Declansarea crizei dinastice (12 decembrie 1925 - 20 iulie 1927)

DECLANSAREA CRIZEI DINASTICE

(12 decembrie 1925 - 20 iulie 1927)

2.1. Fatidica intalnire cu Elena Lupescu. Repere biografice ale acesteia. In 1920, Regina Maria, vrand sa o smulga pe Zizi Lambrino din amintirea lui Carol, a invitat la o receptie pe o tanara debutanta in teatru, care compensa cu frumusetea lipsa talentului. Actrita, Mirella Marcovici, a impresionat puternic pe print. Dupa putin timp, ea a plecat la Paris unde a reusit sa-si faca drum in cinematografie, interpretand ro­lul Antinea din filmul Atlantida realizat dupa romanul lui Pierre Benoit.

In 1921, Carol s-a dus la Paris, a intalnit-o pe Mirella Marcovici si i-a declarat ca o iubea, ca era liber atat legal cat si sufleteste. Ceea ce caracterizeaza confuzia sentimentelor si dezordinea ideilor era faptul ca in acelasi timp ii trimitea lui Zizi Lambrino scrisori patetice, in care o asigura ca nimic nu-1 poate desparti de ea, si ii descria suferintele lui fiind obligat sa se plece in fata ratiunii de Stat. Dar incetul cu in­cetul, Mirella Marcovici lua, in inima lui Carol, locul tinut de Zizi Lambrino .

La Paris tanarul print a cunoscut-o pe printesa Elena a Greciei, cu care s-a casatorit in 1921 si se parea ca lucrurile reintrasera pe un fagas firesc. Tara bucurandu-se de nasterea printului Mihai, fiul tanarului cuplu. Dar, din nou, au aparut probleme .

Frictiunile dintre soti nu au in­tarziat sa apara. ,,Elena - scrie Paul D. Quinlan - gasea ca bar­batul care i se paruse jovial in perioada cat ii facuse curte se dovedea acum grosolan, daca nu de-a dreptul vulgar. Adeseori isi batea joc de el si-i reprosa lipsa manierelor rafinate, gustu­rile simple, nesofisticate in privinta mancarii si a bauturii, hai­nele si uniformele prost croite, care nu purtau eticheta unor croitori de inalta clasa. in cercul lor social restrans se soptea chiar ca printesa refuza avansurile sexuale ale lui Carol si ca se incuia in dormitorul ei, In esenta, era vorba de inca un mariaj regal intre doi oameni cu putine lucruri in comun. Rezultatul era previzibil - Carol a inceput s-o insele pe Elena' .

Cauza refuzului principesei Elena de a da curs ,,avan­surilor sexuale ale lui Carol' si baricadarea in dormitor, pentru a se sustrage obligatiilor sexuale impuse de calitatea de sotie, sunt trecute discret sub tacere de istoricul american. In schimb, Alex Mihai Stoenescu abordeaza, fara menajamente, atmosfera din raporturile intime ale cuplului princiar: ,, In situatii extreme, unul, doua sau trei contacte la rand se pot produce in limitele placerii. Dar dincolo de un anumit prag fizic intervine durerea si chiar ranirea partenerei, actul sexual transformandu-se in agresiune. Femeia poate fi serios traumatizata fizic si psihic. Este ceea ce putem presupune ca s-a intamplat cu principesa Elena, o virgina retrasa si insingurata, educata intr-un spirit foarte conservator. «Intimele printesei Elena - completeaza dezvaluirea Constantin Argetoianu - lasau sa se inte­leaga ca motivul principal al fobiei acesteia pentru regalul ei sot era brutalitatea cu care o supunea zi si noapte, in pat sau la repezeala, pe un colt de canapea, indatoririlor ei conjugale»'.

Comportamentul sexual al printului Carol avea caracter morbid si se incadra in categoria psihopatiilor, tulbu­rarile psihice aflate la granita dintre sanatate si boala mintala propriu-zisa. Cazul in speta este descris in toate tratatele de psihopatologie, fiind considerat ca o anomalie in modul de sa­tisfacere a instinctului sexual. Maladia, caci despre o stare patologica este vorba, a fost denumita de psihiatrul austriac Krafft-Ebimb satyriasis (cu referire la satiri - creaturile mito­logice din cortegiul lui Dionisos, stapanite de pasiunea pentru vin si lubricitate). Ea se manifesta prin erectii repetate si hiperestezia organelor genitale, care impun in mod imperios satisfa­cerea instinctului sexual. La originea acestei afectiuni psihice se gasesc turburari ale nevraxului medular, necesitand pentru ameliorare un tratament medical adecvat .

Problema comportamentului sexual anormal al printu­lui Carol a fost abordata si de numerosi cercetatori. Acestia au pus excesele sexuale ale lui Carol pe seama unei dereglari genetice, care produce starea de erectie violenta, persistenta si dureroasa a penisului, denumita priapism (cu referire la Priapus - zeul fertilitatii in mitologia grea­ca). Daca insa excesele sexuale ale mostenitorului Tronului Romaniei erau provocate de satyriasis sau de priapism este mai putin important. Important este faptul ca toate actiunile sa­le au purtat pecetea psihopatiei de care era afectat.

Cum mariajul lui Carol cu principesa Elena era com­promis iremediabil, iar intalnirile cu Mirella Marcovici aveau loc doar sporadic, cu prilejul calatoriilor printului la Paris, sur­plusul de erotism morbid, cauzat de afectiunile sale de natura psihopatologica, care-i marcau comportamentul, trebuia consu­mat ,,pe plan local'. Si pentru ca, pe de o parte Bucurestiul nu era un oras in care abaterile morale sa fie trecute cu vederea, iar, pe de alta parte, Carol nu facea nimic pentru a-si ascunde aventurile amoroase, escapadele printului erau cunoscute atat in tara, cat si in strainatate, facand deliciul presei de scandal. In acest climat de amoralitate, stanjenitor pentru familia regala si daunator prestigiului Romaniei, in anul 1924, pe scena perfor­mantelor erotice ale printului Carol isi face aparitia un nou per­sonaj: Duduia. Creatura malefica, aparuta in viata poporului roman ca un blestem, o replica damboviteana a biblicei Estera, Elena Lupescu va forma cu viitorul rege Carol II un cuplu dia­bolic .

Elena Lupescu s-a nascut la 2 septembrie 1899, la Iasi. Ambii parinti erau evrei. Tatal ei, pe nume Grünberg, se nascuse si fusese crescut tot in capitala moldava In tinerete, ca sa dobandeasca cetatenia romana si sa se poata afirma in lumea afacerilor, s-a convertit la orto­doxism. Si-a schimbat numele la inceput in Wolff, apoi in versiunea sa romaneasca, Nicolae Lupescu. Sotia sa, nascuta Eliza Falk, crescuse la Viena. Mai tarziu a renuntat la iudaism si a devenit romano-catolica .

Tot in legatura cu originile familiei Lupescu, arhivele nationale cuprind o scurta biografie a Elenei Lupescu, un material nedatat si nesemnat intitulat ,,Duduia , ce a circulat prin Bucuresti ,,Acum cateva decenii, in Iasi, pe str. Palatului azi Stefan cel Mare, era hanul <<Parlita>>, azi hotelul <<Dacia>>, al carui proprietar era evreul Nuham Grünberg, care s-a botezat mai tarziu sub numele de Nicolae Lupescu

Acesta are 3 copii: 1.Elena Lupescu <<Duduia>> prietena intima de azi a lui Carol al II-lea. Duduia face parte din Organizatia Internationala a III-a si din Alianta Israelita Universala.

Al doilea copil, frate cu Duduia, este inginerul Victor Lupescu de la uzinele Malaxa, domiciliat in Bucuresti, str. Aureliu nr. 25.

Al III-lea copil, frate cu precedentii este Emil Lupescu, unul din antreprenorii Palatului Regal, care este casatorit cu doamna Odette Craescu, epoata ing. Malaxa, proprietarul multimilionar al uzinelor cu acest nume. Tatla doamnei Odette Craescu, este avocatul Craescu, fratele doamnei Malaxa."

Inca de mica, Elena, care mostenea frumusetea mamei, a dovedit o inteligenta vie, o fire placuta. Tatal ei a inscris-o la Pitar-Mos, o scoala la moda in Bucuresti, condusa de niste maici germane, care aveau reputatia ca le transformau pe fetele din familiile burgheze in niste adevarate domnisoare, invatandu-le o bruma de germana si franceza, gospodarie, rudi­mente de istorie si pregatindu-le in asa fel incat sa fie in stare sa poarte o conversatie cuviincioasa. Astfel, Elena a deprins bunele maniere si a dobandit o anumita nonsalanta in societate. Pe cand se mai afla inca la scoala, s-a ales si cu reputatia ca-i place sa flirteze.

Ambitioasa si dornica de distractii, Elena s-a integrat repede in cercurile din jurul cazinoului din Sinaia. Trecea de la o legatura amoroasa la alta si a inceput sa fie cunoscuta ca o femeie de moravuri usoare. In timpul intune­catelor zile din primul razboi mondial, 1-a intalnit pe Tampeanu, un locotenent de artilerie, si s-a maritat cu el. in cele din urma, s-au stabilit la Bucuresti, unde au inchiriat o casa pe strada Luchian nr. 4. Dar Elena dorea mai mult de la viata de­cat sa fie o simpla casnica, asa ca si-a reluat curand vechiul stil frivol de a trai, inconjurandu-se cu numerosi admiratori si iubiti. Bietul ei sot a devenit bataia de joc a regimentului si personaj principal al multor glume, in parte din pricina nu­melui sau. In cele din urma, in 1920 el a cerut si a primit di­vortul Dupa divort Elena si-a reluat numele de fata, Lupescu .

Ulterior, ea a trait la mar­ginea societatii demimondene din Bucuresti. Totusi era departe de a fi o prostituata obisnuita. Ambitioasa si inzestrata cu o personalitate puternica, era o femeie care stia categoric ce vrea: faima, bani si putere'

Mai tarziu, in perioada domniei lui Carol al II -lea, Eugeniu Arthur Buhman, unul dintre cei mai vechi si loiali angajati ai Casei Regale, a realizat un portret al femeii care a jucat un rol nefast in istoria contemporana a Romaniei: ,,Extraordinar de ambitioasa, intrebuinteaza toate mijloacele spre a-si mentine si intari situatia obtinuta nu gratie vreunei calitati superioare ; unui nemaipomenit concurs de imprejurari favorabile ei.

Nu cetea nimic, afara de jurnalele de moda. Mie imi venea sa rad de cate ori imi dadea regele lista caitilor de comandat la libraria Flamman din Paris, cu mentiunea de a cere cate doua exemplare din fiecare carte unul destinat pentru a fi cetit de Duduia. Am avut odata curiozitatea de a-mi arunca ochii in dulapul ei de carti ca sa vad ca nici una din carti n-avea filele taiate.

Suflet n-are. Nu-i capabila de vreun sentiment mai inalt. Cunosc bine dificila situatie ce-si crease regele, atat la noi cat si in strainatate, prin legatura sa cu dansa, legatura ce nu scapa un singur prilej s-o evidentieze cat se poate mai mult si mai frecvent cu intentia vadita de a reliefa persoana ei .

In continuare, pe baza materialelor arhivistice, vom prezenta contextul in care s-a produs fatidica intalnire dintre printul Carol si Elena Lupescu. In vara anului 1924, a avut loc prezentarea filmului ,,Ellebellungen" in gradina cinematografului ,,Clasic", la care a participat familia regala, inclusiv printul Carol.

Spectacolul era organizat de un anume Posmantir, care ocupase functia de operator cinematografic in serviciul Fundatiei Culturale ,,Principele Carol", de unde fusese exclus in urma unui conflict cu Mugur, directorul fundatiei.

Posmantir, avand o relatie intima cu Elena Lupescu, pe care a adus-o intentionat la film, pentru a putea specula inclinatiile printului Carol, pe care le cunostea. El urmarea ca prin interventia acesteia sa poata fi reprimit in cadrul Fundatiei Regale. Acesta a reusit sa faca ca Elena Lupescu sa fie vazuta de principe, pe care apoi i-o prezinta drept logodnica lui[11].

Dupa ce printul si Elena Lupescu s-au cunoscut, Posmantir a pus la cale o serie de intalniri intre cei doi, initial la ,,Sosea", la cinematograful ,,Palace" si in diferite orase din tara, unde principele calatorea in interesul serviciului militar sau pentru a vizita filialele Fundatiei Carol[12].

Relatia dintre cei doi devenind foarte apropiata, se simtea nevoia identificarii unei case de intalniri Cum Elena Lupescu cunostea din viata ei de aventuri pe comandorul Tautu. Acesta a acceptat sa-i puna la dispozitie casa din Str. Progresului nr. 3., unde cei doi amorezi se intalneau aproape in fiecare seara .

In timp ce relatia celor doi continua din ce in ce mai promitator, Elena Lupescu a introdus actiunea de divort sotului ei, maiorul Tampeanu si dupa mai multe termene se ajunge la aplicarea hotararii judecatoresti.

Cum principele Carol era nevoit sa se deplaseze la Sinaia, Elena Lupescu se deplasa odata cu dansul, cazandu-se la hotelul ,,Caraiman". In urma interventiilor maiorului Orasanu, ofiter in cadrul Corpului de Vanatori, i s-a pus la dispozitie pentru intalniri, un apartament intr-o vila, pentru care se platea o chirie exorbitanta in valoare de 60.000 de lei pe sezon[14].

In zilele cand Duduia ramanea singura, aceasta nu ezita sa intretina relatii intime cu alti barbati. Dintre amantii sai, mentionam pe un anume Stefan Wieder, locotenentul de aviatie D. Don, ofiter in cadrul Arsenalului Aeronauticii si comandorul Tautu .

In cursul lunii noiembrie 1925, in urma presiunilor venite din partea Casei Regale, Carol a decis, in urma consultarii cu Elena Lupescu, plecarea ei la Paris pana la Craciun, dupa care urma sa se reintoarca acasa .

2.2. Cea de-a treia renuntare a lui Carol la tronul Romaniei. Masura brutala a Familiei Regale de a-i impune Elenei Lupescu sa paraseasca tara, 1-a mahnit profund pe print. Decizia nu a facut decat sa accentueze dezacordul ce exista de multa vreme intre el si guvern, Curte, si mai ales camarila de la Palat, condusa de Bratianu si de printul Stirbei. Oricare ar fi fost gravele defecte ale printului Carol, acesta poseda totusi o calitate pretioasa: onestitatea, o onestitate solida, care-i facea insuportabil spectacolul celor ce se petreceau in anturajul regelui. Lealitatea sinceritatea lui naturala se acomodau dificil cu practici primului-ministru, Ionel Bratianu, si a cumnatului sau, printul Stirbei.

Nu se mai indoia nimeni, de multa vreme ca .printul Carol si Bratianu nu se iubeau. Al doilea ii reprosa primului purtarea si vorbele prea democratice. Printul se simtea supravegheat si jenat in actele lui de catre premier si vedea cu neliniste cum se pregatea impotriva lui o cabala destinata sa-1 puna sub tutela si sa-1 discrediteze; isi dadea seama ca Bratianu se comporta fata de tara si de regele insusi ca un adevar dictator, si era profund dezgustat de imixtiunea intolerabila a primului-ministru in cele mai mici afaceri. De mai multe ori, neintelegerea a izbucnit in fata tuturor si a atins culmea cand regele Ferdinand a cazut bolnav, la inceputul lui 1925. La 24 ianuarie, Bratianu s-a dus la print pentru a-i comunica buletinul medical si il ruga sa ramana la Bucuresti spre a fi gata pentru orice eveniment. Primul-ministru isi motiva cererea prin fapt ca Printul, in calitate de inspector al aviatiei, se deplasa continuu. Pe Carol 1-a deranjat mult aceasta observatie, declarand

"Nu e deloc necesar sa mi se aduca buletine de sanatate despre starea tatalui meu. Doctorii ma tin la curent. Cat priveste succesiunea, v-as ruga sa va abtineti de la sfaturi; stiu ce trebuie sa fac, si daca destinul va voi sa devin rege, ei bine, am si eu cap sa judec!

Aceasta replica neasteptata si putin aroganta l-a afectat profund pe Bratianu, care a raspuns: "O rog pe Alteta Voastra Regala sa-si aminteasca ca sunt liderul celui mai puternic partid din Romania, si de peste 20 de-ani servesc Coroana si tara cu intregul sentiment al responsabilitatilor fata de una cat si fata de cealalta. Gasesc aceste cuvinte deplasate si nu le merit.' Printul 1-a invitat atunci pe primul-ministru sa se retraga. Acesta a parasit palatul foarte maniat si s-a dus sa povesteasca intimilor sai ceea ce se petrecuse.

La oarecare vreme dupa aceea, o cearta si mai mare a izbucnit intre Carol si printul Barbu Stirbei, "eminenta cenusie' a Palatului, cumnatul lui Bratianu si amantul reginei Maria. Pe langa inalta functie pe care o ocupa, a stiut, in tacere, in cativa ani, sa stranga o avere colosala. Batranul Carol il numise administrator al bunurilor Coroanei. La inscaunarea lor, regina Maria si regele Ferdinand ii acordasera aceeasi incredere. Puterea lui de intriga, lipsa de scrupule, farmecul, inteligenta si ambitia, au facut din el consilierul caruia i se ascultau sfaturile, caruia i se indeplineau toate dorintele[18].

Printul Stirbei se crezu deci autorizat sa se serveasca de scandalul provocat de legatura printului mostenitor cu doamna Lupescu ca sa-i faca vii mustrari si sa-1 sfatuiasca sa pastreze discretia in viata lui personala. Printul 1-a facut pe Stirbei insolent si 1-a palmuit chiar in anticamera mamei sale. Ofensatul a scos sabia, dar a fost imediat dezarmat de servitori. Carol si-a scuipat in fata adversarul si a iesit jurand ca nu va mai pune piciorul in Romania atata timp cat printul Stirbei, pe care il acuza ca ii compromite mama, nu va fi expulzat de la Curte.

Aceste incidente 1-au mahnit profund pe Ferdinand care a hotarat sa vorbeasca el insusi fiului sau. "De ce va legati numai de mine? ii raspunse acesta. Nu vedeti ce se petrece la Palat?'

Regele n-a insistat, dar s-a gandit sa stearga impresia produsa trimitandu-1 pe printul Carol sa-1 reprezinte la funeraliile reginei Alexandra a Angliei, facandu-1 sa promita ca se va intoarce inainte de Craciun[19].

Printul a plecat. La intoarcerea de la Londra, doamna Lupescu, care se grabise sa-i vina in intampinare, il astepta la Paris pe peronul Garii de Nord. In Romania s-a aflat imediat. O intriga s-a urzit la Palat, unde intalnirea dintre cei doi amanti a permis dusmanilor lui Carol sa organizeze o cabala impotriva sa cu aceasta arma nesperata. Regina Maria a trimis scrisori dupa scrisori fiului ei pentru a-i reprosa comportarea. Printul, care intre timp parasise Parisul pentru Venetia, a primit chiar un avertisment sever din partea tatalui sau. Foarte indispus, acesta a raspuns imediat ca daca regele continua sa pastreze aceasta atitudine, el, Carol, print al Romaniei, va renunta la drepturile lui la Tron. Si termina astfel: "Trebuie sa se stie cine domneste in Romania, Hohenzollern sau Bratianu!'

Aceasta scrisoare a facut jocul dusmanilor lui care nu neglijasera nimic pentru a-1 coplesi pe mostenitorul Coroanei. Acesta era inspector general al aviatie militare, iar in timpul absentei sale, mai multi ofiteri din armata au fost arestati pentru coruptie, intr-o afacere legata de receptionarea unor avioane Fokker. Legat de aceasta chestiune, ziarul ,,L'Humanite consemna ca

"Printul Carol, inspector general al aviatiei militare, constituise, in mod special cu printul Paul al Greciei, o asociatie care aducea beneficii fructuoase in urma incheierilor de vanzari si cumparari de avioane. Astfel, contractele cu firma engleza Armstrong si firma olandeza Fokker i-au permis asociatiei Carol-Paul sa bage in buzunar micul beneficiu de o suta milioane lei pentru prima afacere, si o suta patruzeci de milioane lei pentru cea de a doua. O tentativa de revindere de avioane Boliviei a esuat [20].

Efectul asteptat s-a produs. Carol si-a facut cunoscuta intentia de a nu se mai intoarce in Romania atata timp cat nu i se va da satisfactie. In acelasi timp a cerut sa fie sters din randul membrilor familiei regale, sa aiba dreptul sa poarte un alt nume, angajandu-se sa nu se mai intoarca in Romania inainte de zece ani.

Dar, cum aceasta a treia renuntare nu era facuta in formele legale prescrise, regele a trimis la Venetia pe sambelanul curtii, generalul Hiott. Versiunea oficiala spune ca Hiott a transmis implorarile regelui Ferdinand, care-si ruga fierbinte fiul sa se intoarca, in nunele sentimentelor lui de tata, sot, soldat si de roman. Dar probabil ca mesajul a fost un ultimatum: sau se despartea de amanta lui si revenea fara conditii, sau abdica. Metoda era foarte rea sau se baza pe o buna cunoastere a lui Carol, a carui natura independenta a reactionat imediat ce a luat cunostinta de acest ordin[21].

In aceste conditii, printr-o serie de trei scrisori, se va produce cea de-a treia renuntare la tron a printului Carol.

Prima scrisoare, datata 12 decembrie 1925 Venetia (vezi Anexa I), era adresata tatalui sau, regele Ferdinand. In ea, printul isi motiva gestul plecarii din tara din cauza sistemului politic care l-a impiedicat sa-si puna in aplicare planurile de modernizare a aviatiei militare in calitatea de Inspector General al Aeronauticii. Prin urmare, el a cerut suveranului sa-i aprobe demisia din randurile ostirii" .

Prin cea de-a doua scrisoare, semnata Carol, Principe al Romaniei si datata 12 decembrie 1925 Venetia (vezi Anexa II), printul Carol renunta la prerogativele de mostenitor al Coroanei Va rog ca prin aceasta declaratie sa primiti ca sa renunt la toate drepturile mele de Principe Mostenitor al Romaniei. Conform Statutului Familiei Regale rog pe Majestatea Voastra de a-si da Inalta Sa aprobare acestei hotarari irevocabile. Totodata spre a nu produce vreun neajuns in viitor, sa dati Inaltul Majestatii Voastre ordin ca sa fiu sters dintre membrii familiei domnitoare ai Romaniei si sa mi se acorde un nume sub care imi voi putea alcatui o noua stare civila. Prin aceasta declar ca nu voi avea nici o pretentie asupra drepturilor mele la care am renuntat de buna voie, si ma angajez pentru linistea tuturor ca nu ma reintorc in tara timp de zece ani, fara a fi chemat de cei in drept si fara autorizatia suveranului" .

Pe data de 28 decembrie 1925, la Milano, printul redacteaza o a treia scrisoare intitulata ,,Act de renuntare la drepturile si prerogativele de membru al familiei domnitoare si de principe mostenitor al Romaniei" (vezi Anexa III). In actul respectiv se mentiona ,,Declar prin aceasta ca renunt irevocabil la toate drepturile, titlurile si prerogativele de care, in virtutea Constitutiei si a statutului familiei regale, am beneficiat pana acum, in calitatea mea de print mostenitor al Romaniei si de membru al familiei regale. Renunt in acelasi timp la drepturile pe care mi le-ar conferi legile tarii asupra fiului meu si averii lui. Mai declar ca nu voi avea nici o pretentie asupra drepturilor la care am renuntat de buna voie si din propria mea initiativa si ma angajez pentru binele tuturor sa nu ma intorc in tara timp de zece ani, iar dupa expirarea acestui termen sa nu ma intorc fara autorizatia suveranului.'[24]

Decizia printului Carol a produs consternare in randurile familiei regale, fapt ilustrat si in Anuntul Regelui Ferdinand catre Parlament privind renuntarea la tron a Principelui Carol: "Domnilor deputati, domnilor senatori, constat cu adanca durere ca, pentru a treia oara de cand a devenit barbat, A.S.R. printul Carol nu vrea sa inteleaga marile datorii care ii revin in calitate de Print Mostenitor si printr-o decizie irevocabila cere sa fie descarcat de aceasta misiune.

In spiritul acestei misiuni si patruns de grija pentru viitorul tarii si interesele permanente ale Coroanei, care sunt legate de ea asa de nezdruncinat, ma simt obligat sa va supun actul de renuntare al A.S.R. printul Carol, cerandu-va sa-i acceptati renuntarea, asa cum am acceptat-o si eu, si sa constatati ca A.S.R. printul Carol a renuntat definitiv la succesiunea tronului Romaniei, la drepturile si titlurile de care se bucura pana in prezent in virtutea Constitutiei si a statutului Familiei Regale, in calitate de Print Mostenitor al Romaniei si de membru al Familiei domnitoare. Domnilor deputati, Domnilor senatori, ca o consecinta a acceptarii renuntarii A.S.R. printul Carol, va mai cer sa recunoasteti ca succesiunea la tronul Romaniei revine de drept A.S.R. printul Mihai, prim descendent direct si legitim pe linie masculina din Dinastia domnitoare.'[25]

2.3. Actul de la 4 ianuarie 1926 si insemnatatea sa. In atmosfera politica tensionata datorita succesiunii guvernamentale, care se parea ca numai poate intarzia mult, a izbucnit, in decembrie 1925, asa-numita criza dinastica . Ea a fost generata de faptul ca principele Carol a renuntat la prerogativele sale de mostenitor al tronului. Decizia sa avea o importanta conotatie politica. In primul rand, el era profund nemultumit de influenta dominatoare pe care Ion I. C. Bratianu o exercita asupra regelui Ferdinand; cu diverse prilejuri, principele a tinut sa afirme ca doreste ,,eliberarea Coroanei si redobandirea prestigiului pe care aceasta il avusese in vremea lui Carol I si ca va inlatura de la Curte pe Barbu Stirbey, amantul reginei Maria. Dar cauza esentiala a renuntarii lui Carol a fost de natura personala, fizica. Relatiile lui cu principesa Elena s-au deteriorat grav inca din 1921. Aceasta avusese o nastere foarte grea in octombrie 1921, dupa care relatiile sexuale cu Carol au devenit traumatizante

Cand principele era foarte tanar, regele Carol I a pus la cale prin Alexandru Davila intalnirea nepotului sau cu o femeie. A doua zi, femeia i-a zis lui Davila: "M-a omorat nene Alecule, de 14 ori, nici o data mai putin '. Apetitul sexual 1-a indemnat pe Carol sa caute o femeie pe masura lui. A gasit-o pe Elena Lupescu, la 14 februarie 1925, care a devenit - cum singur avea sa noteze - ziua in care "destinul si-a spus cuvantul'. C. Argetoianu aprecia ca principele Carol si-a gasit in Elena Lupescu "femeia care l-a ingenuncheat pe viata ' si ca "intre cracii damei - Carol a fost un om pierdut' .

Trimis sa reprezinte familia regala romana la funeraliile reginei (mama) Alexandra a Marii Britanii, decedata la 20 noiembrie, principele Carol nu s-a mai intors in tara. El s-a deplasat la Paris, unde s-a intalnit cu Elena Lupescu, dupa care au plecat impreuna la Venetia. La 12 decembrie 1925, determinat exclusiv de dorinta de a stabili in strainatate legatura sa extraconjugala, principele Carol a expediat in tara, regelui Ferdinand I, cea de -a treia scrisoare de renuntare la drepturile sale .

Dupa o discutie cu Ion I. C. Bratianu, regele a decis sa-1 trimita in Italia pe Constantin Hiott, ministrul Casei Regale, pentru a vedea "daca principele este constient de consecintele actiunii sale '. Hiott avea misiunea de a-1 aduce pe Carol in tara sau, daca acesta refuza, sa semneze o noua scrisoare prin care preciza ca renunta si la drepturile ce-i reveneau asupra fiului sau Mihai. Principele a refuzat sa se intoarca si a semnat scrisoarea din 28 decembrie.

Indata ce Hiott a ajuns in tara, regele a decis convocarea Consiliului de Coroana la Sinaia, in ziua de 31 decembrie, fara a anunta ordinea de zi. In audienta avuta la rege, inainte de inceperea Consiliului de Coroana, Ion Mihalache a sugerat sa se mai incerce un demers pe langa principe, pentru a-1 convinge sa revina asupra deciziei de renuntare. Ferdinand a replicat, pe un ton categoric: "Nu, nu domnule Mihalache, crede-ma, hotararea mea este definitiva. Este o creanga putreda in dinastie pe care trebuie sa o tai spre a salva Coroana!

Inca de la deschiderea Consiliului, regele a cerut participantilor sa ia act de renuntarea lui Carol si sa se treaca la masurile legale pentru recunoasterea principelui Mihai ca mostenitor al tronului. Dupa discutii contradictorii, toti participantii au acceptat punctul de vedere expus de suveran[29].

In Decretul Regal publicat pe data de 1 ianuarie 1926 se preciza ,,Art. 1. Ambele Adunari Nationale Constituante sunt convocate a se intruni intr-o singura Adunare, conform art. 79 din Constitutie, in ziua de 4 ianuarie 1926. Art. 2 Presedintele Consiliului de Ministri este insarcinat cu executarea acestui Decret .

La 3 ianuarie a avut loc la Sinaia un consiliu restrans, sub presedintia regelui - la care au participat regina Maria, Ion I. C. Bratianu, Gh. Marzescu, Al. Constantinescu, Miron Cristea si principesa Elena; cu acest prilej s-a stabilit componenta Regentei si modul de desfasurare a sedintei de a doua zi a parlamentului .

In memoriile sale, Armand Calinescu descrie deciziile Consiliului si atitudinea regelui Ferdinand: ,,Ion Mihalache este chemat, din ordinul regelui, de la Topoloveni-Muscel la Sinaia, grabnic. Ajuns acolo, presedintele Partidului Taranesc este intampinat in gara de C. Stere, care fusese deja chemat la palat in mod discret si din indemnul d-lui Barbu Stirbey la consultatie constitutionala. In cateva cuvinte, Stere pune la curent pe dl. Mihalache asupra evenimentului. Principele Carol, plecat in strainatate sa reprezinte familia regala la moartea reginei Alexandra a Angliei, a trimis de la Venetia o scrisoare prin care anunta ca se expatriaza pentru 10 ani si ca renunta la drepturile de succesiune la tron. Regele, zdrobit moralmente, este hotarat sa accepte renuntarea si intruneste un consiliu de coroana spre a lua sprijinul oamenilor politici. Stere, vizibil sub influenta lui Stirbey, consiliaza pe Mihalache sa accepte actul si sa fie alaturi de rege. Cu toate obiectiunile lui Mihalache cum ca, fara indoiala, actul este o masinatiune a lui Bratianu, Stere insista, punand inainte avantajul partidului sau de a nu lua pozitie contra regelui, care ar fi hotarat. Consiliul, sefii de partide si patriarhul vor fi primiti in audiente separate de catre rege. Inainte de a intra la suveran, Mihalache are cateva momente un schimb de idei cu Maniu, decid a observa o atitudine comuna

La 4 ianuarie, Ion I. C. Bratianu a prezentat mesajul regelui si scrisoarea principelui, precum si proiectele de lege menite sa reglementeze problemele "constitutionale'. Primul proiect prevedea acceptarea renuntarii principelui Carol si constata ca, potrivit art. 77 din Constitutie, succesiunea la tronul Romaniei revenea de "drept principelui Mihai coborator direct si legitim in ordinea de primogenitura barbateasca a regelui domnitor '

Pe data de 4 ianuarie 1926 se adopta Legea pentru primirea de Reprezentatiunea Nationala a Regentei numita de M.S. Regele Ferdinand I pe temeiul art. 83 din Constitutie. Prin Articolul unic se hotarau urmatoarele ,,Reprezentatiunea Nationala, intrunita conform art. 79 din Constitutie, primeste Regenta instituita de M.S. Regele Ferdinand I, pe temeiul art. 83 din Constitutie, pentru a exercita puterile regale si tutela A.S.R. Mostenitorul Tronului, in cazul cand acesta ar fi chemat sa domneasca in timpul minoritatii Sale. Reprezentatiunea Nationala primeste numirea celor trei persoane care compun aceasta Regenta A.S.R. Principele Nicolae, I.P.S.S. Dr. Miron Cristea, Patriarhul Romaniei, si d-l George Buzdugan, actualul prim-presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie . .

Majoritatea opiniei publice a dezaprobat gestul principelui Carol, calificandu-l drept o usurinta de neiertat, care nu mai putea fi tolerata, dat fiind renuntarile lui anterioare la succesiunea la tron .

Lumea politica fusese luata prin surprindere, liderii partidelor politice fiind obligati sa-si precizeze rapid atitudinea. De aici multitudinea de intalniri intre sefii formatiunilor de opozitie. Audientele acordate de Ferdinand au avut menirea de a obtine sprijinul tuturor pentru decizia care fusese deja luata .

Reprezentantii Partidului National au apreciat ca Regenta nu era necesara, deoarece regele era pe deplin sanatos si nu era util sa se creeze o "autoritate latenta ', iar cei ai Partidului Taranesc au declarat ca se opun instituirii Regentei. Avand o majoritate parlamentara confortabila, liberalii au obtinut, fara probleme, votarea proiectelor de lege propuse, in timp ce opozitia scanda: "Jos Stirbey! ', "Jos Bratianu! '.

Sentimentul general era ca actul de la 4 ianuarie era opera lui Ion I. C. Bratianu, care a urmarit sa inlature de la Palat un personaj incomod. insusi N. Iorga scria: "Acum nu mai erau doi stapani in tara, ci unul singur: Ion 1. C. Bratianu. Dinastia de Arges biruise cu totul pe cea de Sigmaringen '.

Guvernul a declarat problema succesiunii ca fiind " inchisa' si a interzis orice discutii asupra acestui subiect. Principele Carol a primit numele de Carol Caraiman, pastrand in continuare calitatea de cetatean roman s-a eliberat un pasaport diplomatic; stabilindu-se la Paris impreuna cu Elena Lupescu, unde primea importante sume de bani si alte mijloace materiale din partea Casei Regale. Generalul Nicolae Condeescu a fost insarcinat cu administrarea averii lui Carol, aflata in Romania. La 11 ianuarie 1926, regele Ferdinand a adaugat un codicil la testamentul sau (semnal la 2 iulie 1925) in care preciza: "Principele Carol isi va primi partea [de mostenire] in bani si in bonuri de stat

Pentru a asigura viabilitatea guvernarii - contestata de opozitie - cabinetul I.I.C. Bratianu a anuntat organizarea alegerilor comunale si judetene in zilele de 18-19 februarie 1926. In perspectiva scrutinului, s-au semnat acorduri electorale intre Partidul National, Partidul Taranesc, Partidul Poporului, Federatia Partidelor Socialiste din Romania, Blocul Muncitoresc-Taranesc (creat din initiativa P.C.R. in octombrie 1925). Alegerile s-au incheiat cu victoria Partidului National Liberal, care a castigat in 5 601 comune rurale si 63 orase, in timp ce opozitia a avut majoritatea mandatelor in 683 comune rurale si 50 orase

Ultima initiativa importanta a liberalilor a fost adoptarea legii electorale, menita sa permita constituirea unor majoritati parlamentare consistente, care sa asigure stabilitate si sprijin guvernelor si sa limiteze numarul formatiunilor politice care puteau intra in Adunarea Deputatilor. Reglementarea respectiva, adoptata in martie 1926, stabilea un mod unitar de organizare, desfasurare, inregistrare a rezultatelor si de repartizare a mandatelor. Opozitia a condamnat cu vehementa aceasta lege, pe care nationalii si taranistii o considerau "scelerata ', ca o "declaratie de razboi, facuta de guvernul liberal, tarii legale '. Ion Mihalache afirma ca legea favoriza partidul de guvernamant, care in fapt era impus de rege, si atunci intreba: "De ce sa traim in vesnica minciuna ca puterea emana de la natiune ? Atunci sa facem o noua Constitutie: «Puterea emana de la Voda». Voda poate sa aduca la guvern pe cine vrea, tara este datoare sa-l voteze '^. Partidul National si Partidul Taranesc nu au participat la votarea acestei legi si au declarat ca nu o recunosc, iar la momentul oportun o vor anula, inlocuind-o cu una democratica.

Din ianuarie 1926 au inceput vii discutii privind problema succesiunii guvernului Ion I. C. Bratianu. In timp ce partidele din opozitie sustineau ca acesta trebuia sa demisioneze in momentul implinirii a patru ani de guvernare, liberalii au afirmat ca, potrivit Constitutiei, trebuiau luati in calcul patru ani de la intrunirea parlamentului, deci mandatul expira in martie 1926.

Inca din 1925 regele s-a aratat preocupat de formula viitorului guvern, fiind inclinat sa incredinteze puterea lui Iuliu Maniu. Dar suveranul nu avea incredere in taranisti, partenerii de dialog ai lui Maniu. Pentru a-i risipi temerile, Maniu i-a spus suveranului ca daca taranistii ..s-ar apuca de nebunii, el nu va lasa sa treaca 24 de ore ca sa prezinte demisia tuturor Pentru a-si netezi drumul catre sefia guvernului, Iuliu Maniu a decis sa renunte la calitatea pe care o avea in Partidul National, astfel ca N. Iorga a ramas singurul presedinte, dar cu o conditie: sa propuna regelui pentru functia de presedinte al Consiliului de Ministri pe Iuliu Maniu. In postura de viitor prim-ministru, Iuliu Maniu a adoptat o atitudine ferma in negocierile cu taranistii, care cereau impartirea in doua parti egale a locurilor in guvern. Negocierile au ajuns in impas, iar polemica dintre cele doua partide - National si Taranesc - era pe punctul sa reizbucneasca .

Tocmai in acest moment, apreciind ca se implineau patru ani de la intrunirea parlamentului ales in martie 1922, Ion I. C. Bratianu si-a depus mandatul. In discursul rostit la 27 martie in fata majoritatilor parlamentare, el a spus: "Am socotit ca este bine sa ne retragem, pentru ca sa aratam tuturor ca opera pe care am indeplinit-o n-are nevoie de prezenta noastra la guvern pentru a se impune oricui ar avea simtul raspunderilor, ca temeiul trainic al organizarii statului '⁵⁷. Consemnand acest eveniment, Nicolae Iorga scria: "Astfel Ion Bratianu se retrase, dupa ce mersese unde voise si intarise astfel declaratia sa mandra ca Partidul Liberal, adica el, stapanul absolut al acestui partid, vine la putere si pleaca de la putere cand ii place ' .

2.4. Acutizarea tensiunilor politice interne (4 ianuarie 1926 - 20 iulie 1927). La sfarsitul anului 1926, s-a declansat in tara o actiune clandestina care tindea sa creeze o atmosfera favorabila reitoarcerii fostului mostenitor al tronului, condusa de o serie de persoane apartinand toatelor claselor sociale si in special de ofiterii din aviatie, marina si Corpul Vanatorilor de Munte.

Fata de acaesta miscare desfasurata in tara, autoritatile au adoptat masurile pentru contracararea unor eventuale tentative ale fostului mostenitor de patrundere pe teritoriul national[40].

In acest scop, la Directia Sigurantei Generale au fost convocate mai multe conferinte ale inspectorilor geerali, sefi de circumscriptii, unde li s-au dat intructiuni amanuntite pentru respectarea deciziilor adoptate de Casa Regala si in virtutea actului de la 4 ianuarie 1926[41].

Conform instructiunilor respective, ,,in cazul patrunderii in tara a persoanei mai sus aratata (Carol Caraiman - n.n.), sa fie retinuta intr-un loc zolat - spre a nu se putea da nastere la demonstratii - si pusa in siguranta, avizandus-e pe calea cea mai scurta si mai rapida, autoritatile centrale din capitala" . In continuare, instructiunile recomandau si modalitatile de reactie a fortelor de ordine in cazul incercarii fostului principe de a patrunde in Romania pe calea aerului: ,,In acelasi scop, pentru eventualitatea venirii in tara pe calea aerului, toate posturile de jandarmi vor veghea de aproape, ca nici un aeroplan strain sa nu aterizeze pe alt teritoriu, decat aerodromul Bucuresti, si in cazul cand o asemenea aterizare s-ar produce in alt loc, conducatorul aparatului si pasagerii vor fi retinuti sub paza intr-un loc izolat, li se vor controla actele, avizandu-se imediat autoritatile superioare pentru ordine de urmare .

In paralel cu masurile adoptate in plan intern, autoritatile de la Bucuresti au intreprins si in strainatate, la Paris, actiuni similare. In acest scop, serviciile secrete romanesti au recurs la serviciile lui Goron, fost sef al Sigurantei franceze, care a condus in capitala Frantei un birou de supraveghere si informatii particulare .

Masurile adoptate au fost reflectate atat in presa interna, cat si in cea externa. Ziarul maghiar ,,Pesti Naplo" din 20 noiembrie 1926 anunta ca: ,, . guvernul in intelegere cu liberalii a luat intinse masuri pentru a zadarnici orice incercare de revenire in tara a fostului Print Mostenitor si pretinde ca o zdruncinare interna ameninta Romania .

Pe data de 25 noiembrie 1926, ,,Pesti Naplo" anunta ca ziarul ,,Wiener Algemeine Zeitung" ar fi informat din Bucuresti ca guvernul a descoperit o vasta conspiratie care intentiona sa readuca in tara si sa repuna in drepturile sale pe printul Carol si ca s-ar fi operat numeroase arestari, aceasta dupa ce guvernul aluat contact cu d-l Bratianu. Acelasi ziar afla din New York ca ziarul ,,New-York Herald" se ocupa intr-un articol de calatoria Reginei in America si spune ca aceasta s-ar fi intreprins impotriva vointei Regelui si a guvernului fiindca prin moartea regelui in Romania se vor ivi complicatii politice serioase deoarece mai multi membri ai Dinastiei vor reclama Tronul .

Gazeta franceza ,,La Liberte" din data de 23 noiembrie 1926, publica un articol intitulat ,,In Romania se asteapta o lovitura de stat a printului Carol". Stirile din acest articol sunt provenitedin sursa vieneza. In articolul respectiv se sscrie ca starea Regelui ferdinand este irmediabila si ca guvernul roman a mobilizat mai multe garnizoane si ca politia secreta a fost pusa in miscare, pentru ca sa impiedice revenirea principelui mostenitor Carol. Ziarul scrie ca Arhiducele Albrecht, care va lua probabil in casatorie pe Principesa Ileana, va deveni astfel succesor la Tronul vacant al tarii[47].

,,Arbeiter Zeitung Viena" cu data de 28 noiembrie 1926, intr-un articol intitulat ,,Lupta pentru o Coroana regala" si subtitlul ,,Cearta pentru succesiunea la tronul Romaniei" scrie:,,Nu exista indoiala ca regina Maria, Bratianu si Averescu s-au aliat pentru a-si asuma regenta si ca vor apara prada lor chiar si cu forta. Printul Carol are in armata si mai ales printre aviatori multi adepti. Profesorul Cuza, conducatorul fascist si profesorul Iorga sunt de asemenea pentru reintoarcerea Printului mostenitor. Partidul National si Partidul National Taranesc cari s-au unit de curand, dupa cum se spune, au trimis acum cateva zile au delegat la Paris ca sa trateze cu Carol. Printul nu a primit delegatiile, ci a dat urmatorul raspuns in scris Nu tratez cu partidele politice si daca ma voi intoarce in Romania o sa fac uz de tot poporul roman si de toata armata romana". Aceasta declaratie nu este menita sa imbunatateasca perspectivele lui Carol, deoarece Bratianu si Averescu se silesc, fie chiar si cu jertfe, sa atraga Partidul National Taranist de partea lor . .[48]

,,Berliner Tageblatt" din 28 noiembrie 1926, scria ca: ,, . guvernul Averescu este de aceeasi parere cu Bratianu, ca in cazul mortii Regelui, o reintoarcere a mostenitorului Tronului Carol este imposibila daca el nu s-ar intelege mai intai cu toate partidele tarii. Cel mai mare partid din Romania, P.N.L., compus din nationalisti ardeleni si tarani radicali nu sunt de acord in aceasta chestiune o parte este pentru si alta parte este contra revenirii lui Carol. Un delegat al acestui partid a fost de curand la Paris spre a trata cu Carol, dar acesta nu a vrut sa trateze si a declarat ca se va reintoarce numai bazat pe simpatiile ce le are in popor si in armata .

,,Berliner Tageblatt" din 6 decembrie 1926, afla din Bucuresti ca Printul Carol, cu toata impotrivirea marilor conducatori politici, vrea sa fie la Bucuresti. El si-ar fi reinnoit rugamintea de a putea vizita pe regele Ferdinand[50].