Rolul Educatiei in Societatea Contemporana

Rolul Educatiei in Societatea Contemporana

Educatia in societatea contemporana reprezinta educatia din totdeauna in permanenta ei, educatia care raspunde solicitarilor societatii contemporane, mai mult care anticipeaza transformarile societatii viitoare, proiecteaza, organizeaza, coordoneaza actiunile si factorii responsabili acestei transformari.

Dimensiunile societatii contemporane nu sunt indentificate printr-un proces ciclic de evaluare, revalorizare si restructurare a educatiei, determinat in prezent de fenomenul cronologic de trecere in mileniul III, in al XXI-lea secol de existenta al omenirii, trecere care a antrenat schimbari politice, economice, sociale, educationale radicale.Astfel intelegem dimensiunile educatiei contemporane prin mai multe viziuni:

1.Viziunea holistico-structurala - se refera la procesul de modelare al intregii personalitati umane de catre educatie. Educatia viitorului vizeaza in mod necesar:

a) Emisfera stanga si emisfera dreapta a creierului(interactiunea dintre algoritmic si euristic)

b) Nivelele constient(invatarea), subconstient(automatismele), inconstient(pulsiunile) pshicului

c) Subsistemele congnitiv(idei), afectiv(sentimente), volitiv(decizii), caracterial(trasaturi), inter-relational(relatiile cu semenii)

2. Viziunea cibernetica - se refera la modalitatea in care se realizeaza aceasta interactiune neurologica, psihologica, la nivelul intregii personalitati, inter-relationala, circularitatea permanenta:

a) Intrapersonala(relatiile cu propria personalitate)

b) Interpersonala(relatiile cu ceilalti)

c) Intragrupala(relatiile intr-un grup)

d) Inter-grupala(relatiile intre grupuri)

e) Societala(relatiile cu societatea)

3. Viziunea axiologica - prin care consideram ca educatia trebuie sa fie coordonata de valoarea autentica, atentia actiunii educationale deplasandu-se pe formarea atitudinilor adecvate pentru dezvoltarea capacitatilor si competentelor pentru insusirea cunostintelor, pentru dezvoltarea priceperilor si deprinderilor. Dewey spunea: "Daca dorim sa concepem educatia ca pe un proces de formare a unor atitudini fundamentale, intelectuale si emotionale fata de natura si fata de semeni, filisofia ar putea fi definita chiar ca teorie generala a educatiei. Daca filosofia nu-si propune sa ramana un instrument simbolic, verbal sau sentimental al catorva alesi sau o dogma pur arbitrara, bilantul experientei trecute si programul ei de valori trebuie sa se reflecte in atitudini."

4. Viziunea democratica, antiautoritarista - concretizata in democratia educationala bine inteleasa atat la nivel institutional prin relatiile dintre minister, inspectorate scolare, universitati si scoli, cat si la nivelul relatiilor profesori-subiecti educationali care perpetueaza in mod nejustificat formula "Magister Dixit".

5. Viziunea interculturala - de comunicare intre culturi diferite, intre orientari culturale, de acceptare reciproca si toleranta matura, comunicare reflectata in planurile de invatamant, in programele analitice dar si in atitudinile si conduita partenerilor educationali.

6. Viziunea manageriala - concretizata in descentralizarea educationala, proiectare, planificare, organizare, conducere, consiliere - toate acestea sub semnul eficientei.

7. Viziunea invatarii centrate pe subiectul educational ca principal actor, dar si beneficiar al procesului educational, invatare care-si propune cresterea autonomiei elevului/studentului, dar si a responsabilitatii sale intr-o relatie complexa cu profesorul-formator, ghid, consilier.

8. Viziunea constructivist-pragmatica manifestata prin ceea ce se numeste invatare creativa, personalitate creatorare, motivatie intrinseca, actiune eficienta autoformativa.

9. Viziunea inter si transdisciplinara care se refera in mod special la continuturile educationale modulare, integrate, la interactiunea dintre educatia formala, educatia non-formala, si educatia informala.

Educatia reprezinta procesul de selectie a valorile stiintifice tehnologice, culturale, de transmitere a acestora catre generatia tanara, sub forma de cunostiinte teoretice si practice cu scopul formarii si dezvoltarii personalitatii al profesionalizarii lor si al integrarii in activitatea social-utila.Procesul educational realizeaza in mod implicit o educatie pentru valoare, elaborand obiectivele educationale, selectand si organizand continuturile invatamantului, punand in opera tehnici, metode si procedee de predare-invatare-evaluare, in functie de dezvoltarea societatii si a cunosterii la un moment dat, de particularitatile individuale si de grup ale subiectilor educationali.

Evolutia societatii din punct de vedere istoric reactualizeaza problema valorilor.

1.Astfel o prima ramura a educatiei in societatea contemporana ar fi educatia pentru valoare, care isi propune formarea si dezvoltarea acolor structuri congnitive, afectiva, volitiv-caracteriale complexe, dinamice, flexibile, cum ar fi gandirea creative afectivitatea echilibrata, vointa puternica, caracterul pozitiv si matur in asa fel incat adaptarea socio-profesionala sa se realizeze cu maxim de eficienta si cu minim de risc. Din punct de vedere functional echilibrul cu sine si cu ceilalti, armonia personalitatii, integrarea cu succes in activitatea social-utila, reprezinta indicatori ai educatiei pentru valoare. Evolutia scolarului, elevului, studentului, a absolventului si a angajatului in activitate nu pot fi indiferente educatiei pentru valoare.

2.Educatia prin comunicare

Neveanu definea educatia prin comunicare ca fiind: "Procesul de schimb de substanta, de energie sisau informatie in doua sau mai multe sisteme prin care se realizeaza reflectarea sistemului emitator in sistemul receptor si invers."Este un process proiectat, organizat, planificat care se caracterizeaza prin finalitati, scopuri si obiective specifice, se bazeaza pe strategii complexe si diferentiate de dezvoltare, antrenare si optimizare a competentelor de comunicare formate in procesul educational Al.Soitu, 2000). Educatia comunicarii se realizeaza in toate mediile educationale, in modalitati mai mult sau mai putin constiente si organizate. Astfel putem diferentia:

educatia in familie: predominant afectiva

educatia in scoala: predominant cognitiva

educatia in societate: predominant comportamentala, atitudinala

3.Educatia pentru schimbare reprezinta atat procesul, cat si produsul vietii, al evolutiei, al dinamicii si transformarii universale. Strategia educatiei pentru schimbare este reprezentata de stilurile didactice democratice de metodele activ-participative, de informatizarea procesului de invatamant si educational.

Educatia pentru schimbare are si anumite riscuri: schimbarea in sine, schimbarea superficiala, schimbarea accidentala, schimbarea extrema, schimbarea dezechilibrata fata de stabilitate.Acest tip de schimbare trebuie sa pregateasca subiectii educationali pentru a infrunta riscurile schimbarii, pentru a depasi obstacole, ea nu isi propune formarea unei personalitati schimbatoare, ce a uneia puternice, dinamice, flexibile, capabile sa raspunda la schimbarea necesara si sa genereze schimbarea necesara.

4.Educatia pentru societatea cunosterii reprezinta forma actuala a educatiei intelectuale, raspunsul educatiei la provocarile societatii cunoasterii.Ea accentueaza acele caracteristici ale educatiei intelectuale ca:

- Interculturalitatea

- Inter si trasdisciplinaritatea

- Echilibrul

- Creativitatea

- Proactivismul

- Constientizarea

- Rationalitatea

- Comprehensiunea

- Dinamismul

- Cooperarea

5.Educatia interculturala constituie o obtiune ideologica in societatile democratice si vizeaza pregatirea subiectilor educationali pentru recunoasterea diferentelor culturale in interactiunea si unitatea lor superioara.Principiile educatiei interculturale in scoala sunt: toleranta inteleasa nu ca ingaduinta, ci ca respect mutual, egalitatea sau complementaritatea dintre valori.Interculturalismul este un instrument pentru amelioararea sanselor si a insertiei optimale a populatiilor straine in viata economica si sociala a majoritatii.

6. Educatia intelectuala este latura educatiei care consta in transmiterea cunostiintelor stiintifice, formarea si dezvoltarea structurilor cognitive ale subiectilor educationali, in modelarea cognitiva a personalitatii lor.Ea poate fi considerata o educatie prin si pentru obstacole; ea presupune rabdare, blocarea actiunii imediate, perseverenta, dar contribuie in acceasi masura la dezvoltarea acestor trasaturi de caracter.Educatia intelectuala prin intermediul marilor pesonalitati din toate domeniile de activitate, constituie un domeniu al modelelor pentru formarea si dezvoltarea caracterului.

7. Educatia morala este componenta educatiei care se ocupa de formarea profilului moral al subiectilor educationali, de formarea si dezvoltarea personalitatii morale.Urmareste transformarea normelor morale obiective in mobiluri morale subiective. Acest fenomen al interiorizarii are doua laturi complementare: subiectivitatea si obiectivitatea. Subiectivitatea se refera la integrarea normelor morale in personalitatea subiectului educational, afectand cele 3 niveluri ale sale: cognitiv, afectiv si volitiv.Obiectivarea consta in exprimarea celor asimilate in fapte si manifestari morale.

8.Educatia religioasa consta in transmiterea si dobandirea informatiilor despre conceptele fundamentale, despre istoria religiei si cultelor religioase, despre practicile religioase.Ea nu se suprapune altor laturi ale educatiei, ci intra intr-o colaborare cu toate celelalte dimensiuni ale ei , intr-o deschidere fireasca intre valoare si autentic.

9. Educatia juridica isi propune pregatirea subiectiilor educationali pentru intelegerea notiunii de lege in general, dar mai ales pentru respectarea legii, pentru aplicarea conditiilor ei restrictive.(I.Bontas).Cunostiintele juridice se pot transmite in scoala prin toate disciplinele socio-umane sau prin anumite discipline specializate, ca educatia civica sau la orele de dirigentie.

10. Educatia prin si pentru munca. Ca latura a educatiei morale, atitudinea fata de munca include un sistem de idei, conceptii, convingeri, stari de spirit cu privire la valoarea sociala si individuala a muncii.Scopul acestei educatii este cunoasterea, intelegerea si acceptarea valorii muncii ca activitate desfasurata in folosul societatii si al devenirii propriei personalitati, concomitent cu formarea unor trasaturi actionale si de conduita indispensabile desfasurarii operatiilor de munca.

11.Educatia pentru disciplina isi propune transmiterea cunostiintelor morale, despre semnificatiile pozitive ale disciplinei ca acceptare, asumare, intelegere, responsabilitate in relatia cu normele sociale.Astfel, aceasta educatie nu este numai necesara, dar este si stringenta, avand ca scop refacerea echilibrului firesc intre componentele sale: autoritate si libertate, atat la nivel institutional, cat si individual.

12.Educatia patriotica reprezinta latura educatiei care pe baza identitatii naturale a omului, indiferent de etnia sa isi propune sa dezvolte identitatea sa sociala, sa realizeze interiorizarea patriotismului, sa structureze constiinta si conduita patriotica.Integrarea europeana presupune schimbarea conceptiei despre independenta si suveranitate ca trasaturi ale patriotismului si inlocuirea unor elemente ale acestor concepte mai ales de natura economica si politica cu altele noi, ca interdependenta si autonomia locala. O solutie general-valabila la problema relatiei patriotism-europenism este aparent paradoxala: "cu cat suntem mai patrioti, cu atat devenim mai europeni!"

13. Educatia tehnologica asigura pregatirea tehnologica si pentru munca a tinerei generatii, prin cunosterea bazelor stiintifice ale tehnologiei productiei moderne, formarea gandirii tehnice, a atitudinii investigative, a abilitatilor tehnice si de munca, prin dezvoltarea unui comportament adecvat si responsabil de productie.Educatia tehnologica, prin si pentru munca este specificata si in documente ca: " Legea lui Cuza(1864)", "Legea lui Take Ionescu (1899)" , "Legea Petru Poni(1896)","Legile lui Spiru Haret(1888,1889)", "Legea invatamantului primar si normal(1938)" si "Legea invatamantului secundar(P.Andrei 1938)".

14. Educatia profesionala consta in formarea culturii generale si tehnice specifice unei anumite profesiuni si dezvoltarea unor capacitati, priceperi si deprinderi necesare exercitarii ei.

15. Educatia economica are rolul de a pragati subiectii educationali pentru a se integra intr-un nou sistem economic, dar si pentru a participa la edificarea lui.Educatia economica in scoala si societatea romaneasca dupa decembrie 1989 este necesara si stringenta. Trecerea la un sistem economic de piata, imprumutarea unor metode si modele straine si neadaptarea societatii romanesti, disfunctionalitatile socio-economice ale perioadei de tranzitie explica necesitatea educatiei economice.

16. Educatia estetica urmareste pregatirea subiectului educational pentru actul de valorificare, dar si pentru cel de creare a valorilor estetice.A fost privita in mod reductionist prin cele doua functii ale sale: fie "absorbind"intreaga educatie, fie negaindu-i-se orice rol in formarea personalitatii (Nicola, 2000).Educatia estetica are urmatoarele obiective:

- cognitiv-afectiv: se refera la insusirea valorilor estetice, educarea capacitatii de a percepe, de a intelege si a aprecia frumosul

- afectiv-aptitudinal: se refera la modelarea sentimentelor si convingerilor estetice, a simtului si gustului estetic

- formativ-praxiologic: consta in educarea capacitatilor si deprinderilor de a pastra si promova valorile estetice ale frumosului si de a dezvolta spiritual de creatie.

17. Educatia fizica - MENS SANA IN CORPORE SANO

Necesitatea educatiei fizice este determinata in primul rand de complexitatea fiintei umane(lut si spirit), dar si de neglijarea acestei laturi a educatiei in societatea moderna. UNESCO subliniaza chiar efectul benefic al educatiei fizice si sportului asupra unor probleme sociale politice si economice ale societatii.

18.Educatia sexuala este o latura a educatiei aparuta dupa revolutia sexuala din 1968 si reflecta preocuparile firesti ale tineretului pentru sexualitate, dar si dificultatile si contradictiile inerente ale acesteia.Necesitatea educatiei sexuale in prezent se sprijina pe urmatoarele argumente:

- perpetuarea unui numar mare de prejudecati cu privire la conditia vietii sexuale

- educatia sexuala este deficitara in familie, mass-media, societate

- efectele negative grave generate de lipsa educatiei sexuale sau de realizarea unei educatii sexuale neadecvate

- criza morala a familiei, a societatii in ansamblul ei

Educatia sexuala bine realizata conduce la dezvoltarea unor trasaturi de caracter ca: altruismul, modestia, generozitatea, perseverenta, optimismul, respectul partenerului, a calitatilor umane superioare.

Vom enumera acum noile educatii din societatea contemporana: educatia pentru mediu, democratica si pentru participare, educatia pentru schimbare, pentru pace, pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului, educatia demografica, pentru timp liber, pentru sanatate, educatia nutritionala subiect care va fi tratat intr-un seminar urmator de colegele noaste.

Putem astfel concluziona ca educatia contemporana, parte integranta a educatiei se inscrie in jocul autoinvatarii si al invatarii creative, al valorii autentice si comunicarii eficiente, al schimbarii benefice si formative.

Prin structura, obiective si continut, educatia trebuie sa raspunda necontenit unor exigente ale evolutiei realitatii nationale si internationale.Semnificatiile si eficienta actului educativ, in sine, sunt date de disponibilitatile educatiei de adaptare si autoreglare fata de sfidarile tot mai numeroase ale spatiului social.Solutia rezolvarii problemelor actuale trebuie sa vina nu numai din partea educatiei institutionalizate.

Astazi, obiectele educatiei si procesele educative sunt atat de complexe incat numai o concentrare a eforturilor intreprinse de mai multe institutii, concretizata in ceea ce unii au numit "cetatea educativa" , prin redistribuirea invatamantului catre mai multi factori, ar putea crea actiuni ale caror rezultate sa fie multumitoare.

Bibliografie:

Elena Dimitriu-Tiron,"Dimensiunile Educatiei Contemporane", Institutul European, Iasi, 2005

Al.Soitu, "Pedagogia Comunicarii", Edit.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000

G.Vaideanu, "Pedagogie",Ghid pentru profesori, Edit.Universitatii "Al.I.Cuza",Iasi, 1986

Edgar,Faure,"A invata sa fii",Edit. Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1974

Cucos,Constantin,"Pedagogie",Edit. Polirom, Iasi