Rusia la 1900

Rusia la 1900

Inceputul sec. XX - Rusia =tara a contrastelor izbitoare

80% din pop erau tarani ce asteptau o dezv a Rusiei mai mult pe plan economic decat politic

Restul, scriitori, artisti, oameni de stiinta - perfect armonizati cu viata occidentala

Rusia - singura dintre marile puteri care nu avea nici constitutie, nici Parlament, dar dorea sa intreaca puterea Frantei

Taranimea:

agricultura=baza economica si sociala a Rusiei din ultimi ani

ramasese supusa vechii Moscove, fiind neatinsa de occidentalizarea la care Petru cel Mare supusese elita tari

populatia Rusiei rurale alcatuia o lume inchisa in sine care nu era integrata nici social si nici administrativ

pana la 1861, majoritatea taranimi era supusa arbitrar proprietarilor de pamant

find neprotejati de tribunale ei se bucurau de garantiile oferite de cutume

feb. 1861 - tarul Alexandru al II-lea a semnat un decret prin care li se ofera libertate iobagilor, primeau pamant    si echivalentul unei ipoteci pe timp de 49 ani, cu care trebuiau sa plateasca fostilor proprietari terenurile pe care acestia le cedasera

viata taranimi ruse se desf in jurul a 3 institutii: gospodaria, satul si comuna

in preajma revolutiei toti tarani proprietari, impreuna, ajunsesera sa detina tot atata pamant cat latifundiari si negustori

Adunarea Sateasca = puterea de decizie a comunei; era formata numai din barbati, capii gospodariilor; hotararile se luau in unanimitate si erau obligatorii pentru toti. Hotararile acestei adunari priveau chestiuni legate de calendarul muncilor agricole, repartitia darilor sau conflictelor dintre gospodari, probleme de afiliatie religioasa sau conflictele dintre gospodari.

Dezavantajele sistemului comunal:

Cultivarea pamantului prin impartirea lui in fasii irosea o mare parte din timpul taranilor, obligati sa isi mute mereu animalele si uneltele de pe un teren pe altul

Exploatarea la maximum a pamantului, ceea ce ducea la epuizarea solului

Tarani doreau si asteptau din partea tarului decizia de a fi improprietariti cu pamantul pe    care il detineau proprietari privati, de la care doreau sa se ia pentru a le fi dat si lor.

In Rusia se inregistrase o crestere imensa a densitati - cea mai rapida crestere din Europa. Astfel cu acelasi pamant cu care in urma cu 40 de ani trebuiau sa se intretna 2 pers, la 1900 trebuia sa intretina 3 pers.

Se formeaza acea categorie de tarani care nu detineau pamant si sunt prea saraci si prea conservatori pentru a trece de la o agricultura extensiva la una intensiva, lucru care ar fi dus la o marire de recolte. Pentru aceasta problema, migrarea nu era o rezolvare datorita in primul rand pt ca rusii nu doreau sa traiasca intr-o tara neortodoxa.

Din randurile taranimii apare proletariatul rus

Taranul rus nu conta pe nimeni in afara de el    insusi, nici macar pe cei de seama lui. Intelectuali par a-i fi privit pe tarani ca pe niste creaturi primitive, fara a tine cont de conditiile de munca pe care acestia le aveau.

Ridicarea taranului rus impotriva inamicului de afara era sustinuta de catre sentimentele religioase si xenobofia innascuta a taranului rus.

Taranul rus era un outsider. Pentru a face o asemanare este permisa o echivalare a taranului european din sec al XVIII - lea cu taranul rus din sec. al XIX - lea. Factori de schimbare pe care i-au avut europeni au fost generalizarea invatamantului, aparitia pietelor nationale si a partidelor politice, in schimb rusii nu au beneficat de aceste inovatii    nici macar la 1900.

Aparatul administrativ:

La varf - un aparat birocratic greoi

La baza - o populati ce se descurca pe cont propriu

Pana in 1905 Rusia a fost condusa de o monarhie cu puteri nelimitate ale imparatului. (autoritatea pol. era considerata o proprietate a dinastiei, incredintata fiecarui tar, carea avea datoria sa o treaca intreaga urmasilor)

Absolutismul a fost inlocuit cu suveranitatea poporului in Europa, insa in Rusia acesta a supravietuit sec. al XIX -lea luand forme extreme (autocratie extrema pt ca era un gen de regim "patrimonial").

1762 - tarul scuteste de serviciul public pe nobili si le cedeaza dreptul de proprietate asupra pamanturilor pe care le detinusera el pana atunci.

1861 - se desfiinteaza iobagia - distrungand si ultimile structuri sociale ale regimului "patrimonial" (tarul isi pastreaza influenta doar asupra suveranitati, iar armata si administratia ii datorau loialitate personala)

La 1900 functionarea sistemului autocrat cerea la conducrea sa o persona care sa imbratiseze gandirea de acest tip, insa tarul Nicolae al II-lea era lipsit de calitati autocrate. (avea o inteligenta limitata si o vointa slaba)

Nicolae al II-lea:

Mentine autocratia pt ca poporul are nevoie de ea si nu pt placerea lui personala

Il preocupau exercitiile fizice

Din marturii reiese ca nu a fost niciodata mai fericit decat dupa abdicare

Sotia sa, Alexandra Fedorovna, nepoata a reginei Victoria, insista ca acesta sa se comporte ca un adevarat autocrat

Liberali si radicali respingeau argumentele favorabile autocratiei ca servind intereselor personale ale tarului

Respingerea inlocuiri regimului autocratic cu o monarhie constitutionala era argumentata de faptul ca:

Tara era prea vasta si prea eterogena dpdv etnic si nu putea fi guvernata bine de un regim parlamentar. Pop ei nu forma o societate inchegata ci traia in comunitati izolate fara a avea constiinta apartenentei la o singura natiune.

Eventualele institutii parlamentare ar fi fost dominate de liberali si socialisti ar fi refuzat sa coopereze cu un monarh constitutional.

Principalele organe executive, ministerele, nu se deosebeau f mult de institutiile similare din Occident

Ministerul de interne era cel mai important : numea guvernatorii, supraveghea supusi de alta religie in afara celei ortodoxe, aplica cenzura, administra inchisorile, controla politia politica (erau 2 tipuri de politie: una care proteja cetateni si alta care proteja statul de cetateni)

Cadrul administrativ din Rusia nu se identifica ca fiind in slujba poporului ci la buna dispozitie a tarului. Oameni ce se incadrau in aceste puncte de lucru trebuiau sa stie sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca elemente de baza din matematica si, cel mai important, sa fie supus si loial superiorului. Centrul administrativ avea filiale in provincii doar cu denumirea, administratori de acolo prezentandu-se doar la ridicarea taxelor si impozitelor. Sistemul de ranguri, era cel pe care se baza functionarea sistemului administrativ din tara.

O parte a rusilor nu se opuneau schimbarilor, dar sustineau ca acestea trebuiau initiate si puse in practica de sus in jos, de catre guvern.

Reactionari si departamentul politiei credeau ca societatea, toti cei care nu erau in slujba guvernului, era un dusman al statului - se ajunge insa la concluzia ca, pe termen lung, acestia aveau sa piarda partida.

La sf sec al IX-lea apare industria capitalista, care ameninta supravietuirea statului politienesc birocratic

A 2-a jumatate a sec al XIX-lea:

Trezoreria prezenta un deficit permanent pe care-l acoperea prin imprumuturi externe

Rusia nu putea ramane o mare putere daca nu crea o industrie proprie si o baza economica, capabile sa-i asigure independenta in raport cu capitalul strain (fara industrie nu putea avea independenta economica - parerea lui Witte ).

1897 - Rusia adopta standardul aur, la initiativa lui Witte - toate bancnotele puteau fi convertite in moneda de aur

Politica de stimulare a dezv industriale a afectat regimul autocratic

Apar ideile occidentale care promoveaza liberalismul si necesitatea desfiintari privilegiilor

Incercarea de inlocuire a autocratiei cu o monarhie constitutionala sau o republica prin Revolta Decembristilor a fost repede inabusita.

In cadrul Biserici:

Incepand cu Petru cel Mare, ea isi pierde autonomia si este condusa de administratori numiti de tar

Mai tarziu isi pierde si marile proprietati care ii sunt confiscate

Continua sa sprijine cu loialitate monarhia si sa nu se implice in politica

Interzice credinciosilor ortodocsi sa treaca la alte confesiuni

La inceputul regimului, incep sa se produca fisuri odata cu aparitia unui cler liberal care dorea emanciparea ei de sub tutela statului si o implicare mai activa in viata statului

Intelighentia

Se foloseste termenul de "intelighentie" in loc de "intelectualitate" pentru ca a fost nevoie de termeni straini pentru a desena realitati diferite. In cazul de fata pentru a deosebi pe contemplatori pasivi ai vieti, de oamenii de actiune hotarati sa schimbe ralitatea actuala - idee prezentata de Marx

Termenul de intelighentie desemeneaza acea categorie de intelectuali care vor sa obtina puterea cu scopul de a schimba lumea

Intelighentia radicala - transforma revendicarile punctuale intr-o atitudine generala de respingere a status quo-ului (=revolutionari de profesie)

Elemente ce au favorizat aparitia intelighentiei:

Existenata unei ideologii materialiste - sustine ideea ca o transformare rationala a mediului in care traieste omul poate da nastere unui nou tip de fiinta, dotata cu toate virtutiile perfectiuni

Prezenta unor oportunitati economice    - rol de asigurare a autonomiei

Si-au facut aparitia ca grup distinct in Europa secolului al XVI-lea

Apare un nou tip de intelectuali care erau de parere ca numai ceea ce poate fi observat si masurat exista cu adevarat. Ei pun sub semnul intrebari doctrinele teologice si metafizice (argumenta ca observatia stiintifica nu dovedea existenta sufletulu sau a cunoasterii lui Dumnezeui). Reprezentanti:

o      John Locke (lucrarea - eseu asupra intelectului omenesc). Creaza bazele pentru viitoarele constitutii limberale ale MB si SUA. Eseul sau duce, fara voia autorului, la un curent de gandire antiliberal prin afirmarea ideei ca omul se naste gata format in plan spiritual si intelectual, de aici s-a dedus ca principiile guvernarii trebuiau sa fie aceleasi pentru orice natiune in orice epoca; chiar daca parerea lui personala era contrara acestei ideei deduse.

o      Claude Helvetius - inspirat initial ideile lui Locke

Intelectuali, datorita cunoasteri lor superioare a ceea ce este rational si virtuos, isi doresc rolul de "educatori" ai omenirii.

Aceasta categorie de intelectuali se afla, in Rusia, la originea transformarii revoltelor in revolutii, a treceri de la protestele populare dirijate spre satisfacerea anumitor revendicari    si in final la negarea totala a ordini sociale si politice.

Intelighentia a fost cea care a transformat, prin campaniile agitatorice din 1917, un conflict local, precum revolta garnizoanei Petrograd, intr-o conflagratie nationala

La sf secolului, desi interzise de lege, incep sa capete forma partidele politice:

Partidul Socialist Revolutionar - cel mai radical, descendent al organizatiei Vointa Poporului, creat oficial in 1902. Programul sau era in acord cu dorintele taranilor, fiind astfel foarte popular, dar nu prea bine organizat. Se baza pe teroarea politica, considerand ca regimul tarist era iremediabil corupt. Deciziile cu privire la operatiunile teroriste erau luate de o "Organizatie de Lupta" ultrasecreta, dar multe celule locale actionau si din proprie initiativa. Imparteau societatea in "exploatati" si "exploatatori"

Partidul Social-Democrat - definea clasele sociale in functie de pozitia lor fata de mijloacele de productie si considerau muncitorimea industriala (proletariatul) singura clasa cu adevarat revolutionara.

Actiunile teroriste

Pleaca de la premisa conform careia violenta declansata impotriva regimului avea sa demoralizeze autoritatile si sa zdruncine respectul amestcat cu teama pe care masele de rusi il nutreau fata de tar. Dupa un nr de esecuri, ei reusesc sa il asasineze pe Alexandru, dar efectele au fost contrar celor asteptate: masele nu au reactionat iar paturile educate au intors spatele intelectualitati radicale si guvernul in loc sa cedeze si-a intetit actiunile represive.

alta consecinta a esecurilor atacurilor teroriste o constituie aparitia miscari social-democrate ruse, care se inspirase din teoriile lui Marx, ce vedea terorismul ca find lipsit de sens.

Chiar daca ar fi reusit sa doboare tarismul, nu ar fi reusit sa construiasca un regim democratic, socialist in schimb deoarece nu avea conditiile economice necesare.

Inceputul sec XX

Mii de locitori ai Rusiei erau devotati ideei de schimbare fundamentala (mare pate din ei erau adepti ai revolutionarilor de profesie, al caror tel era rasturnarea prin violenta a tuturor institutiilor statului)