Botosani-leagan de cultura si civilizatie

BOTOSANI-LEAGAN DE CULTURA SI CIVILIZATIE

Situat in nord-estul Romaniei, marginit de doua importante rauri, Prutul si Siretul, strabatut de dealuri joase care se pierd in valuri usoare in campie, Botosanii este unul dintre tinuturile romanesti cu o straveche istorie. El este cunoscut pentru importantele vestigii ale civilizatilor care s-au succedat de-a lungul timpurilor pe aceste locuri si mai cu seama pentru marile personalitati pe care le-a dat tarii.

Istoria Botosanilor vine din vremuri indepartate. In decursul procesului milenar al antropogenezei, omul si-a gasit si pe aceste meleaguri loc de popas si de adapost inca de la desprinderea sa de regnul animal. Nenumarate vestigii arheologice atesta faptul incontestabil ca inca din indepartatul paleolitic pe acest teritoriu au vietuit stramosii nostrii indepartati. Numeroase localitati din judetul Botosani pastreaza urme ale unei infloritoare culturi materiale si spirituale ce s-a dezvoltat in aceasta parte a tarii in neolitic. Una din cele mai representative culturi ale acestei epoci, Cucutenii, este prezenta aproape la fiecare pas pe intinsul judetului. Nu lipsesc nici urmele din epoca bronzului si cea a fierului. Numele unor localitati cum sunt Mitocul, Ripicenii, Trusestii, Corlatenii, Horodistea, Stancestii si multe altele au intrat in circuitul stiintei istorice, fiind prezente nu numai in studii si tratate consacrate istoriei nationale, ci si in lucrari apartinand istoriei universale.

Atunci cand, la jumatatea secolului al XIV-lea, imprejurarile istorice au permis constituirea statului feudal independent Moldova, acest teritoriu era intens locuit, existand numeroare asezari in care se dezvolta o infloritoare viata materiala si spirituala. Nu ne indoim de faptul ca primii voievozi moldoveni vor fi poposit in repetate randuri pe aceste meleaguri, cu atat mai mult cu cat locurile de resedinta ale acestora s-au aflat in imediata apropiere a actualelor hotare ale judetului Botosani.

Pe aici si-a purtat pasii in nenumarate randuri gloriosul domn al Moldovei, Stefan cel Mare, urmarind si biruind ostile vrajmase sau, in ceasuri de liniste, mergand din Cetatea de scaun catre vestitele podgorii ale Cotnarilor, sau spre Harlau. Din targul Botosanilor au purces nenumarate acte si hrisoave purtand pecetile unor domnitori ca Petru Rares, Stefan Tomsa, Alexandru Lapusneanu, Ieremia Movila si altii.

Tot pe aici, in culmea gloriei sale, a trecut bravul voievod al romanilor Mihai Vireazul, in fruntea ostilor sale victorioase pentru a se proclama domn al Tarii Romanesti, Moldovei si Transilvaniei.

Din vremea lui Stefan cel Mare si pana tarziu catre secolul al XVIII-lea, la Botosani au existat impunatoare curti domnesti, loc de popas si de odihna pentru voievozii Moldovei. In Botosani, Dorohoi si Stefanesti exista numeroase ctitorii din vremuri indepartate care au dobandit consacrarea de monumente istorice.

Dar Botosanii nu inseamna numai atat. Aici a existat o activa viata economica, o stralucita civilizatie agrara si o infloritoare viata urbana, ale caror urme, in ciuda trecerii timpului si a prefacerilor prin care lumea a trecut, danuie inca. Botosanii conserva, ca intr-un autentic muzeu in aer liber, extins la nivelul intregului sau teritoriu, exceptionale marturii ale acestei lumi apuse: gospodarii taranesti, conace boieresti, somptuase edificii publice si obiceiuri ancestrale.

Vizitarea judetului Botosani incepe cel mai adesea cu orasul de resedinta al acestuia - Botosanii - fie si numai pentru ca el este punctual terminus al principalei cai ferate care-l leaga de tara si ca spre el converg cele mai importante cai rutiere care-l tranverseaza.

Botosanii este unul dintre putinele orase ale tarii care au aparut ca targ, fara sa cunoasca, asemeni celor mai multe, o evolutie, de la asezare rurala spre cea oraseneasca. Chiar documentul care-l atesta, Letopisetul lui Grigore Ureche, probeaza acest fapt, atunci cand consemneaza ca " . in anul 6947 (1439), noiembrie 28, au venitu tatarii si au pradatu si arsu pan la Botosani si au arsu si targu Botoseni". Numele orasului, asa cum afirma istoricul Nicolae Iorga, vine de la un oarecare Botas, primul care s-a asezat aici si a intemeiat asezarea.

Aparut relativ tarziu, targul a cunoscut o evolutie extrema de rapida, devenind unul dintre cele mai importante ale Moldovei, datorita unor imprejurari favorabile. Una dintre acestea o reprezinta asezarea sa in zona cea mai joasa a Culmii Siretului, un sir de dealuri ce separa Podisul Sucevei de Campia Moldovei. Pe acest spatiu relativ restrans si usor de trecut, au fost trasate cele mai importante drumuri dintre campie si podis. Aceste drumuri se intretaiau intr-un punct de la piciorul inseuarii, punct unde s-a si intemeiat asezarea.

O alta imprejurare favorabila a constituit-o deschiderea, la inceputul secolului al XIV-lea, a unui important drum comercial ce lega Liowul de Cetatea Alba, doua importante centre comerciale ale vremii, care facilitau schimbul de marfuri intre orasele hanseatice de la Marea Baltica si coloniile genoveze de pe litoralul Marii Negre.

Pornind din Liow, drumul, strabatut de numeroase caravane de marfuri, trecea prin Cernauti, Siret, Suceava, apoi prin locul unde va aparea Botosanii, bifurcandu-se apoi spre Prut, pe care-l trecea fie pe la Stefanesti, fie pe la Tutora (la sud de Iasi), pentru a strabate apoi Basarabia, pana la Cetatea Alba (Moncastro). Initial loc de popas al caravanelor de marfuri, Botosanii a devenit in scurt timp loc de schimb al marfurilor la date fixe, cunoscut de negustorii din cele mai indepartate locuri. La rascrucea drumurilor ce se intalneau aici a luat fiinta iarmarocul. Alaturi au fost amenajate primele hanuri, apoi au fost construite primele locuinte, inchegandu-se astfel orasul.

Importanta iarmarocului a atras numerosi straini, unii ramanand aici - intre acestia numarandu-se multi armeni.

Targul, aducator de mari venituri, a atras asupra-i atentia domnitorului tarii. Astfel, Petru Rares (1527-1538; 1541-1546) ii daruieste sotiei sale, Doamna Elena, ca "apanaj domnesc". Aceasta ii da prima organizare oraseneasca, similara celei din toate targurile Moldovei, incredintand conducerea unui soltuz, ajutat de 12 pargari, si il inzestreaza cu doua biserici de zid: "Sfantul Gheorghe" - 1551 si "Uspenia" - 1552. Zona cuprinsa intre cele doua biserici a constituit nucleul in jurul caruia s-a dezvoltat orasul.

In jurul zonei centrale s-au organizat ulterior mahalalele, incepand cu Mahalaua armeneasca, in jurul Bisericii "Sfanta Maria", Mahalaua de sus - in jurul Bisericii "Sfintii Voevozi", Targul Nou - in jurul bisericii Duminica Mare", Mahalaua vrabierilor - in jurul bisericii "Intampinarea Domnului" (Roset), Mahalaua Moraresti - la iesirea spre Iasi, Mahalaua Caramidariei - in jurul Bisericii "Sfantul Ilie" etc.

Orasul se extinde, cuprinzand in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si satul Popauti, unde, in anul 1496 Stefan cel Mare (1457-1504) ctitoreste Biserica "Sfantul Nicolae".

Secolul al XIX-lea consemneaza o dezvoltare fara precedent a Botosanilor pe toate planurile - demografic , economic, edilitar, cultural, orasul devenind cea mai importanta asezare urbana a Moldovei de Nord.

Din punct de vedere al populatiei, numarul acesteia creste de la 28.000 locuitori consemnati in anul 1832, la 39.941 locuitori imediat dupa Unire, Botosanii ocupand la acea data locul al patrulea intre cele mai populate orase ale tarii, fiind devansat doar de Galati, Iasi si Bucuresti. Din punct de vedere economic, inca din primele decenii ale secolului al XIX-lea orasul se afirma ca un important centru comercial si mestesugaresc. In 1832 se constata existenta la Botosani a 49 de "fabrici" care produceau imbracaminte, tesaturi, ulei, sapun, lumanari etc., 3 mori, 5 velnice (distilarii de alcool) si 15 fierarii. Erau consemnate si un mare numar de bresle, cele mai importante fiind cele ale blanarilor, croitorilor, cusmarilor, casapilor, bacalilor si chetrarilor. In anul 1855 ia fiinta "Prima societate a morilor de abur"careia ii vor urma alte stabilimente industriale, intre care 28 mori de aburi", o fabrica de bere la Cismea, fabrici de lumanari, cerneala, crema de ghete, sapun etc. Dupa anul 1900 li se mai adauga cateva fabrici intre care Fabrica de lenjerie "Hercules", Fabrica de jucarii "Teddy" si Fabrica de lumanari "Iacovlov".

Importanta economica a orasului a facut ca aici sa fie stabilit sediul celei de-a IX-a Circumscriptii a Camerelor de Comert si Industrie, infiintata in anul 1868. Ea coordona activitatea din fostele judete Botosani, Dorohoi si Suceava. Din anul 1862 ia fiinta la Botosani prima institutie de Credit fondata de Beres-Moscowitz - care acorda imprumuturi comerciantilor.

In anul 1871 Botosanii a fost racordat la reteauade cai ferate, prin darea in exploatare a liniei ferate Veresti - Botosani, si inaugurarea frumoasei cladiri a garii.

Tot in secolul al XIX-lea reteaua stradala a orasului capata contur definitiv. Sunt trasate strazi noi, indreptate si curatite cele vechi si, pentru o mai usoara evidenta a acestora, fiecare primeste un nume.

Prosperitatea orasului este pusa in modul cel mai evident in valoare de marele numar de edificii - publice sau private - ridicate cu precadere de-a lungul principalelor artere de circulatie, pe strazile adiacente acestora si in zona centrala. Cladirile, construite intr-un regim stilistic extreme de variat, in care elementele occidentale se imbina cu cele autohtone, se remarca printr-o deosebita eleganta si un desavarsit rafinament.

Multe dintre acestea s-au pastrat pana acum, dand orasului un farmec deosebit. Ele constituie dealtfel, partea cea mai frumoasa a Botosanilor, pentru ca, exceptand un numar mic de cladiri construite in primele decenii ale secolului al XX-lea, tot ceea ce s-a construit ulterior nu iese din tiparele obisnuite.