Constitutiile din Romania

Constitutiile din Romania

Adoptarea primei Constitutii a Romaniei este o actiune specifica Epocii Moderne. In spatiul romanesc modernizarea accentuata a societatii a avut loc in sec al XIX- lea. Ea s-a materializat in infaptuirea aspiratiilor de democratizare, in realizarea unirii si in obtinerea independentei.

Infaptuirea unirii Principatelor (1859), vasta opera reformatoare din timpul domniei lui Alexandru Ioan-Cuza ( unificarea institutional-administrativa, legea secularizarii averilor manastiresti, legea rurala, legea instructiunii publice, extinderea invatamantului secundar, inaugurarea Universitatii din Iasi si Bucuresti,infiintarea Scolii de silvicultura, Scolii de poduri si sosele, legea organizarii armatei, legea organizarii judecatoresti, Codul Penal, Codul Civil) impuneau adoptarea unei Legi Fundamentale , care sa cuprinda ansamblul vietii societatii si sa creeze cadrul democratic de functionare a institutiilor statului.

Acte cu caracter constitutional fusesera adoptate si in perioada anterioara:

-Regulamentele Organice (1831,1832)

-Conventia de la Paris

-Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris - dar ele au fost fie expresia intereselor unor mari puteri in Principate , fie nu luau in seama cuprinzator aspiratiile de modernitate ale romanilor. Era necesar un act concret si atotcuprinzator.

La 1 iulie 1866 a fost promulgata PRIMA CONSTITUTIE ROMANEASCA, elaborata de reprezentantii legitimi ai natiunii iar la 28 martie 1923, CONSTITUTIA UNIFICARII. Aceasta din urma raspundea noii realitati politico-teritoriale realizata in urma actelor plebiscitare din 27 martie, 28 noiembrie si 1 decembrie 1918 de la Chisinau, Cernauti si Alba-Iulia - constituirea ROMANIEI MARI -, mutatiilor economico-sociale si in mentalul colectiv, noului context international.

Comparand cele 2 constitutii, din 1866 si 1923, observam o serie de asemanari. Constitutia din 1923 este de fapt o modificare a celei din 1866, deoarece mai mult de jumatate (76) din cele 138 de articole au ramas neschimbate.

Ambele constitutii consacrau principiul modern al separarii puterilor in stat: puterea executiva, puterea legislativa si puterea judecatoreasca. Astfel puterea legislativa era exercitata de un Parlament Bicameral ( Adunarea Deputatilor si Senatul) , care adopta, modifica, abroga legile, exercita controlul asupra executivului ,avea drept de autoconducere si de ancheta.

Puterea executiva era incredintata domnului/regelui , care sanctiona si promulga legile , numea primul ministru, numea si revoca pe ministrii, confirma in functii publice, era seful armatei, bate moneda, confera decoratii si grade militare, incheie tratate. Niciun act al regelui nu avea tarie daca nu era contrasemnat de ministrul de resort, care prin aceasta devenea raspunzator. Monarhul avea rolul de a asigura stabilitatea sistemului politic, el fiind arbitru al vietii politice.

Ambele constitutii acordau drepturi si libertati cetatenesti: libertatea constiintei, a invatamantului, a presei, egalitatea in fata legii, libertatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la proprietate.

Existau si deosebiri intre cele 2 constitutii. Potrivit constitutiei din 1866, votul era censitar, iar procesul electoral se exercita prin intermediul COLEGIILOR ELECTORALE (4 pt Camera deputatilor si 2 pentru Senat ) in functie de avere. Primele 3 colegii ii delegau direct pe deputati, in vreme ce colegiul 4 alegea indirect, prin delegati; ulterior, nr colegiilor electorale a fost redus la 3(1884).

Constitutia Unificarii inscria dreptul de vot universal, direct si obligatoriu, pt toti cetatenii de la 21 de ani in sus (barbati), exceptie facand femeile, magistratii si armata. Constitutia din 1866 stabilea un regim preferential al celor de religie crestina, exceptand pe evrei si musulmani, insa cea din 1923 acorda drept la vot pt toti cetatenii indiferent de religie, limba, etnie etc.

Constitutia din 1923 inscria egalitatea femeii cu barbatul. Acest lucru s-a materializat in acordarea de drepturi politice pt femei abia in 1939.

Constitutia din 1866 acorda domnului drept de veto absolut, putandu-se opune punerii in aplicare a unei legi votate de Parlament.

Constitutia din 1866 prevedea ca " proprietatea de orice natura . este sacra si inviolabila ", in timp ce Constitutia din 1923 prevedea ca " proprietatea de orice natura este garantata ".

Constitutia din 1923 sporea rolul statului care putea interveni in raporturile dintre principalii factori ai productiei-patroni si muncitori- pt a preveni conflictele economice si sociale si in orientarea politicii economice a tarii.

Spre deosebire de Constitutia din 1866 in care se accentua caracterul indivizibil al statului, Constitutia din 1923 insista asupra caracterului national al statului roman ( stat national unitar si indivizibil).

Adoptarea Constitutiei din 1866 a avut consecinte importante pt societatea romaneasca. Adoptata dupa model belgian, reprezinta un act viguros de independenta, intrucat facea abstractie atat de suzeranitatea otomana cat si de regimul garantiei colective al celor 7 puteri. Ea a fost promulgata de domn fara consultarea puterilor garante. Aceasta constitutie facea un pas mai departe pe drumul modernizarii principalelor institutii ale Romaniei, punandu-le in concordanta cu marile trnsformari politice petrecute in Europa la inceputul sec XIX. Ea a permis functionarea regimului politic.

Constitutia din 28 martie 1923 a permis extinderea participarii cetatenilor la viata politica prin introducerea votului universal, a creat un cadru legisativ unitar, necesar pt afirmarea ROMANIEI MARI.

Trebuie precizat ca functionarea regimului democratic a avut destule limite. Astfel, desemnarea executivului nu era rezultatul vointei alegatorilor, ceea ce facea ca in Romania sa functioneze un PARLAMENT GUVERNAMENTAL si nu un GUVERN PARLAMENTAR.

Constitutiile au fost rezultatul schimbarilor din societatea romaneasca si la randul lor au determinat schimbari in societate. Spre exemplu, instaurarea regimului comunist impunea punerea de acord cu regimul politic dictatorial, caracterizat prin existenta partidului unic, a econimiei centralizate si planificate, bazata pe proprietatea statului, cultul conducatorului etc.

Constitutiile elaborate in Romania (1866, 1923) au avut u rol important in evolutia sociatatii romanesti, inscriind-o, cu limitele din practica politica, in modelul occidental de functionare a regimurilor politice democratice. Ele au consolidat democratia in Romania si au asigurat functionarea in ansamblu a societatii romanesti.