Senzatii neplacute oferite de istorie - Holocaustul

Senzatii neplacute oferite de istorie

Subiectul: Holocaustul

O zi intreaga am "cautat" in disperare un subiect legat de istorie despre care sa scriu un articol. Multi ar spune ca e usor sa gasesti un subiect de discutie, fie el care o fi si sa scrii in prostie vrute si nevrute pana umpli o pagina A₄ sau oricat e nevoie. Dar eu aveam nevoie de altceva. Avand in vedere vagile mele cunostinte despre istorie (ca sa nu spun ca nu le am deloc) am decis sa renunt la idee. Nu sunt facuta sa scriu articole, nici despre istorie, nici    despre altceva. M-am resemnat. Totusi daca nu scriu un articol macar sa incerc sa invat la istorie 30 de pagini, seara tarziu, aproape de miezul noptii caci a doua zi dau lucrare si nu stiu o boaba. Încep cu prima lectie din manual, citesc jumatate din ea, nu retin nimic, nici macar titlul. Bine, deschid caietul, citesc de acolo ca e mai pe scurt, citesc printre randuri, dau pagina cu pagina, ma chinui sa pricep ceva dar cum, ca ma gandesc cu totul in alta parte si as face orice sa nu trebuiasca sa invat la istorie. Oftez si revin cu ochii in caiet, mai schimb pagina, de data asta citesc doar titlurile. Ajung la "Holocaustul".

Încep sa citesc caci imi suna cunoscut, parca am mai auzit ceva, ceva. Citesc definitia, deja concentrata asupra subiectului, incep sa ma gandesc ce a fost in mintea germanilor, cine se credeau ei, pentru ce au ucis aproximativ 6 milioane de persoane dintre care 2 milioane copii, doar pentru ca erau evrei (sau tigani, oameni cu handicap etc.) si nu aveau ochi albastri si par blond, doar pentru ca ei se credeau o rasa pura. Prostii.

Ce nazisti! Cine se credeau si ce erau de fapt?! erau si ei simple persoane doar ca in conceptia lor ei se vedeau mult deasupra celorlalti, aveau impresia ca formeaza o rasa pura si chipurile aveau nevoie de spatiu vital de parca nu le mai ajungea spatiul sa respire, se gandeau doar la ei si nu le-a pasat de restul. Dar totusi de ce? Nu e drept. Chiar de ar exista un motiv plauzibil, tot nu l-as accepta, nu au nici o scuza pentru tampenia lor, e inuman. E strigator la cer. Saracii evrei, cu ce au gresit ei . ca erau evrei. De parca ei au ales sa fie asa. Se spune ca in orice lucru exista o parte buna si una rea. O privesti pe care vrei. Dar aici fiind vorba despre Holocaust oricat m-as stradui, nu gasesc nici o particica buna. Mi se pare cea mai mare prostie omeneasca. Teribil, infricosator, cutremurator. Ma zguduie doar simplul cuvant: holocaust (catastrofa).

Cel mai mult urasc nedreptatea. E nedrept ce s-a intamplat cu evreii si e de condamnat acest fenomen. Am auzit vorbindu-se foarte mult despre Holocaust, chiar si in marturii directe ale unor persoane care au trecut prin asta, au scapat printr-o minune (ca doar asta i-ar putut salva) si acum au depasit varsta de 90 de ani si traiesc fiecare secunda cu cosmarul clipelor in care a fi evreu inseamna ca trebuie sa mori. Unde era dreptul la viata?!

Nu am documentatia necesara dar stiu ca poate cuvantul ,,groaznic" e putin spus pentru a defini Holocaustul. Ganditi-va putin la ideea de a sta toti la gramada in niste lagare de concentrare, tratati mai rau ca niste obiecte nefolositoare, chinuiti, rasi in cap, aproape dezbracati, infometati, bruscati, loviti si constienti ca veti sfarsi gazati, impuscati, ca veti muri doar pentru ca asa au ales unii, aparent tot oameni, care se cred superiori. Si iadul ar fi fost un loc mai placut sau poate acesta era iadul.

Toate aceste scene imi amintesc de un film superb care transpunea ideea de holocaust si "vorbea" despre tot ce se petrecea in acele momente. Filmul se numeste "La vita e bella" si merita sa fie vazut; eu una il apreciez pentru informatiile si sentimentele pe care le trezeste in mine si cred ca sunt multe persoane care impartasesc aceeasi parere cu mine. Chiar si asa, ,,viata bate filmul" si realitatea a fost de mii de ori mai dura si umilitoare pentru victimele holocaustului.

Sa presupunem ca lumea intreaga vorbeste astazi despre Holocaust si ca cea mai vestita carte (dupa Biblie) este exact despre acest subiect; eu personal nu as indrazni sa pun mana pe o astfel de carte, nu as avea putere, nici curaj sa o citesc sau sa vorbesc cuiva despre Holocaust. Subiectul ma depaseste si nu vreau pentru nici o secunda sa ma traspun in trecut si sa trezesc in mine sentimente grele pe care nu trebuie sa le simt. Nu are rost.

Trecutul ramane trecut si subiectul ,,Holocaustul" ramane tot acolo, ingropat in amintiri dar nu uitat pentru ca astfel e posibil sa il repetam. Stau si ma intreb: chiar nu exista o alta solutie? ,,Holocaustul" mi-a spulberat orice iluzie ca in lume se intampla ceva bun sau ca va fi bine.Tot ce imi ramane e sa ma bucur (daca pot) ca nu m-am nascut in perioada aceea, ca nu sunt evreica dar sa ma gandesc totusi ca as fi scapat deoarece sunt blonda cu ochii albastri. Prea trist.

Supravietuitori ai Holocaustului, in ziua eliberarii din lagarul Buchenwald de catre trupele americane. Al saptelea, in cel de-al doilea rand de jos este Elie Wiesel, evreu din Romania (Transilvania de Nord), laureat al Premiului Nobel pentru Pace.