Continuitatea dacilor

CONTINUITATEA DACILOR

In cele doua razboiae cu Traian, dacii suferisera pierderi inseminate: “Dacia a fost secatuita de barbati”, spune Eutropiu. Adevarul, insa, este ca majoritatea populatiei a continuat sa traiasca sub stapanirea romana. Aceasta dainuire este demonstrate de numeroase argumente:

1.     Istorice, epigrafice si lingvistice.

Se stie de existenta a aproximativ 15 unitati militare auxiliare formate din daci, unele din ele recrutate in prima jumatate a sec. III e.n, lucru care nu ar fi fost posibil daca nu existau autohtoni. Dacia chiar a furnizat Imperiului pana la mijlocul sec. III e.n cele mai multe trupe auxiliare.

In inscriptiile romane din acea perioada apar nume traco-getice ce apartin autohtonilor, chiar daca procentul este 2%, deoarece majoritatea dacilor traiau la sat si nu aveau mijloacele materiale sa puna inscriptii.

Toponimia vine, de asemenea in sprijinul tezei continuitatii. Nu poate fi intamplator faptul ca majoritatea covarsitoare a oraselor Daciei romane poarta in continuare nume dacice: Apulum, Napoca, Drobeta, Potaissa,Tibiscum, Porolissum si hidronime: Maris, Samus, Alutus, Tibiscus, Sargetia.

Capitala provinciei intemeiata in 108-110, a primit numele de Colonia Ulpia traiana Augusta Dacica, urmand ca Hadrian in urma rascoalei din 117-118 sa ii adauge epitetul dacic Sarmisegetusa. Acest gest demonstraza faptul ca la acel moment exista o populatie numeroasa dacica pe care Hadrian o voia de partea sa.

2.     Arheologice.

Descoperirea in cca. 100 de puncte de pe teritoriul Daciei romane a armelor dacice datand din secolele II-III e.n.

Sapaturile de la Augustiae, Micia, Ad Mediam etc. au scos la ivela, amestecate cu obiecte romane, vase lucrate de mana ce in mod evident nu apartineau soldatilor romani care foloseau olarie de calitate superioara.

In zonele rurale s-au gasit cimitire dacice cum sunt cele de la Casolt, Calbor etc. usor de recunoscut dupa ritul de inmormantare – incineratia – si dupa ceramica.

Teoria roesleriana

Teoria sa neaga continuitatea dacica si daco-romana. Ignorand dovezile istorice, Roesler si adeptii sai, mai vechi sau mai noi, interpretau in mod abuziv relatarea lui Eutropiu ca “Dacia a fost secatuita de barbate” ca un argument pentru exterminarea totala a poporului dac.

La baza teoriei stau motive de ordin politic. Afirmand ca dacii au disparut sau ca putinii care vor fi ramas s-au izolat, teoria conchide ca in anul 271 e.n Dacia a fost parasita de toti locuitorii. Astfel, Dacia devenea la sfarsitul sec. II e.n un pamant aproape pustiu, al nimanui, aflat la discretia popoarelor migratoare care ii vor asimila pe dacii neromanizati.

Concluzia teoriei este faptul ca poporul roman nu s-a format in spatial carpato-danubiano-pontic ci undeva in sudul Dunarii de unde au imigrat in sec XIII dupa marea ciuma.

Teoria a fost folosita pentru a putea fi explicata sapanirea maghiara asupra Transilvaniei si pretentiile revizioniste ale fascismului horthist.