SPORTUL IN INSTITUTIA SCOLARA "EFECTE IN PLAN SOCIAL"

SPORTUL IN INSTITUTIA SCOLARA "EFECTE IN PLAN SOCIAL"

Implicarea educatiei fizice pe planul larg al educatiei tinerei generatii, in legatura cu pregatirea fortei de munca, cu instruirea si educarea tinerei generatii constituie a doua grupa de cautari care isi propun sa perfectioneze continutul si metodologia educatiei fizice scolare. Cautarile si solutiile propuse in cadrul aceste grupe de preocupari urmaresc sa evidentieze si sa perfectioneze modalitatile de integrare a obiectivelor educatiei fizice in obiectivele generale ale educatiei, in ideea unei mai eficiente valorificari a influentelor exercitiului fizic pe planurile educatiei intelectuale, morale, estetice si politehnice.

Procesul de educatie fizica constituie un proces pedagogic activ care implica direct initiativa si responsabilitatea elevului in propria lui pregatire. In cadrul procesului de educatie fizica se promoveaza o pedagogie activa, o pedagogie a comportamentelor, care favorizeaza exersarea relatiilor de munca colectiva, a comportamentelor morale si a trasaturilor de caracter, reclamate in prezent de comanda sociala privind pregatirea si formarea viitorului cetatian. Experienta morala, calitatile si insusirile caracterului se dobindesc si se educa mai ales in cadrul practicii nemijlocite ca efect al numeroaselor exersari si corectari si mai putin ca efect al unor prelegeri. Educatia fizica, activitatile sportive - procese instructiv-educative eminamente practice - ofera, in acest sens, un larg camp de actionare favorabila pentru educare initiativei, independentei si responsabilitatiile, disciplinei colective, integrarii in colectivitate, cooperarii in vederea atingerii unor teluri, darzeniei si competivitatii etc. - calitati si insusiri cu profunde implicatii in formarea personalitatii, in viata si productie.

Pe de alta parte, obiectivele instruciv-educative proprii educatiei fizice si sportului: sanatatea, capacitatea de munca, calitatile motrice (viteza, indemanarea, forta, rezistenta), deprinderile motrice, disciplina etc. pe plan mai larg analizate, ele constituie parte din obiectivele generale ale educatiei

Traiectoria extrem de dinamica pe care se inscrie in prezent dezvoltarea societatii noastre socialiste solicita invatamantului eforturi de adaptare pentru a se integra in ritmul dezvoltarii societatii si a-si indeplini misiunea. In acest efort, inregistram, in prezent, importante transformari care au menirea de a construi un sistem de invatamant modern, capabil la adaptari si sa integreze noul un invatamant deschis mai ales spre viitor.

Perfectionarea si modernizarea invatamantului vizeaza in egala masura obiectivele, continutul, structura institutionala, tehnologia didactica si baza materiala a invatamantului ca sistem, dar si a fiecarui obiect de invatamant.

Integrarea noilor cuceriri ale stiintei si tehnicii in continutul activitatii de invatamant si in tehnologia didactica, reactualizarea experientei acumulate de-a lungul oferite de revolutia tehnico-stiintifica contemporana si ale exigentei impuse de societate, urmaresc, in principal, accentuarea legii invatamantului de nevoile activitatii practice, sporirea eficientei procesului educational prin optimizarea continutului, a metodelor si formelor de organizare a activitatii de instruire.

S-a aratat ca, educatia fizica contribuie nemijlocit la solutionarea unora dintre problemele invatamantului. Aparuta si perfectionata in practica vietii sociale, ca rezultat al preocuparilor si realizarilor destinate potentarii biomotrice a generatiilor tinerei, in societatea contemporana, educatia fizica isi amplifica rolul si functiile actualizand orientarea si importanta unora dintre obiectivele sale traditionale, stabilind noi obiective.

In acest sens trebuie subliniat ca:

in conditiile unei activitati scolare cu un program intens, care solicita eforturi intelectuale sporite si o activitate independenta crescuta in vederea acumularii cunostintelor, grija pentru asigurarea unei dezvoltari fizice corecte si armonioase, pentru realizarea unei pregatiri fizice multilaterale constituie obiectivul care se situeaza din nou in centrul atentiei;

imobilitatea de lunga durata impusa de participarea la lectii, de pregatirea acestora, de celelalte activitati din programul zilnic ( cinematograf, teatru, televizor, concerte etc. ) trebuie compensata prin sporirea posibilitatilor de practicare a exercitiilor fizice asigurate atat in programul scolar, cat si in cadrul activitatilor organizate in afara acestuia;

activitatea de autoperfectionare si autoeducare in conformitate cu cerintele societatii noastre amplifica rolul scolii in cultivarea convingerilor si motivatiilor privind utilizarea practicarii sistematice si independente a exercitiului fizic si in inarmarea elevilor cu cunostintele si deprinderile metodologice necesare organizarii acestei activitati in timpul lor liber. Ea genereaza conturarea a doua obiective noi, caracteristice societatii contemporane: formarea obisnuintei de practicare independenta a exercitiilor fizice si pregatirea metodologica a elevilor.

legarea invatamantului de activitatea practica obliga scoala ca prin fiecare obiect al planului de invatamant sa inarmeze elevii cu cunostinte, priceperi si deprinderi, sa educe cvalitati, trasaturi si sentimente ce vor fi valorificate in cadrul activitatilor productive. Corespunzator acestor orientari si tendinte, in predarea educatiei trebuie sa se acorde o prioritate obiectivelor care concura la potentarea starii de sanatate si a capacitatii de munca, la perfectionarea calitatilor, priceperilor si deprinderilor si deprinderilor cu valoare practica si cu o larga zona de aplicare, asigurand viitorilor specialisti posibilitatea de a se adapta cu usurinta conditiilor de munca impuse de profesia aleasa, inarmandu-i cu instrumente metodologice de care sa se poata folosi in organizarea activitatii destinate pastrarii si intaririi continue a capacitatii lor de munca, prelungirii vietii active.

Avand in vedere aceste aspecte, s-au stabilit obiective precise care trebuie realizate prin predarea educatiei fizice in scoala. Conform precizarilor Ministerul Educatiei si Invatamantului si programa tn vigoara educatia fizica trebuie:

a)      sa contribuie la intarirea sanatatii elevilor, la sporirea capacitatii de munca fizica si intelectuala a acestora;

b)      sa influenteze cresterea normala a organismului, dezvoltarea fizica armonioasa, perfectionarea calitatilor motrice de baza;

c)      sa inarmeze tanara generatie cu deprinderi motrice variate, utile vietii si activitatii sociale;

d)      sa asigure cunoasterea unor ramuri de sport si sa formeze deprinderea de a fi practicate in mod independent;

e)      sa cultive dragostea pentru miscare, sa formeze obisnuinta practicarii sistenatice a diferitelor exercitii fizice, a organizarii si petrecerii in mod util si recreativ a timpului liber;

f)        sa contribuie la formarea convingerilor politice si a trasaturilor pozitive de caracter, sa perfectioneze deprinderea de munca fizica, sa dezvolte capacitatea de adaptare la cerintele activitatii sociale, sa formeze priceperi si deprinderi de igiena, de autoorganizare si autoconducere, sa stimuleze dezvoltarea unor calitati psihice si insusiri ale personalitatii.   

Trebuie mentionat ca in raport cu tipul si gradul de invatamant, sex si clasa (an de studiu ) , aceste obiective primesc orientari si ponderi particularizate, specificate in programele scolare.

S-a subliniat ca educatia fizica este prezenta in procesul educational destinat pregatirii si formarii tinerei generatii.

O particularitate a lectiilor de educatie fizica scolara o constituie faptul ca ele se realizeaza in zilele si ore diferite pentru aceeasi clasa, in cadrul unui orar stabilit. In general, clasele sunt demixate, cu scopul respectarii particularitatilor de sex, ala maririi eficientei activitatii si ale asigurarii unui climat educativ corespunzator.

Participarea elevilor la lectie este obligatorie, notele obtinute intrand in calculul mediei generale, iar absentele determinand nota la purtare, eventual si alte sanctiuni.

Continutul activitatii din cadrul lectiilor se desfasoara conform prevederilor programelor scolare, documente elaborate de Ministerul Educatiei si Invatamantului, prin care se stabilesc obiectivele instructiv-educativ proprii fiecarei clase. Specifica educatiei fizice scolare este si stabilirea unui sistem de cerinte ( probe si norme de control ) care au rolul de a evidentia principalele preocupari instructiv-educative proprii fiecarei clase si de a aprecia si verifica nivelul de pregatire a elevilor. Desi obligatorii, programelor de educatie fizica sunt suficient de elastice pentru a permite ca in cadrul unei orientari unitare sa se manifeste initiative in sensul valorificarii si adaptarii la varietatea conditiilor existente in scolile noastre.

In cazul acestei diversitati de solutii oferite de programele de educatie fizica trebuie asigurata realizarea principalelor finalitati urmarita de eductia fizica, si anume:

Cresterea capacitatii de efort a organismului. Obisnuirea organismului elevilor cu sporirea treptata a efortului fizic presupune motivarea necesitatii acestuia si dezvoltarea trasaturilor de vointa necesare pentru a-l sustine. Asa cum s-a aratat, aceasta are o mare valoare aplicativa in timpul scolaritatii, dar mai ales ulterior in cadrul activitatilor productive, eficienta muncii fizice si intelectuale presupunand o capacitate crescuta de efort.

Dezvoltarea si pregatirea motrica multilaterala. Aceasta finalitate importanta a activitatii de educatie fizica impune necesitatea dezvoltarii fizice corecte si armonioase si a pregatirii motrice, pe planuri multiple, ceea ce presupune formarea unui volum relativ larg de cunostinte, priceperi si deprinderi, si mai ales, influentarea, in egala masura, a tuturor calitatilor motrice.

Aplicativitatea cunostintelor si priceperilor practice. Cunostintele, priceperile si deprinderile insusite in cadrul activitatilor de educatie fizica din invatamant trebuie sa aiba valoare de intrebuintare: utilizate direct, in cadrul unor activitati zilnice ( mersul, alergarea, sariturile etc. ); utilizate ca instrumente de lucru pentru perfectionarea calitatilor motrice si a capacitatii de munca, pentru pastrarea starii de sanatate, dezvoltarea functiilor care sporesc capacitatea de efort a organismului; utilizate pentru a combate unele influente nocive, pentru a preveni si corecta unele deficiente; utilizate in vederea destinderii, recrearii; utilizate in scopul practicarii unor probe si ramuri sportive, activitati atractive cu importante influente destinate rezolvarii aspectelor amintite.

Specificul educatiei fizice scolare il constituie faptul ca, de regula, informatiile nu se transmit elevilor in cadrul unor lectii teoretice special organizate, ci concomitent cu exersarea actiunilor motrice, precedandu-le, insotindu-le sau incheind aceasta activitate.

In raport cu natura, dificultatea si rolul actiunii motrice studiate, informatiile teoretice vor fi mai ample sau mai concise, referindu-se la: rolul actiunii respective, conditiile in care isi are amplicativitatea, mecanismul care sta la baza efectuarii ei, datele metodologice utile valorificarii ei in activitatea independenta, regulile si normele de conduita ce trebuie sa fie respectate pe parcursul desfasurarii ei etc.

Evident, metodologia utilizata in procesul formarii sistemului de cunostinte teoretice de specialitate este determinata si de particularitatile de varsta ale colectivului de elevi si de nivelul lor de pregatire. In raport de acestea se vor folosi cu precadere explicatiile, indicatiile si dispozitiile metodice, comenzile, dialogul sau expunerea.

Cele mai potrivite momente pentru trensmiterea cunostintelor teoretice sunt: lectiile organizate la inceputul si sfarsit de an scolar si de trimestru, sedintele organizate cu prilejul unor actiuni mai importante la care participa elevii - excursii, serbari, demonstratii, concursuri etc., prima lectie (sedinta) dupa terminarea actiunilor amintite etc.

La inceputul anului scolar si al fiecarui trimestru, in prima lectie practica de educatie fizica este indicat ca in circa 10-20 minute sa se prezinte elevilor cadrul general de desfasurare a activitatii de educatie fizica, sa se sublinieze rostul si importanta acesteia, principalele obiective instructiv-educative ce vor fi indeplinite in cursul anului si trimestrului respectiv, importanta lor pentru pregatirea si formarea armonioasa a personalitatii. L sfarsitul anului scolar si al fiecarui trimestru - si dupa fiecare lectie de verificare si control - cu prilejul aprecierilor asupra nivelului indeplinirii obiectivelor propuse se poate sublinia din nou importanta unor activitati, intarindu-se astfel motivatia elevilor si stimulandu-li-se interesul pentru activitatea de educatie fizica.

BIBLIOGRAFIE: Metodica educatiei fizice scolare Editura sport turism Bucuresti 1980