Consecintele si invatamintele celui de-al doilea razboi mondial

CONSECINTELE SI INVATAMINTELE

CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

1.Bilantul pierderilor umane si materiale

Cel de-al doilea razboi mondial a provocat omenirii imense pierderi de vieti omenesti, de bunuri pirituale si materiale. Pierderile in omeni s-au ridicat la impresionanta cifra de 40-50 de milioane de morti si zeci de milioane de mutilate. Numarul imens al victimelor omenesti s-a datorat atat amploarei fara precedent a inclestarilor de pe front si a luptelor de partizani, cat si dezvoltarii tehnicii militare, perfectionarii rapide a armelor de lupta, aparitiei altora noi, cu o deosebit putere de foc si de distrugere. Aproape intregul potential si economic din fiecare tara beligeranta a fost mobilizat pentru infrangerea inamicului.

Proportiile distrugerilor si pierderilor de vieti omenesti au fost amplificate de politica Germaniei hitleriste si a Japoniei militariste, de metodele lor barbare de ducere a razboiului, precum si prin practicarile pe scara larga a genociduui, una dintre cele mai grave crime impotriva umanitatii. Nazistii au urmarit distrugerea completa completa a miscarii comuniste si a altor miscari progesiste, nimicirea populatiei evreiesti din tarile dominate sau aflate sub dominatia lor. Cu concursu regimurilor colaborationiste prohtleriste si faciste impuse la putere intr-o mare parte a ariei de influenta germana, Europa a fost transfomata intr-un lagar urias de concentrare, in care au fost torturati si exterminati, indifferent de apartenenta de clasa si de conceptiile lor politice si ideologice, 6 milioane de cehoslovaci, polonezi, francezi, ucrainieni, bielorusi, romani etc. si 6 miliosne de evrei din toate tarile Europei.

In timpul razboiului, hitleristii au folosit pe scara larga munca fortata a prizonierilor de razboi, supusi unui tratament inuman, si a milioane de straini deportati sau recrutati din fiecare tara dominata sau ocupata, suplinind forta de munca a muncitorilor germani trimisi pe front. La sarsitul lunii septembrie 1944, numarul strainilor care munceau in Germania se ridica la circa 7,5 milioane de oameni.

La randul ei, ocupatia japoneza a insemnat perioada cea mai gra din istoria sudului si estului Asiei, ale caror populatii au foat supuse celei mai intense exploatari, impinse pana la ultima expresie a mizeriei, care a distrus milioane de vieti omenesti.

Jertfele enorme umane s-au conjugat cu uriasele pierderi materiale si spirituale. Tari intregi au fost pustiite, mii de orase ruinate, sute de mii de asezari au fost rase de pe suprafata pamantului, milioane de monumente, edificii de cultura, lucrari de arta, locuinte au fost nimicite. Aproape in fiecare tara beligeranta au fost transformate in ruine un numar important din intreprinderile industriale, din mijloacele de transport, din inventarul viu si mort al agriculurii etc. Masini si echipamente industriale din tarile ocupate au fost demontate si transferate in tarile coalitiei fasciste. Imensele distrugeri materiale au fost conjugate cu uriasele cheltuieli de razboi effectuate de fiecare tara beligeranta, cu pierdera temporara a veniturilor din industria si agricultura tarilor ocupate.

Ca pe vremea inchizitiei, hitleristii au dezlantuit o adevarata vanatoare impotriva scriitorilor artistilor, si poetilor care refuzau sa se supuna nazismului. Au fost arse lucrari si opere literare si artistice de valoare, cultura in Germania nazista fiind inlocuita cucreatii ce proslaveu forta brutala, razboiul nimicitor, care exaltau rasismul feroce.

Dandu-si seama de rolul insemnat al culturii in lupta pentru libertate nationala, nazistii au pus in practica cele mai monstruas metode de pentru a ingenunchea Europa intelectuala. Htleristii au inchis in tarile ocupate universitati, licee, institutii de cultura si arta.

Desi vall obscurantismului se extinde asupra Europei dominate de fascisti, Intelectuali-cetateni din fiecare tara, in conditii deosebit de grele, inseland adesea vigilenta ocupantului, au reusit sa creeze opera literare si artistice inspirate de calde sentimente umane si patriotice.

In anii acestor incercari grele, cand actiunile celui mai agresiv si mai ractionar imperialism puneau in primejdie insasi eistenta si fiinta nationala a multor natiuni, civilizatia omenirii a fost salvata prin colosalele sacrificii commune ale popoarelor care au format coalitia antihitlerista, ale miscarii d erezistenta impotriva cotropitorilor de pe toate continentele.

"Rolul hotarator in obtinerea victoriei asupra fascismului l-a avut Uniunia Sovitica, care a purtat gruel celui de-al doilea razboi mondial. O contributie de seama au adus la aceasta batalie celelalte tari ale coalitiei antihitleriste, precum si popoarele care s-au ridicat cu arma in mana impotriva cotropitorilor fascisti". Pe frontul de rasarit au actionat, de la inceput pana la sfarsit, 65- 70 % din efectivele fortelor armate ale Germaniei si ale acolitilor ei, s-au desfasurat cele mai multe operatii militare, ca batalia din fata Moscovei, epopeile Leningradului si Stalingradului, vastele operatii de la Kursk,Orel, din Bielorusia, de la Iasi, Chisinau si Budapesta, de la Berlin. Tributul de sange al U.R.S.S. a fost de 20 milioane de oameni, adica 10% din populatie. Jumatate din numarul jertfelor umane au fost civili. In ceea ce priveste pagubele economice, potrivit istoriografiei sovietice, acestea s-au cifrat la cca 128 miliarde dolari, la care se adauga cheltuielile de razboi, estimate la uriasa cifra de 357 miliarde dolari.

Impotriva Axei fasciste si Japoniei militariste au luptat cu barbatie armatele Marii Britanii si ale Statelor Unite ale Americii , iar puternica industrie americana a furnizat mari cantitati de armamente si tehnica de lupta moderna. Operatiile militare ale SUA si Marii Britanii in nordul Africii si in Italia, debarcarea trupelor aliate pe coastele Frantei, razboiul purtat de SUA in Oceanul Pacific impotriva Japoniei si masivele bombardamente de aviatie au constituit lovituri nimicitoare pentru blocul statelor din Pactul tripartit.

Bilantul pierderilor in vieti omenesti ale SUA este apreciat in jur de 400.000 oameni din care jumatate in campanile din Europa si jumatate in Asia. Datoria de stat a SUA a crescut in anii 1940-1945 cu 215,8 miliarde dolari ceea ce reprezenta 2/3 din suma cheltuita de SUA in al doilea razboi mondial.

Marea Britanie a participat la razboi din prima zi si pana la sfarsitul lui, pierzand aproximativ 375.000 de vieti omenesti. Cheltuielile de razboi

s-au ridicat la 25 miliarde lire sterline- pierderi pricinuite ca urmare a ravagiilor razboiului pe propriul sau teritoriu.

Alaturi de lupta fortelor armate, o contributie substantiala la victorie a adus vasta miscare de rezistenta a popoarelor cotropite si subjugate, care s-a facut simtita cu putere din primele zile ale razboiului, dezvosltandu-se in stransa lagatura cu desfasurarea generala a lui. Lupta sustinuta a poparelor subjugate, in cadrul miscarilor de rezistenta, a costituit una din trasaturile esentiale, caracteristice, ale celui de-al doilea razboi mondial.

Populatia din spatele frontului a fost supusa la mari privatiuni, terorozata si jefuita de armatele cotropitoare. Acest fapt, ca si dragostea de patrie, de liberate nationala, au facut ca, exceptand elementele colaborationiste, la miscarea de rezistenta sa participe intr-o masura mai mare sau mai mica, toate clasele si paturile sociale ale natiunilor cazute sub dominatia fascismului. Un rol de prima importanta in miscarea de rezistenta l-a avut clasa clasa muncitoare din fiecare tara care, si de data aceasta, si-a manifestat cu fermitate intransigenta in lupta cu ocupantii, patriotismul consecvent fata de interesele nationale. Forta politica cea mai activa si mai consecventa in infruntarea acerba cu fascismul au reprentat-o partidele marxist-leniniste. In acest sens sunt sacrificiile mari pe care comunistii le-au dat pentru salvgardarea propriilor lor patrii de urgia fascista.

Printre tarile europene care au contribuit in mare masura la victoria coalitiei antifasciste se numara Iugoslavia, Albania, Franta, Cehoslovacia, Grecia,Polonia, si in ultima parte a razboiului, Italia, Romania, Slovacia, Bulgaria.

In anii 1939-1945, Polonia a pierdul aproape 6 milioane de oameni. Dintre acestia 300.000 au cazut in lupte, iar restul au fost exterminate mai cu seama in lagarele de concentrare. Pierderile in vieti omenesti au fost conjugate cu imense pierderi materiale. Varsovia a fost distrusa in proportie de 75%, Wroclaw-65%, Gdansk-55% etc.

Sacrificii mari la cauza vistoriei impotriva Germaniei hitleriste, au dat poparele Iugoslaviei. In timpul razboiului ea a pierdut 1700000 oameni dintre care 1.400.000 au fost exterminate in lagarele din Germania.

Proportional cu numarul populatiei, un greu tribul de sange au dat popoarele Albaniei si Greciei. La fel de mari au fost si pagubele materiale pricinuite de razboi in aceste tari, precum si de opresiunea ocupantului.

Belgia si Norvegia au pirdut fiecare zeci de mii de vieti, majoritate fiind victime ale regimului fascist de ocupatie si ale foametei din ultimele luni ale razboiului.

Contributia Italiei la razboiul antihitlerist, incepand din toamna anului 1943, s-a soldat cu 76.500 de morti. In afara de cei cazuti in luptele de partizani sau din randul soladatilor italieni care au luptat alaturi de aliati, un numar mare de morti a fost inregistrat in randul civililor, exterminate in timpul represaliilor sau in lagarele de concentrare din Germania. Si distrugerile materiale au fost importante.

Pentru faptele lor de arme, diferite unitati romane au fost evidentiate in numeroase ordine ale Ministerului de Razboi al Romaniei, prin 7 ordine ale Comandamentului Suprem Sovietic si 21 de communicate de razboi sovietice; peste 300.000 soldati, ofiteri si subofiteri au fost decorate cu ordine si medalii romanesti, sovietice, cehoslovace si ungare.

In afara de aportul uman, poporul roman a facut importante eforturi economice, contribuind la obtinerea victoriei cu bunuri evaluate - dupa date provizorii- la cu mult peste un milliard de dolari (valuta 1938), ceea ce echivaleaza cu cel putin de patru ori veniturile bugetare ale Romaniei din anul 1937-1938.

Apreciind importanta politica si militara a aportului poporului roman la infrangerea fascismului, A.I.Visinski, loctiitorul sefului delegatiei sovietice la Conferinta de pace de la Paris, declara: "La 23 august 1944 cand nu erau inca evidente perpectivele desfasurarii viitoare ale evenimentelor militare sic and soarta Germaniei hitleriste era departe de a fi vazuta cu suficienta claritate, Romania a facut o intorsatura hotaratoare in politica ei externa [ . ] Prin acest act Romania a acordat ajutor Natiunilor Unite si in primul rand Uniunii Sovietice care, mai mult decat celelelte tari au trecut prin greutatile atacurilor militare din partea Germaniei si a satelitilor ei."

In Asia, o contributie de nepretuit la victoria Natiunilor Unite a adus-o poporul chinez care, inca din 1931 hartuia continuu militarismul japonez. Tributul de sange al poporului chinez este estimat la cca 10 milioane de oameni. Exploatarea pradalnica a teritoriilor chineze cucerite de imperialistii japonezi a fost conjugate cu condamnarea maselor la epidemii si foamete.

Pierderi sensibile umane si materiale au suferit si celelalte tari ocupate de Japonia ( Coreea, Indochina, Indonezia, Filipine etc) ; India, Australia, Noua Zeelanda, Canada, Africa de Sud, au furnizat Marii Britanii trupe, cereale, armament, munitii, echipament militar, nave de razboi si comerciale etc.

Victoria de insemnatate istorica a coalitiei antifasciste a popoarelor, a demonstrate inca o data, ca nici o forta din lume nu poate ingenunchia popoarele hotarate sa-si apere libertatea si independenta, dreptul de a decide in mod suveran asupra destinelor lor.

2. Ultimul act.

Dupa victoria coalitiei antifasciste in cel de-al doilea razboi mondial, pe primul plan al vietii internationale s-a pus problema organizarii postbelice a lumii si pacii. In acest scop, Consiliul ministrilor afacerilor externe, ai Marii Britanii, URSS, Chinei, Frantei si SUA, constituit la Conferinta de la Potsdam, s-au intrunit la Moscova, Londra si Paris. Cu aceste prilejuri s-au conturat viitoarele tratate de pace cu Italia, Romania, Bulgaria, Ungaria si Finlanda, care au fost discutate apoi la Conferinta de pace de la Paris ( 29 iulie-15 octombrie 1946) si cu unele modificari au fost semnate in capitala Frantei la 10 februarie 1947.

Cu toate ca marile puteri au recunoscut contributia militara a poporului roman si eforturile sale economice si financiare pentru infrangerea Germaniei fasciste, nu s-a acordat Romaniei statutul de cobeligeranta. In problema reparatiilor despagubirile Romaniei fata de Uniunea Sovietica au fost fixate la suma de 300 milioane dolari suma care trebuia platita in decurs de 8 ani incepand de la 12 septembrie 1944, in produse petroliere, cereale, lemn, vase maritime si fluviale, utilaj divers si alte marfuri.

Poporul german a platit un greu tribut pentru aventura agresiva in care s-a lasat antrenat de nazisti. Pretul acestui tribute a fost de 13.500.000 de vieti omenesti pierdute; ¾ din soldatii germani au cazut pe frontul de est; numerosi civili au fost victimele bombardamentelor. Trupele aliate exercitau un control sever asupra intregului teritoriu ocupat. Germania a fost impartita in patru parti de ocupatie: sovietica, americana, engleza si franceza.

Regiunea sudeta a fost retrocedata Cehoslovaciei; Anschluss-ul din martie 1938 anulat, reinstituindu-se independenta de stat a Austriei; Franta reintra in posesiunea Alsaciei si Lorenei; Prusia orientala a fost impartita intre Uniunea Sovietica si Polonia; frontiera polono-germana urma linia Oder- Neisse.

Popoarele din intreaga lume au vazut in distrugerea militarismului german o garantie trainica a pacii mondiale. De aceea, ele au primit cu satisfactie acordul incheiat la 8 august 1945, la Londra, intre URSS, SUA, Anglia si Franta pentru instituirea unui Tribunal Militar International pentru judecarea si pedepsirea principalilor criminali de razboi nazisti.

Procesul s-a deschis la 20 noiembrie 1945, in orasul Nữrenberg. Pe baza probelor aduse de un numar imens de documente, dupa aproape 11 luni de dezbateri, Tribunalul militar international a pronuntat sentinta de condamnare la moarte pentru 12 capetenii fasciste. Altii au fost condamnati la detentie pe viata sau la ani grei de inchisoare.

Condamnarile pronuntate la Nữrenberg au constituit un act de satisfactie si de dreptate fata de umanitate care a suferit atat de mult de pe urma macelului pustiitor declansat de hitleristi. Sentinta servea drept avertisment tuturor acelora care ar incerca sa atenteze din nou la viata pasnica a popoarelor.

Victoria supra fascismului a creat conditii obictive pentru instaurarea unei paci urabile in lume. Curand insa au devenit tot mai vizibile contradictiile care cresteu in randurile participantilor la coalitia antihitlerita. Fortele imperialiste nu se impacau cu idancile transfomari petrecute in lume. Ele s-au manifestat deschis impotriva colaborarii cu tarile socialiste, adoptand politica "de pozitii de forta", inaugurate, la inceputul anului 1946, prin discursul rostit la Fulton de fostul premier britanic, W.Churchill.

Incepea perioda razboiului rece, cand ura, suspiciunea, neincrederea si amenintarea cu recurgerea la forta periclitau din nou pacea lumii.

Ingrijorata de acest curs nedorit, omenirea si-a indreptat privirea spre Organizatia Natiunilor Unite, constituita la sfarsitul razboiului, in care si-a pus sperantele de pace si securitate.

Avand menirea sa actioneze in conformitate cu principiile egalitatii suverane intre state si sa contribuie la dezvoltarea cooperarii multilaterale a tuturor tarilor, O.N.U. a inregistrat rezultate pozitive atunci cand s-a condos dupa principiile Cartei, cand activitatea ei s-a inscris pe linia proceselor obiective ale istoriei si s-a situate pe pozitia drepturilor suverane ale tarilor, dand expresie nazuintelor de libertate si progress ale popoarelor. Activitatea ei a contribuit si contribuie la reglementarea unor probleme si crize internationale si la inlaturarea unor momente de accentuata gravitate pentru soarta pacii mondiale. Adunarea Generala a ONU a adoptat o serie de rezolutii pe linia dezvoltarii cooperarii internationale; sub egida sa se desfasoara tratative in problema dezarmarii si securitatii.

Securitatea europeana presupune o larga colaborare intre toate statele, inlaturarea oricaror bariere si restrictii in vederea extinderii cooperarii multilaterale.

Este necesara realizarea tuturor masurilor care sad ea garantia deplinei securitati fiecarei natiuni europene, sa faca imposibile imixtiuni in treburile interne sau presiuni de orice fel asupra vreunui stat al lumii. In acest scop se impugn actiuni hotarate pentru desfiintarea bazelor militare de pe teritoriul altor state, retragerea trupelor straine in cadrul frontierelor nationale, reducerea treptata a armatelor, in cadrul masurilor generale de dezarmare.

Lupta pentru dezarmarea generala, care sa permita concentrarea mijloacelor materiale si umane in scopul dezvoltarii economico- sociale dupa un loc central in contextul miscarii pentru pace care a devenit o problema fundamentala a popoarelor lumii, a maselor celor mai largi, cauza a sute si sute de milioane de oameni ai planetei.

Deplina egalitate si respectul mutual, asigurarea procesului fiecarei natiuni in concordanta cu dorinta si aspiratiile sale legitime constituie elementele esentiale ale edificarii unei paci trainice pe planeta noastra.