TENDINTE IN PROCESUL DE MODERNIZARE A METODOLOGIEI DIDACTICE

Aplicarea cu prioritate a metodelor activ - participative, centrate pe elev

Presupune:

activizarea la maxim a structurilor cognitive si operatorii ale elevilor;

exersarea functiilor si potentialului psiho-fizic al acestora;

coparticiparea elevului la procesul propriei instruiri si educatii.

Accentuarea caracterului formativ al tuturor metodelor de instruire si educare

Vizeaza:

dezvoltarea capacitatilor de a opera cu informatiile asimilate, de a judeca si a aplica cunostintele, de a investiga si de a cauta solutii adecvate de rezolvare a situatiilor problematice.

Caracterul euristic imprimat metodelor exprima necesitatea de a favoriza invatarea prin problematizare si descoperire.

Folosirea metodelor care combina invatarea individuala cu munca in echipa

Insusirea metodelor de studiu, de informare si documentare, a metodelor si tehnicilor de munca intelectuala independenta, care ofera deschidere spre autoinstruire.

Studiul de caz (metoda cazului) - consta in prezentarea unor situatii problematice, studierea si solutionarea acestora impreuna cu copiii.    Cazul poate fi scris sau filmat.

Orice educator ar putea sa-si constituie o "cazuistica" cuprinzand:

situatii problematice reale (intalnite sau relatate de altii);

situatii problematice posibile (care pot fi intuite sau presupuse rational);

situatii limita, mai putin probabile, dar nu imposibile.

Odata colectionate, aceste situatii trebuie supuse unui proces de prelucrare pedagogica. Redactarea finala a materialului trebuie sa cuprinda:

un titlu cat mai ingenios, atractiv, incitant;

obiectivele pedagogice vizate exprimate in termeni de comportament observabil;

descrierea detaliata a situatiei intr-un limbaj cat mai clar si sugestiv, astfel incat cel care o studiaza sa o perceapa ca si cand ar avea-o in mod real in fata ochilor si s-ar simti implicat ca actor;

formularea clara a sarcinilor de invatare - prin derivare directa din obiectivele urmarite.

Etape posibil de urmat in activitatea didactica:

1. Studiul individual al cazului si gasirea de solutii
2. Studiul in grupuri mici (5-6 membri); dezbaterile conduse de un membru al grupului, interventia educatorului minima.
3. Studiul in plen al cazului; grupurile isi precizeaza pe rind solutiile, aducand si argumente. Educatorul incurajeaza exprimarea libera si critica a elevilor.

Brainstorming ("asaltul de idei")

Este o metoda de stimulare a creativitatii folosita in discutii, dezbateri.

Scopul utilizarii acesteia:

generarea de idei;

cultivarea la elevi a unor calitati imaginative, creative;

dezvoltarea unor trasaturi de personalitate (spontaneitatea, altruismul).

Principiu:

Separarea procesului de producere a ideilor de procesul de valorizare, de evaluare a acestora (numita metoda evaluarii amanate sau filosofia marelui DA).

In general, o sedinta de brainstorming incepe prin enuntarea unei probleme, dupa care, in mod spontan, se emit solutii, fara preocuparea validitatii acestora; ceea ce conteaza este cantitatea si nu calitatea. Nimeni nu are voie sa critice, sa contrazica, sa ironizeze, sa amendeze ideile colegilor. Mecanismul psihic aflat la baza acestei metode consta in deblocarea capacitatii creative prin abrogarea pentru moment a examinarii imediate, obiective, rationale, a ideilor emise. Are loc o eliberare a imaginatiei, prin anularea cenzurii intelective.

Evaluarea propriu-zisa a solutiilor preconizate se realizeaza dupa un anumit timp, in mai multe runde, pentru ca in final sa ramana 5-6 idei importante.

Metoda Brainwriting sau 6.3.5 (metoda creativa de grup)

Se bazeaza pe tehnicile brainstorming-ului, toate ideile emise fiind scrise. Denumirea de 6.3.5. vine de la propunerea ca 6 persoane sa scrie 3 idei in 5 minute.

Metoda Philips 66 (metoda creativa de grup) se aplica atunci cand o situatie trebuie analizata din mai multe puncte de vedere, cand o problema are mai multe solutii posibile. Grupul mare se divide in grupuri mai mici, de cate 6 persoane, care sa discute timp de 6 minute, in vederea rezolvarii problemei puse in discutie. Fiecare lider de grup prezinta opiniile, solutiile, punctele de vedere ale grupului pe care-l reprezinta, apoi, in urma dezbaterilor, se accepta in plen cea mai buna solutie.

Exercitiul presupune executarea repetata si constienta a unei actiuni in vederea insusirii practice a unui model dat de actiune sau a imbunatatirii unei performante. Specifice orei de dirigentie sunt mai ales exercitiile introductive (elevilor li se explica pentru prima oara o activitate, pe care o aplica in paralel cu explicatiile profesorului) si exercitiile de creatie sau euristice (prin intermediul carora, dupa ce deprinderea a fost deja insusita, elevii sa introduca in model anumite elemente personale).

Exista o gama variata de asa-numite training-methods create pentru a forma abilitati si deprinderi intelectuale, comportamentale sau motrice. Ele au fost derivate din metoda traditionala a exercitiului si presupun un antrenament activ (in situatii reale sau simulate).

Metodele simulative se bazeaza exclusiv pe simularea didactica a unor situatii problematice reale sau imaginare.

Jocul de rol este o astfel de metoda. Rolurile jucate de participanti sunt tocmai sarcinile de invatare, in sensul ca indeplinindu-le, cei care invata isi exerseaza tocmai capacitatile necesare indeplinirii in realitate a unei asemenea responsabilitati.

Realizarea materialelor didactice implica cateva conditii:

alegerea situatiei problematice si redactarea clara, expresiva; titlu ingenios, atractiv;

conceperea unor instructiuni minimale pentru interpretarea rolurilor;

stabilirea unor norme de invatare colectiva (de grup), care vor functiona ca "reguli ale jocului

Etapele desfasurarii activitatii:

prezentarea situatiei problematice tuturor participantilor;

distribuirea rolurilor (pot fi alese liber sau sugerate de catre educator);

studiul individual si insusirea rolurilor;

simularea propriu-zisa a activitatii de solutionare a situatiei problematice; instructorul nu ia parte decat ca observator la toate aceste activitati, putand interveni doar in etapa finala;

evaluarea rezultatelor; analiza demersurilor, corectii asupra modului de indeplinire a rolurilor si a sarcinii colective.

Problematizarea numita si predare prin rezolvare productiva de probleme (R. Gagne) este o metoda didactica ce consta in punerea in fata elevului a unor dificultati create in mod deliberat, in depasirea carora, prin efort propriu, elevul invata ceva nou. Situatia-problema reprezinta ansamblul contradictoriu, conflictual, ce rezulta din trairea simultana a doua realitati: experienta anterioara (cognitiv-emotionala) si elementul de noutate si de surpriza, necunoscutul cu care se confrunta subiectul cunoscator. Acest conflict incita la cautare, descoperire, la intuirea unor solutii noi. Cadrul organizatoric conflictual al situatiei va fi astfel creat incat sarcina elevilor poate sa fie:

sa aplice cunostintele, deprinderile, capacitatile anterior formate in conditii noi, necunoscute;

sa aleaga dintr-un ansamblu de date numai pe acelea care sunt necesare in rezolvarea situatiei;

sa rezolve o situatie in care apare o contradictie intre rezolvarea teoretic cunoscuta si inaplicabilitatea practica a acesteia;

sa rezolve dezacordul intre cunostintele insuficiente si explicatia stiintifica;

sa sesizeze dinamica unor procese, fenomene cu aspect relativ static.

Recomandari:

Metodele trebuie folosite combinat.

Orice metoda poate deveni procedeu si invers, in functie de obiectivele urmarite.

Selectarea metodelor potrivite se face in functie de obiective, continuturi si de particularitatile clasei.