Modalitati de stimulare socio-afectiva a prescolarilor prin activitatile de educatie pentru societate

MODALITATI DE STIMULARE SOCIO-AFECTIVA A PRESCOLARILOR PRIN ACTIVITATILE DE EDUCATIE PENTRU SOCIETATE

"Umanitatea nu e alcatuita din suma oamenilor, ci umanitatea se creeaza prin oameni care trebuie sa fie oameni" - Dimitrie Gusti

De cum deschidem ochii spre lumea inconjuratoare, privirile noastre se intalnesc cu chipuri de oameni. Mai intai , chipurile parintilor, ale fratilor, ale bunicilor, ale celorlalte rude, apoi ale vecinilor, ale oamenilor de pe strada, din parc. Mai tarziu, cand pasim pe portile gradinitei, intalnim chipurile educatoarelor, ale colegilor.

Pretitundeni oameni, oameni de toate varstele si infatisarile. Pana si rostul lucrurilor din jurul nostru il invatam tot prin intermediul oamenilor. Omul nu poate exista in afara societatii.

Cand intreprinde o fapta, omul intai o vede cu ochii mintii, ii judeca urmarile, cauta sa desluseasca nu numai daca lui ii foloseste, ci si daca nu cumva pricinuieste cuiva vreun rau si abia apoi trece la executarea ei. Ce inseamna oare aceasta? Aceasta inseamna ca omul este o fiinta constienta, o fiinta care isi cumpaneste vorbele si faptele dupa ratiune, dupa constiinta.

Convietuind in cadrul aceleiasi colectivitati, oamenii si-au creat anumite norme de comportare in societate. Reglementarea comportarii oamenilor in societate o face in primul rand statul, prin legile sale. Dar exista si anumite legi nescrise, adica reguli de comportare, statornicite in relatiile dintre oameni si intrate in obisnuinta oamenilor, in constiinta lor. Regulile de purtare care ne indruma cum sa procedam in anumite imprejurari se numesc principii si norme morale.

Familia este prima scoala. Aici invatam prima oara ca relatiile dintre oameni sunt nu numai un lant nesfarsit de drepturi, ci si obligatii reciproce.

Al doilea colectiv omenesc este gradinita, in care educatoarele au un ideal comun:, sa ofere cunostintele necesare, sa educe si sa formeze, sa modeleze caractere, adica formarea pentru viata a prescolarilor.

In scopul formarii copiilor potrivit exigentelor societatii civile, democratice, al integrarii lor firesti in viata sociala, acestia vor fi sensibilizati, constientizati, antrenati in exersarea si practicarea unor norme elementare de conduita, pentru formarea propriilor valente ale EU-lui.

Ca fenomen al vietii de relatie dezvoltarea afectivitatii trebuie raportata in aceasta perioada la procesul identificarii care trece prin cateva faze. La 3 ani identificarea se manifesta prin cresterea starilor afective difuze in care copilul plange cu lacrimi si rade cu hohote, dupa care manifesta o retinere vinovata, iar la 4--5 ani identificarea devine mai avansata. Identificarea se realizeaza cu modelele umane cele mai apropiate.

Prescolaritatea este perioada in care unele sentimente fundamentale se cristalizeaza ca urmare a unor relatii de durata cu persoane si activitati semnificative si a generalizarii emotiilor traite cu aceste ocazii. Este vorba in primul rand de sentimentele fata de parinti si rudele apropiate, fata de alti adulti semnificativi, asa cum este educatoarea, fata de activitati cum ar fi jocul, competitia, invatarea ect.

Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o dezvoltare complexa si interesanta cu influente asupra evolutiei biopsihice ulterioare. Expresia celor 7 ani (6 ani) de acasa pe care 'omul ii are sau nu ii are' reflecta tocmai importanta constituirii bazelor activitatii psihice si conturarea trasaturilor de caracter ce isi pun pecetea pe comportamentele viitoare.

Copilul prescolar traverseaza etapa cunoasterii prin largirea comportamenului cu mediul social si cultural din care asimileaza modele de viata ce determina o integrare tot mai activa la conditia umana.

Mediul solicita copilului nu numai adaptari ale comportamentului la sisteme diferite de cerinte in conditii de tutela, protectie si afectiune, dar creeaza in acelasi timp o mai mare sesizare a diversitatii lumii si vietii, o mai densa si complexa antrenare a deciziilor, curiozitatii, trairilor interne la situatii numeroase si inedite. Concomitent se dezvolta bazele personalitatii copilului, capacitatile de cunoastere, comunicare, expresia si emanciparea comportamentelor ce ating grade de complexitate raportate la caracteristicile de varsta si dezvoltare psihofizica.

Invatamantul prescolar familiarizeaza prescolarii cu relatiile sociale ce se stabilesc intre adulti stiut fiind faptul ca la varsta de 3- 6/7 ani copiii dobandesc cunostinte si isi formeaza deprinderi prin imitarea adultilor (relatiile interpersonale)-utilizata in jocurile lor - jocuri libere creative sau jocuri dirijate. Educatoarea in colaborare directa cu parintii si in concordanta cu specificul varstei dirijeaza activitatea prescolarilor.

Gradinita este locul unde copiii exerseaza pentru inceput comunicarea interpersonala , socializarea si nu in ultimul rand independenta de care pot da dovada la varste fragede. Venind din sanul familiei prescolarii de 3-6/7 ani , vor folosi in cadrul activitatilor desfasurate experienta de viata acumulata. Asupra acestei experiente de viata actioneaza in mod direct atat modul de viata , cat si societatea contemporana.

Cand vorbim de socializare la varsta prescolara, gandul ne duce imediat la integrarea copilului intr-un nucleu social, altul decat familia. Acest lucru se realizeaza simplu sau dificil in functie de o serie de factori, intre care putem enumera: gradul de deschidere a copilului spre relatia cu ceilalti, temperamentul sau, calitatea mediului educogen din care vine, gradul de independenta in actiune. Conteaza, de asemenea competenta educatoarei, calitatea estetica si afectiva a mediului ambiant al gradinitei, deschiderea spre colaborarea cu familia.

Faptul ca in gradinita copilul are posibilitatea sa se compare cu altii si treptat, sa-si dea seama de ceea ce poate si totodata sa aiba curajul de a se angaja in competitii, reprezinta o alta latura a maturizarii sale sociale. Ceea ce nu trebuie sa se uite este faptul pregatirii adecvate pentru astfel de momente. Organizarea prematura a unei competitii ar putea insemna un esec, poate obisnuit, dar trait acut de catre copiii si blocand astfel pentru multa vreme dorinta de a mai participa. Prin urmare, pentru cei aflati intr-un plin proces de formare nu avem dreptul, nici macar in actiuni elementare sa le subminam increderea in sine, sa inhibam dorinta de a se manifesta activ cu increderea ca vor reusi. Ceea ce pentru adult poate aparea secundar, nesemnificativ, neglijabil, pentru copil poate fi cheia importanta a stimularii si dezvoltarii eului sau, a sustinerii unui complex proces de dezvoltare.

Prescolaritatea este acea etapa din viata in care libertatea trebuie pe deplin traita pentru ca viitorul adult sa se simta liber si sa fie capabil sa si-o cucereasca prin fortele sale. O copilarie inhibata, tensionata, altereaza construirea fundamentelor autoregeneratoare ale eului, genereaza o fiinta slaba si dependenta pentru toate planurile.

In procesul de construire a unei societati democratice, educatia pentru o societate democratica are un rol deosebit de important, pentru a dezvolta o cultura a drepturilor omului, a principiilor democratiei si a responsabilitatilor si participarii cetatenilor.

Viitorii cetateni ai unei Europe unite se vor deosebi de alte generatiile , motiv pentru care finalitatea actului invatarii va fi oarecum diferit: un cetatean capabil sa se adapteze cu usurinta noului , tolerant , iubitor de oameni , capabil sa convietuiasca in bune conditii alaturi de alte personae care nu ii semana intru-totul (religie, rasa, cultura etc.). Sarcina noastra, a educatoarelor, este de a forma si de a modela caracterul copiilor din fiecare noua generatie, astfel incat fundamentul personalitatii viitorului tanar sa fie unul corect si solid, nu alterat de influentele ce apar inerent intr-o societate democratica.

Educatia prescolara nu se reduce la pregatirea intelectuala, ci reprezinta mai cu seama educatia simturilor, a comportarii civilizate, a stapanirii de sine, a vointei, a creativitatii, a atitudinii pozitive fata de semeni si mediul ambiant.

O problema cu care s-a confruntat scoala de-a lungul existentei sale, dar si societatea in ansamblul ei, este aceea a realizarii unei conduite morale. Daca in realizarea obiectivelor educatiei intelectuale, estetice, fizice, profesionale exista programe clare si precise, metode si tehnici variate, adaptate particularitatilor de varsta si individuale ale celor ce invata, in domeniul obiectivelor educatiei morale au existat intotdeauna puncte de vedere diferite, chiar contradictorii.

Educatia pentru societate este o latura a educatiei care are in vedere formarea copilului in concordanta cu valorile, principiile, normele si regulile sociale care regleaza relatiile dintre oameni.

Realizarea educatiei pentru societate este influentata de cei din jur, de semnificatiile acordate de societate valorilor morale precum si de adaptarea fiecarui om la normele morale ale societatii.

In acelasi timp, educatia pentru societate presupune un proces de transformare a propriei individualitati, conform unor valori, norme, principii morale dictate de constiinta si personalitatea fiecaruia care-i ghideaza relatiile cu sine si cu ceilalti.

Educatia pentru societate urmareste formarea unei constiinte morale,a unei conduite - comportamentul moral si sa dezvolte calitati si insusiri cum sunt:cinstea, onestitatea,modestia, omenia, principialitatea, solidaritatea, respectul fata de ceilalti, demnitatea, respingerea minciuni, a nedreptatii etc., pentru ca pe baza lor sa se poata integra si sa poata crea o viata sociala sanatoasa. In general, prin aceasta educatie se urmareste formarea individului pentru a face si a promova binele, in vederea intaririi vietii sociale si prin aceasta si a echilibrului sau interior, care ia nastere prin respectarea cotidiana a normelor si principiilor morale.

Procesul de democratizare a societatii romanesti, transformarilor din domeniul economic si social, li se alatura in mod firesc ample si substantiale schimbari in sfera spiritualitatii, impunandu-se astfel noi dimensiuni ale actului educational in intregul sau.

Asadar, o societate dinamica, cu transformari interne in domeniul stiintelor, al profesiunilor, al politicului are nevoie, pentru continuarea evolutiei sale, de oameni inteligenti, creativi si mai ales de oameni pastratori si promotori ai valorilor morale. Pentru acest lucru Educatia pentru societate, ca activitate organizata sistematic in gradinita, trebuie sa inceapa cat mai timpuriu.

Educatia pentru cetatenie democratica inseamna invatarea comportamentului democratic printr-o diversitate de experiente si practici sociale'(Birzea C., 2000).

Gradinita, « prima scoala a democratiei », pregateste pentru viata cetateanul de maine si il inzestreaza cu deprinderi sociale, cu norme si reguli de conduita sociala, cu notiuni despre drepturile si obligatiile ce ii revin intr-un stat de drept, cu o democratie in continua ascensiune. Astfel, ea este considerata etapa de « ucenicie sociala » a copilului, in care acesta, avand sentimentul de siguranta, descopera lumea cu tot ceea ce releva ea in plan cognitiv si socio-afectiv, se manifesta liber in compania celor de-o seama cu el si exerseaza, alaturi de colegi si de educatoare, aplicarea unor norme promovate anterior si in familie.

Lumea copilului este in schimbare si , odata cu ea, si comportamentul copilului. El trebuie sa faca fata noilor stimuli, noilor situatii, oamenilor si lucrurilor cu care interactioneaza permanent, iar incercarile, cautarile si experimentele in care el se lasa atras de educatoare il ajuta foarte mult.

De un real folos este si spatiul social, ca purtator al unor multiple virtuti formative si ca stimulent al umanizarii si socializarii copilului. El ofera diferite tipuri de influente si modele care pot contribui la interiorizarea anumitor norme, reguli si valori morale.

Educatia pentru societate si-a gasit un spatiu binemeritat in « Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii » deoarece prescolarul traieste in gradinita primele lui experinte sociale si primele lui experinte de viata colectiva in afara familiei. Aici, copilul evolueaza social, isi structureaza conduita de adaptare la normele mediului social. Gradinita are in vedere cultivarea unui tip comportamental si moral, care sa dezvaluie prescolarilor caile de comportare ca indivizi liberi, toleranti, cu respect fata de ceilalti.

Educatia pentru societate se realizeaza in cadrul procesului de invatamant, fie distinct, prin categoria de activitate care poarta acelasi nume, fie integrat, prin interactiunile zilnice ale copilului din timpul programului de gradinita, indiferent daca vorbim de participarea acestuia la o activitate comuna (frontala, dirijata) , de participarea lui la o activitate liber-aleasa sau de un moment de trecere de la un tip de activitate la alta.

Obiectivele-cadru, stabilite de Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita sunt urmatoarele :

• Cunoasterea si respectarea normelor de comportare in societate, educarea abilitatii de a intra in relatie cu ceilalti.
• Educarea trasaturilor pozitive de vointa si de caracter si formarea unei atitudini pozitive fata de sine si fata de ceilalti.
• Cunoasterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului roman.

Formele de realizare sunt multipe si variate si cuprind toate domeniile de activitate. Astfel, fie ca este vorba de un joc didactic in care exerseam folosirea unor formule de politete, fie ca desfasuram o convorbire despre prietenie, , fie ca le povestim sau le citim « Ionica mincinosul », fie ca invatam cantecul « Un copil politicos », fie ca  redam prin desen « Chipul prietenului meu », fie ca desfasuram o lectura dupa imagini cu tema « Fapte bune, fapte rele »este clar ca efortul nostru se indreapta catre atingerea obiectivelor cadru si ale obiectivelor de referinta proiectate pentru categoria de activitate : Educatie pentru societate.

Dezvoltarea socio-afectiva a copiilor prescolari cuprinde o serie de obiective educationale fundamentale ce nu se limiteaza la o singura disciplina, ci pot fi realizate prin intreaga activitate desfasurata in gradinita.

Experienta pedagogica arata ca, in general, copilul prescolar este incapabil sa-si regleze comportamentul sau social in afara aplicarii "automate" a consemnurile indicate de catre adulti. Regula pe care si-o insuseste copilul ramane in perioada de inceput exterioara constiintei lui, fiind reprezentata ca ceva peste care nu se poate trece din moment ce exista ca atare. Ceea ce spune adultul este just prin simplul fapt ca este spus de adult. Acest mod caracteristic de a-si reprezenta regulile a fost denumit "realism moral" pe care J. Piaget il defineste prin "tendinta copilului de a considera trebuintele si valorile carora li se raporteaza ca existand in sine, independent de constiinta, si ca impunandu-se obligatoriu oricare ar fi circumstantele in care este angajat individul".

Ceea ce caracterizeaza asadar, moralitatea prescolarului este existenta unei permanente discrepante intre practica regulei si constiinta regulei. Practica regulei precede constientizarea ei, constituind totodata o etapa obligatorie in interiorizarea unei reguli morale.

Inca de la varsta de trei ani, prin felul in care actioneaza (practica regulei) copilul poate da iluzia observatorului ca si-a interiorizat o serie de reprezentari si reguli morale (saluta, semnaleaza "faptele urate" ale altor copii). In realitate, aceste reguli care determina comprtamentul sau, atunci cand este vorba de modul in care el le reprezinta, ii apar ca niste simple cerinte de comportament, impuse de adulti ("harnic inseamna sa aranjeze jucariile in ordine"). Din aceasta practica a regulei, pe masura largirii ei, vor rezulta treptat reprezentari morale adecvate. Procesul de formare a reprezentarilor morale este oarecum similar procesului de geneza a actiunilor mintale in general. El ne apare ca un proces de depasire a experientei empirice concrete, care se realizeaza, in esenta, prin interiorizarea actiunilor concrete, efective sub forma de imagini mintale. Astfel, formarea reprezentarilor morale nu ne mai apare ca simplu rezultat al unui proces de "intiparire" in memoria copilului a unor situatii si comportamente la care se ataseaza calificativul de "bine", "rau", "harnic" etc., date de catre adult, ci ne apare ca rezultat al unui proces de ridicare treptata a copilului de la posibilitatea de a actiona doar in plan concret, la posibilitatea de a reconstrui o suita de actiuni pe plan mintal. La intrarea in gradinita, copilul cunoaste impunerea unor restrictii in privinta tendintelor pe care le manifesta, se loveste de impunerea unor norme de convietuire in noul grup.Gandirea lui este caracterizata , printre altele, de egocentrism, ceea ce ii marcheaza direct comportamentul. Pe parcursul anilor de prescolaritate, achizitiile fundamentale si particulare evidentiaza inceputul unei socializari ce trebuie corect sustinute si ghidate atat de catre educatoare, cat si de catre familie, in calitate de initiator, apoi de continuator si exersant zilnic al muncii de formare caracteriala.

Grupa mare-pregatitoare pentru scoala dispune de numeroase activitati ce sunt un bun suport si prilej de invatare si exersare a normelor civice. Educatia pentru societate se poate face permanent, atat prin alegerea unor teme cu continut adecvat prin exercitii-joc specifice, cat si ocazional-in timpul desfasurarii activitatilor libere, extrascolare (plimbari, excursii, vizite).

Deprinderile de comportare civilizata pe care prescolarii si le formeaza sunt anumite forme de politete: salutul, formulele specifice de adresare, atitudinea.

Etapele formarii acestor deprinderi sunt: familiarizarea cu obiectivul, explicatia si demonstratia, formarea si dezvoltarea obiectivului,automatizarea lui, perfectionarea.Din modalitatile prin care aceste deprinderi sunt insusite enumeram:exemplul, imitatia, stimularea(prin indemnuri, laude).

Salutul este cunoscut de copii inaintea intrarii lor in gradinita . Aici ei sunt invatati sa utilizeze corect saluturile in raport cu orele zilei ; totodata invata sa se salute intre ei.Prescolarii au deprins faptul ca cel care intra in incapere saluta primul, iar ceilalti ii raspund. In acest scop am colaborat cu adultii pentru a-i ajuta pe copii sa-si formeze aceasta deprindere . Copiii au inteles ca salutul trebuie sa fie initiat de ei , sa aiba loc la sosire si la plecare , cu ocazia intalnirii cunoscutilor la gradinita, pe strada , la magazin etc. ( jocul "Postasul" este reprezentativ pentru a ilustra acest mod de invatare )

Prescolarii deprind si alte forme de politete prin jocuri-exercitii "La magazin" , " Ce am uitat sa spun ?" , "Unde am gresit ? " « Cuvinte fermecate » , punandu-se accent pe formularea de cereri-rugaminti, inapoieri-multumiri .

Copiii invata cum sa-si ceara scuze in diverse situatii: pricinuirea unei suparari , intarziere la program , lovirea cuiva. Scuzele trebuie sa fie sincere , constientizand situatia, vorbirea sa fie clara , iar privirea sa fie indreptata spre persoana cu care vorbeste copilul. De asemenea prescolarii trebuie sa utilizeze formulari tip : " te (va) rog ", " imi cer iertare " , " am gresit" . Invatarea expresiilor nu trebuie sa devina un tipar pentru a fi iertati si a scapa nepedepsiti , urmarindu-se si formarea unei convingeri morale prin care sa constientizeze natura propriilor fapte, gradinita fiind leaganul omului modern si civilizat.

Copiii au inteles ca salutul trebuie sa fie initiat de catre ei, sa aiba loc la venire si la plecare si cu ocazia intalnirii persoanelor cunoscute pe strada sau in oricare alt loc.Un alt aspect pe care l-am abordat a fost atitudinea lor in aceste situatii precizandu-le ca atunci cand saluta trebuie sa priveasca persoana, ca nu trebuie sa se uite in alta parte cand ii vorbesc, ca trebuie sa rosteasca clar, fara sa se rusineze, formulele de politete corespunzatoare.

Prin jocul "La telefon" am avut prilejul sa le arat succesiunea formulelor utilizate, cat si sa exersez salutul, exprimarile politicoase, chiar scuzele daca apelul a fost eronat.

Tema comportarii civilizate am abordat-o si sub aspectul calatoriei cu autobuzul, sub forma unui joc de rol "Plecam cu autobuzul", joc simulat in sala de grupa; folosind doua siruri de scaune, grupuri de copii asezati dar si in picioare; roluri de varstnici; toneta pentru bilete; casier, etc.

Astfel am avut ocazia sa subliniez ca nici o calatorie nu trebuie sa se efectueze fara billet, urcarea pe platforma trebuie sa se faca in ordine si in liniste, fara inghesuiala.

Copiii au invatat ca ei trebuie sa cedeze locul adultilor, mai cu seama varstnicilor si adultilor cu copii in brate, sa nu loveasca bagajele calatorilor.

Consolidarea acestor deprinederi de comportare civilizata se poate realiza atat prin exersarea permanenta , cat si prin povestiri, poezii , lecturi dupa imagini , ghicitori, jocuri de rol . Mijloacele prin care aceste deprinderi pot fi dobandite se bazeaza in principal pe jocurile de rol si jocurile-exercitiu, povestiri, exemple, indemnuri, laude, cu rol de stimulare a exersarii deprinderilor dobandite.
   Creand premisele unor deprinderi civilizate si de politete la copii , ei pot sesiza singuri discrepantele intre comportamente corecte, agreate in societate si situatiile extreme negative. Numai astfel vor putea discerne singuri in situatiile diverse pe care i le va ridica societatea .

Forma de invatare a prescolarului este imitatia. Si cum societatea contemporana ofera tot mai frecvent exemple negative, este explicabil de ce munca educatoarelor devine tot mai grea. Educatoarea se afla intr-o permanenta cautare a celor mai eficiente cai si mijloace prin care sa contracareze influentele negative oferite. La gradinita, educatoarea creeaza in fata copilului o imagine pe care copilul s-o poata imita, iar atunci cand greseste este corectat, fara cuvinte jignitoare, prin explicatii, convorbiri, in vederea clarificarii problemelor aparute si pentru a pastra o constanta in conduita.

Exemplul este metoda cea mai eficienta pentru aceasta varsta. Putem vorbi despre doua aspecte:
- Primul aspect al acestei metode il constituie exemplificarea cerintelor, normelor pentru a fi intelese de prescolari. Exemplul concret convinge mai repede pentru ca el se adreseaza simturilor, gandirii, dar si sentimentelor.
- Al doilea aspect il constituie modul de influentare informala a conduitei copilului. Exemplul oferit de familie, de educatoare, de ceilalti adulti sau copii constituie un model de urmat. Prescolarul nu are suficient de bine dezvoltata capacitatea de a distinge exemplele pozitive fata de cele negative si, prin urmare, el imita atat ceea ce este bun, cat si ceea ce este rau. Deducem de aici cat de important este exemplul oferit de educatoare si ce impact poate avea asupra copilului un comportament duplicitar.

Metoda aprobarii , a aprecierii faptelor bune in fata copiilor, face apel la afectivitatea copilului, la increderea sa in parerile adultilor si exemplele lor. Folosita in mod corect, ea subliniaza concordanta dintre conduita copilului si normele morale.

Exercitiul este metoda prin care se repeta diferite actiuni, in vederea formarii deprinderilor si obisnuintelor de conduita morala, in dezvoltarea dimensiunii moral-civice si socio-afective a prescolarilor.

O alta metoda ce poate avea efecte favorabile in plan educational asupra copiilor prescolari este convorbirea. " Cum trebuie sa ne purtam acasa / la gradinita / in vizita"," Bine sau rau", "Cand cer ajutor", " Stiu sa ma joc cu copiii", " Stiu sa ma port civilizat", " Cine imi este si cine nu imi este prieten" etc. sunt cateva exemple de convorbiri morale desfasurate cu copiii ce au efecte asupra comportamentului lor, asupra evolutiei personalitatii acestora. In acest sens ajutam copiii sa inteleaga sensul moral al faptelor, ii invatam sa se apere singuri de influentele rele,sa dispretuiasca purtarile urate, sa evite prieteniile nesanatoase. Se constata ca fiecare activitate sau joc dispune de multiple valente specifice pentru educarea pentru societate a prescolarilor. Astfel, copiilor li se formeaza reprezentari simple despre bine si rau, despre cinste si necinste, despre adevar si minciuna, despre munca si lenevie, disciplina si indisciplina, li se transmit emotii si sentimente, devin sensibili la actiunile morale.

Activitatile de dezvoltare a limbajului, prin anumite continuturi abordate, realizeaza aspecte ale educatiei pentru societate prin insusirea sintagmelor exprimarii politicoase, ale salutului, prin educarea expresivitatii cu efecte asupra conduitei morale. Am propus copiilor jocul " Ce invatam de la personajele din povesti". Concluzia este aceea ca prescolarii adera afectiv la comportamentele pozitive ale eroilor preferati. Copiii isi doresc sa fie viteji, curajosi, puternici, sa domine raul, asa cum este Fat Frumos, vor sa-l pedepseasca pe cel care insala, minte, este lenes, egoist.

Jocul ne permite sa urmarim copilul in aceeasi timp in viata motorie, afectiva, sociala si morala » (M. Debesse).

Jocul ofera cadrul adecvat si stimulativ pentru antrenarea copilului in depasirea anumitor obstacole, iar « moralitatea ludica » (J. Chateau)contribuie la geneza comportamentului socio-afectiv, socio-moral si la asimilarea unor elemente de disciplina in asamblu expresiilor comportamentale ale copilului.

Prin jocul "Cuvintele care ma fac sa sufar" am urmarit ca prescolarii:
- sa analizeze cuvintele jignitoare ;
- sa manifeste receptivitate fata de trairile afective ale celor din grup;
- sa exprime deschis, sincer si nuantat propriile trairi afective, motivele si sentimentele;
- sa aprecieze just o greseala;
- sa respecte regulile jocului.

Pentru formarea conduitei altruiste si a capacitatii de apreciere a acesteia am organizat/ putem organiza jocul « De-a gradinita » in care copii au fost pusi in situatia de a da unui alt copil obiectul preferat. Jocul este optim pentru rezolvarea unei stari conflictuale : lupta dintre necesitatea de a se supune regulii care decurge din rolul jucat si dorinta fireasca de posesiune sau lupta se poate da intre tendinta de egoism (specific varstelor mici, celor care sunt unici la parinti.) si tendinta spre altruism (marcata spre cooperare, intelegerea nevoii de a imparti cu cei din jur, de a avea si de a'si pastra prietenii). Confruntarea cu egalii si relationarea cu ei diminueaza egocentrismul care cu voie sau fara voie este intretinut in familie. Elena Bonchis spunea « Drumul spre maturitate sociala presupune dominarea sau chiar eliminarea egocentrismului caracteristic primilor ani si manifestarea emotiilor si sentimentelor superioare de prietenie, colaborare, respect, initiativa, competitie.. »

Parafrazandu-l pe Jean Jack Rousseau, incercam sa intelegem si sa gasim modalitati eficiente de exprimare a sentimentelor fata de copii, totodata intelegandu-i '. cautati sa va intelegeti mai bine copiii, deoarece cu siguranta nu-i cunoasteti; este bine sa actionati cu calm si prudenta atunci cand copilul are o problema, iar atunci cand apar conflictele, trebuie depus un efort in plus pentru a stapani situatia, cerand sa fie respectati, dar in acelasi timp acordand copilului respectul pe care el il solicita si la care el are tot dreptul'.

Educatia facuta de parinti cat si cea a gradinitei se resfrange asupra tuturor laturilor personalitatii copilului.

Astfel de jocuri in care copilul interactioneaza cu egalii carora le recunosc aceleasi nevoi si posibilitati ca ale lor duc la dobandirea de comportamente altruiste de lunga durata.

Pe masura ce copilul se dezvolta, cresc si trebuintele si dorintele lui.Oare ii intelegem pe deplin aceste trebuinte ale lui?Oare ne simtim aproape de sufletul lui deseori atat de zbuciumat din diverse cauze?

Apropierea de copil presupune existenta unor relatii noi intre copil-educatoare si educatoare-copil, bazate pe incredere, pretuire, siguranta, care sa-i dea copilului certitudinea ca educatoarea este fiinta careia ii poate incredinta ,,tainele sufletului", spre pastrare.

Pentru ca acest lucru sa fie posibil, este necesar sa-i dai copilului posibilitatea sa-ti deschida calea spre lumea lui interioara sau sa-i dai puterea de a intelege ca tu esti busola in marea lume a lui de multe ori neinteleasa de noi, ca adulti.

El simte cand este privit cu incredere, cu afectiune si cand nu - reactia copilului fata de tine este diferita; se inchide intr-o carapace, greu ,,de spart".

Un copil jignit, neinteles, bruscat, neluat in serios, se va indeparta de educatoare, oricat am incerca sa stabilim climatul anterior, nu vom reusi.Ne vom izbi mereu de opozitia lui ca de un zid si va fi inclinat sa creada ca, la prima reactie a lui, iar va fi respins, considerandu-se astfel intr-un mare pericol.

Inconjurandu-i cu intelegere si afectiune, ii vom castiga pe copii treptat-treptat, fara sa-si dea seama, antrenandu-i in joc in asa fel incat sa simta o noua bucurie, care le va atenua starea de apatie si le va dezvolta dragostea pentru gradinita.

Apropierea de copii implica multe aspecte, printe care si exemplul personal. Educatoarea trebuie sa fie blanda, buna, iubitoare, dar in acelasi timp demna si decenta. A fi consilierul copiilor inseamna a fi partenera de joc, prietena cea mai buna, cea mai sincera, prietena lor mai mare spre care se indreapta in orice clipa a vietii lor.
Activitatea de consiliere a copilului constituie cheia spre cel mai valoros capital OMUL.
'Fericit este copilul care gaseste in fiecare etapa a drumului sau pe educatorul capabil sa-i insufle treptat forta si elanul necesare implinirii destinului sau ca OM'.

O alta modalitate importanta este cea a utilizarii influentelor mediului cultural apropiat. Dintre multiplele aspecte posibil de abordat, o atentie deosebita o putem acorda formarii reprezentarilor cu privire la valorile materiale si spirituale ale poporului nostru si cultivarii sentimentelor de dragoste si admiratie fata de acestea.

Astfel, pentru a da posibilitatea copiilor sa-si manifeste admiratia fata de arta populara, sa o cunoasca si sa o interpreteze se pot realiza activitati in cadrul carora copii au invatat sa interpreteze Plugusorul, au audiat o serie de colinde si Sorcova, au confectionat ghirlande si cosulete pentru bradul de Craciun, apoi le-au decorat utilizand motive populare traditionale cunoscute.

Copilul este o personalitate in formare si de aceea, are nevoie sa se intalnesca in operele literare cu modele, cu copilul universal, ca etalon al nelinistilor si cautarilor, ca exprimare a sentimentelor si comportamentelor specifice varstei. Astfel, daca psihologia copilului il invata pe adult sa cunosca copilul, literatura pentru copii in ajuta pe copil sa devina om.

In operele literare cu continut istoric copii se intalnesc cu eroi care au stiut sa dea dovada de cinste, sinceritate, optimism, incredere constituind pentru copii modele de urmat. Mos Ion Roata si Unirea si Amintiri din copilarie de Ion Creanga, Legendele istorice ale lui Dumitru Almas, poeziile Portul romanesc de George Sion si Hora Unirii de Vasile Alecsandri sunt doar cateva exemple de texte literare care contin nenumarate exemple de oameni simpli, cinstiti, harnici, modesti, demni, exemple de dragoste de tara, dragoste pentru om si faptele lui.

Patriotismul se manifesta prin atasament fata de pamantul natal, prin identificarea deplina cu poporul din care facem parte, prin aprecierea si respectarea limbii materne, a valorilor culturale, prin cinstirea trecutului istoric al patriei.

Mijlocirea relatiei copilului cu acest univers valoric, prin explicare si implicare, reprezinta esenta educatiei patriotice, ca parte integranta a educatiei pentru societate.

In planul de invatamant la disciplina Educatie pentru societate figureaza si elemente de educatie religioasa. Religia presupune o latura intelectuala (concretizata in dogma sau conceptia religioasa), o parte afectiva si o dimensiune activ-participativa.

Educatia religioasa contemporana trebuie sa plece de la principiul respectarii valorilor fundamentale ale omului : respectarea drepturilor omului, cultivarea tolerantei, libertatea religioasa si de constiinta, dreptul de a crede sau nu, dreptul de a adera sau nu la o doctrina religioasa.

In cadrul activitatilor cu continut religios vom cauta sa-i invatam pe copii si sa-i determinam sa fie mai buni, mai iubitori, mai prietenosi, sa fie cinstiti pentru ca asa trebuie sa fie un bun crestin. Exemple de activitati: memorizari : « Inger, ingerasul meu », « De Pasti » ; « Tatal nostru », invatarea unor colinde, cantece de Paste.., prezentarea unor scenete : « Nasterea Domnului », « Minunea Invierii Lui », lecturi dupa imagini « Mos Craciun imparte daruri », « Copiii sarbatoresc Pastele », audierea unor lecturi din textele religioase, povestirea unor fapte din vietile sfintilor (Sfantul Nicolae, Santul Andrei.)

Educatiei pentru societate ii revine misiunea sa ridice valoarea omului, a umanismului si a civismului si sa faca din fiecare om o valoare suprema . Aceasta inseamna accentuarea obligatiilor morale si civice, intarirea calitatilor care definesc profilul moral al unei persoane, ca: demnitate, solidaritate, responsabilitate, incredere, toleranta, respect reciproc, apararea binelui, a dreptatii, a cinstei etc.

Asa cum spunea Malcolm ,, Educatia este pasaportul tau pentru maine care apartine oamenilor care se pregatesc pentru ea de astazi'' sau cum spunea Democrit :,, Buna crestere a tineretului este garantia cea mai sigura a fericirii unui stat''.