Imparat roman - Marcus Ulpius Nerva Traianus

Marcus Ulpius Nerva Traianus(53-117p.Chr.)

Imparat roman :98-117p.Chr.

In momentul adoptarii si consacrarii sale ca viitor imparat Traianus avea 44 de ani, iar in urma lui se ridica o cariera stralucita. In Siria a servit sub ordinele propriului sau tata. Pe timpul lui Domitianus a urcat treptele obisnuite ale carierei senatoriale, questura, tribunatul plebei, pretura. In anul 88 p.Chr. a devenit legat al legiunii a VII-a Gemina in Spania. Cu prilejul rascoalei lui Antonius Saturnius, in Germania Traianus a pornit in fruntea legiunilor sale spre Rhin. In anul 91p.Chr a obtinut consulatul, iar in 97p.Chr. a devenit, prin numirea lui Nerva, guvernator al Germaniei Superior.

Traianus a jurat ca nu-si va manji mainile cu sange si a ramas credincios acestui legamant in tot ce a infaptuit, desi au existat conjuratii impotriva sa, moment in care ar fi avut ocazia sa aplice pedepse cu moartea.

Il caracteriza o fire fara urma de perfidie sau de violenta. Pe deasupra dadea apreciere oamenilor de treaba, ii primea personal si le acorda onoruri. Nu punea la inima rautatile pentru ca avea darul sa judece lumea ponderat, de la inaltimea unei experiente bogate de viata.

La inceputul anului 99p.Chr., Traianus a intrat in Roma, unde impotriva lui nu exista nici un fel de opozitie. Imediat a intreprins multe actiuni bune pentru reforma Senatului si pentru sprijinirea oamenilor cinstiti, de care avea o deosebita grija. A acordat multe subventii oraselor din Italia pentru cresterea copiilor, asa ca dupa Nerva, a devenit al doilea binefacator al acestora. Se distinge prin firea dreapta, prin vitejie si prin modestia felului de viata care il acompania.

Traianus se bucura de un fizic viguros asa ca putea indura, ca oricare altul, orice truda s-ar fi ivit pe parcursul campaniilor. Avea un suflet minunat, ferit de pornirile vijelioase ale tineretii cat si de incetineala batranetii. Nu pleca urechea la vorbe si nici nu actiona cu manie. Datorita firii si comportamentului sau nu avea de cine sa se teama si nici pe cine sa urasca.

Acorda o atentie deosebita pregatirii campaniilor militare precum si constructiilor publice. Cea mai mare parte a fondurilor era repartizata pentru construirea de sosele, poduri si edificii publice -podul peste Dunare de la Drobeta, forul ce ii poarta numele la Roma, Odeonul, Gimnaziul, reconstruirea circului.

Contemporanii il considerau maret in cuget si marinimos sufleteste. Era un razboinic innascut si ardea de nostalgia campaniilor militare, unde depunea acelasi efort ca toti ostasii. Marsaluia pe jos sau calare, traversa cursurile de apa in aceleasi conditii ca si subordonatii, iar in timpul luptelor prezenta sa se remarca in locurile cele mai grele.

Imediat dupa urcarea pe tron a inceput pregatirile pentru confruntarea cu statul dac, condus de Decebal, care ameninta autoritatea imperiala la Dunarea de jos. Abia dupa trei ani de pregatiri Traianus a declansat campania pentru cucerirea Daciei. Atunci Traianus a dispus construirea celui mai renumit pod din lumea antica, podul ce traversa Dunarea la Drobeta. Podul a constituit o realizare a epocii, fiind realizat dupa conceptia si sub supravegherea marelui constructor Apolodor din Damasc. Apolodor a devenit arhitectul de curte a lui Traianus, fiind solicitat si la alte opere arhitecturale de exceptie la Roma. Dio Cassius spunea ca lucrarea "demostra ca nimic nu exista ca sa nu poata fi dus la capat de iscusinta omului".

Traianus a construit podul cu gandul ca razboiul cu Decebal nu se incheiase. Dorea o noua si bogata provincie dincolo de Danubius si o trecere rapida, fara primejdie pentru trupe, in timp de iarna, cand pe inghet barbarii obisnuiau atacuri surpriza asupra provinciilor din sud.

Columna lui Traian, prin care traieste pentru vesnicie si poporul dac, s-a inceput in anul 107p.Chr. si s-a inaugurat la 12 mai 113p.Chr. Basorelieful in spirala care infasoara monumentul, reprezinta 124 de episoade din razboaiele daco-romane, dupa insemnarile oficiale. Meritele lui deosebite au determinat Senatul sa-i atribuie, in 114p.Chr., titlul de "optimus princeps".

In secolele urmatoare urarea care se adresa noului imparat la urcarea pe tron, era: "felicior Augusto melior Traiano". Traianus a lasat o descriere a luptelor cu dacii, dar lucrarea s-a pierdut.

Epoca lui Traianus s-a remarcat prin multimea oamenilor de valoare din domeniul creativ. Apollodorus din Damasc a ramas o figura centrala, in calitatea sa de arhitect si constructor; de origine greaca el a pastrat de-a lungul intregii domnii, functia de arhitect sef al lui Traianus.