte multe situatii sportul este folosit ca mijloc al educatie fizice. Se apreciaza ca in asemenea situatii se sportivizeaza educatia fizica.

Folosirea sportului in activitatea de educatie fizica ca mijloc al acesteia, constituie argumentul principal de a denumi activitatea sportiva ca fiind educatie fizica si sportiva.

Sportul este un fenomen social aparut in istoria societatii dupa educatia fizica. El a capatat o amploare deosebita dupa reluarea Jocurilor olimpice in anul 1896 si sub impulsul acestora.

Sportul este deosebit de complex, atat sub aspectul structurii cat si al functiilor. ca structura remarcam cele patru subsisteme ale sale:

sportul pentru toti

baza de masa a sportului de performanta sau sportul la copii si juniori;

sportul de inalta performanta.

Intre cele patru subsisteme exista legaturi evidente si logice, dar si Diferente specifice, inclusiv din punct de vedere al caracteristicilor competitiei.

Ca functii ale sportului mentionam urmatoarele:

• contributiile la dezvoltarea fizica armoniaosa a practicantilor (daca fenomenul este dirijat stiintific);
• contributie la dezvoltarea gustului specific si specializat al omului - practicant sau spectator - pentru miscare si practicare a unor ramuri sau probe sportive;
• contributie la integrarea sociala a practicantilor.

Sportul are ca trasatura fundamentala competitia.

El are prin aceasta un caracter preponderent competitiv, nefiind exclus insa caracterul formativ.

Competitia este prezenta in toate subsistemele sau esaloanele sportului, avand caracteristici diferentiale.

Sportul se clasifica in multe feluri, dupacriterii diferite si numeroase. Nici o alta clasificare nu poate si absolutizata si nu exista o ierarhizare a acestor clasificari. Iata de exemplu, cateva clasificari:

sportul pentru barbati (asa cum au fost initial concepute), pentru femei (gimnastica ritmica, inotul sincron, etc.) si pentru ambele sexe;

sporturi clasice, moderne si contemporane;

sporturi olimpice si neolimpice;

sporturi nationale (la noi oina si tranta) si internationale;

sporturi individuale, pe echipe si mixte;

sporturi cu carcater motric (majoritatea) si cu caracter amotric (sah, aeromodelism, etc.).