Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus - Imparat roman 27a.Chr-14p.chr

Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus

(63a.Chr-14p.Chr)

Imparat roman 27a.Chr-14p.chr

Cu Augustus incepe cu adevarat perioada imperala romana, el fiind primul imparat roman, inaltat pe temeliile solide, durate de Caesar, institutiei monarhice. Timp de 41 de ani a fost conducatorul absolut al imperiului sub denumirea aleasa de el, de "Princeps". Din anul 44a.Chr., dupa moartea lui Caesar, s-a afirmat drept conducator fruntas cu toate ca a trebuit sa faca unele concesii de conjunctura pe timpul celui de-al doilea triumvirat.

In jurul inceputului lunii mai, 44a.Chr. Caius Octavianus a sosit la Roma. Cunostea deja testamentul lui Caesar care il desemna mostenitorul sau principal si fiu adoptiv. Aceasta ii era de ajuns pentru a juca un rol politic. A luat imediat numele tatalui sau, Caius Iulius Caesar pe care l-a completat, conform regulei, cu numele sau de familie transformat-Octavianus-si a declarat cu tarie ca era hotarat sa aduca la indeplinire toate vointele lui Caesar. In fata lui se afla Marcus Antonius, vechi confident, prieten, colaborator al lui Caesar si in acelasi timp seful oficial al statului in calitatea sa de consul. Octavianus intra in conflict cu Antonius si ataca trupele acestuia la 16 aprilie 43a.Chr mai la nord de Bologna; batalia a durat timp de zece zile si s-a numit razboiul de la Modena; la 28 aprilie Antonius a fugit spre Alpi.

Octavianus era conducatorul absolut al Romei, dar el nu detinea decat capul imperiului. In Galia Transalpina Antonius s-a reunit cu Lepidus care avea sub ordinele sale 23 de legiuni. In Orient, Brutus si Cassius aveau 20 de legiuni. Octavianus nu se putea lasa prins intre doi inamici redutabili. Nu a avut alta iesire decat sa elimine, prin atragere pe unul dintre ei, asa ca la sfarsitul lui octombrie 43a.Chr. s-a aliat cu Antonius si Lepidus formand al doilea triumvirat din istoria Romei. Acordul s-a semnat pe o insula a lacului Reno in apropierea Bolognei.

La 27 noiembrie 43a.Chr. cei trei complici s-au ridicat printr-o lege a poporului la rangul de "triumviri republicae constituendae"; acest titlu ii investea cu o magistratura extraordinara, cu o putere absoluta, fara limite si fara apel. Lepidus, care a avut mereu un rol secundar in triumvirat a primit guvernarea Africii; Orientul a revenit lui Antonius, insarcinat de a-l supune si a-l pacifica; Octavianus a primit Occidentul inclusiv peninsula Italica. Reintors la Roma Octavianus a luat in serios atributiile desfasurand o activitate sustinuta, in timp ce rivalul sau s-a lasat usor furat de farmecul Orientului unde o facut cunostinta cu Cleopatra a VII-a a Egiptului.

In 40a.Chr., la Brindisi, Octavianus a incheiat un nou tratat cu Antonius prin care primea mana libera in Occident. Tratatul era necesar deoarece dupa infrangerea fratelui lui Antonius, Lucius, in razboiul Perugiei relatiile dintre cei doi triumviri devenisera foarte tensionate.

In 38a.Chr. Octavianus i-a declarat razboi lui Sextus Pompeius care se comporta in Sicilia, ca intr-un principat maritim independent si ale carui vase infometau Roma prin blocada impusa asupra aprovizionarii pe mare. Razboiul a durat doi ani; la 3 septembrie 36a.Chr. in batalia navala de la Myles, Sextus a suferit o infangere zdrobitoare.

Raporturile dintre triumviri s-au rupt in 32a.Chr. cand Octavianus in numele senatului, a declarat razboi -nu lui Antonius- ci reginei Egiptului; Octavianus crea impresia ca se afla la comanda armatei republicii in calitate de consul spunand: "Noi nu atacam pe Antonius sau pe romani, ci pe aceasta femeie care in delirul sperantelor sale si imbatata de norocul sau, viseaza la caderea Capitoliului si la ruinarea imperiului". Adevarul era cu totul invers Antonius trebuia distrus impreuna cu adeptii sai; Egiptul decadent al Cleopatrei, era o prada usoara pentru monstrul legiunilor romane.

Confruntarea decisiva s-a produs la Actium (2 septembrie 31a.Chr.) reprezentand lupta dintre Orient si Occident sau dupa altii, lupta dintre monarhie si republica. La 15 august 30a.Chr. Cleopatra era moarta, iar Octavianus a primit pentru sine regalitatea Egiptului; pe 29august 30a.Chr. Octavianus revine la Roma unde a organizat triumful cuceririi Orientului; pentru viitor ramanea singurul si necontestatul conducator al statului roman.

In ianuarie 27a.Chr. Octavianus, cu falsa modestie a renuntat la toate prerogativele. Avusese grija ca oferta sa nu-i fie acceptata iar puterile sa-i fie returnate sub alta forma si mult amplificate, primind titlul de Augustus.

Punand capat celor 60 de ani de sangeroase confruntari interne si intregului cortegiu de tulburari si suferinte aduse de acestea si asigurand unitatea statului, Octavianus aparea in ochii contemporanilor ca restaurator al pacii, securitatii si prosperitatii imperiului iar conducerea sa, ca o noua era, in istoria Romei.

Autoritatea sa suprema se manifesta sub trei forme: autoritatea militara, civila si religioasa. Timp de patru ani (27-23a.Chr.) Augustus a detinut consulatul fara intrerupere. A fost un consulat asemanator celor ce au urmat izgonirii regilor, cu toate atributele acordate dupa o revolutie, astfel ca Augustus a detinut puterile primilor magistrati ai Republicii primitive, judecator si administrator, cu atributele conferite odinioara, de praetor si cenzor.

In calitate de detinator al puterii tribuniciene a fost numit ulterior "princeps" de catre cetateni, asa cum era numit "imperator" de catre soldati, iar regimul cel nou a fost numit "principat".

Autoritatea religioasa a primit-o in anul 12a.Chr. dupa moartea lui Lepidus, revenindu-i astfel, pozitia suprema pontificala "pontifex maximus". In anul 2a.Chr. a primit titlul de "patre patriae" care facea din el al doilea fondator al Romei. Tot in acest an a creat garda pretoriana cu rolul de principal sprijin al imparatului, in capitala. De-a lungul istoriei aceasta garda va avea un rol important in ridicarea sau eliminarea unor imparati.

Intreaga politica interna a principelui a purtat pecete de conservatorism, urmarind ridicarea prestigiului celor doua ordine civile de varf social-cavaleri si senatori. In ceea ce priveste cultura si arta, epoca lui Augustus, a deveit "epoca de aur" a culturii latine ramanand in constiinta umanitatii ca si "Secolul lui Pericle" la Atena si ilustrand exemplar spiritul clasic sub toate aspectele sale.

O vasta actiune de infrumusetare a cuprins toate orasele si mai ales Roma, construindu-se noi temple, teatre, amfiteatre, circuri, forumuri sau bai. A ramas peste milenii aprecierea ca "Augustus a gasit Roma din caramida si a lasat-o din marmura".

Pe planul politicii provinciale Augustus a reorganizat Galia impartind-o in trei provincii: Aquitania, Lugdunensis si Belgica. A infrant intre 26-19a.Chr. rezistenta triburilor asturilor si cantabrilor, transformand intreaga Peninsula Iberica in posesiune romana, impartita in trei provincii: Hispania Citerior si Ulterior, Lusita.

Intr-o guvernare atat de lunga evenimentele militare s-au acumulat; se pot aminti misiunile militare, diplomatice si administrative ale marelui Agrippa (23-13a.Chr.) in Orient, Galia, Spania si Asia. In anul 12a.Chr. s-a initiat o ofensiva in tinuturile de la rasarit de Rin, locuite de triburi germanice; Elba a fost atinsa in anul 9p.Chr. dar expeditia s-a soldat cu un esec memorabil. Puternica rascoala antiotomana a triburilor din Pannonia si Dalmatia, izbucnita in anul 6p.Chr. a fost infranta, cu mari dificultati, de catre Tiberius abia in anul 9p.Chr.

La capatul unei domnii de 41 ani, la care se mai pot adauga inca 15 ani de conducere in calitate de mostenitor al lui Caius Iulius Caesar si de triumvir, Augustus s-a stins din viata la Nola, la varsta de 76 ani.

Cand a simtit ca i se apropie sfarsitul Augustus si-a chemat prietenii carora le-a spus: "Daca v-a placut,aplaudati!" apoi le-a cerut sa plece si si-a dat duhul in bratele sotiei sale careia i-ar fi spus: "Livia traieste amintindu-ti de casatoria noastra, adio!"

Domnia sa a marcat, in mod ireversibil, istoria romana, a instaurat o noua forma de stat -monarhia- fiind o placa turnata in istoria intregii lumi antice cu care venea Roma in contact. Augustus a intrat in istoria lumii ca model inegalabil de realism, luciditate si echilibru si a ramas, datorita durabilitatii operei sale una din cele mai inseninate personalitati.

Augustus a evoluat ca un om extraordinar, care a creat monarhia romana in interior si imperiul roman in exterior. S-a comportat ca unul dintre oamenii antichitatii care au avut in cel mai inalt grad sentimental slabiciunea onoarei. La 18 ani s-a aratat in chip uimitor pregatit pentru un rol mult mai dificil decat se poate imagina, a triumfat intotdeauna in fata tuturor obstacolelor si s-a servit, cu dibacie, de toti oamenii. La 20 de ani el nu a avut nici un scrupul in a-si face loc intre conducatorii lumii. Pe timpul a cincizeci de ani a aplicat o guvernare in care a folosit toate resursele unei inteligente de elita si a unei vointe de fier, folosind toate momentele vietii sale si toate trasaturile spiritului sau. Conduita sa excelenta si austeritatea moravurilor l-au impus contemporanilor si posteritatii. Omul care a dat o lege drastica impotriva adulterului si care lupta pentru revenirea la vechile moravuri, a avut numai suparari privind moralitatea fiicei sale Iulia, a nepotilor si a nepoatei provenite de la aceasta.

A protejat si stimulat arta in toate domeniile provocand o eruptie in domeniul constructiilor si infrumusetarii oraselor. El insusi, s-a lasat atras de scris si cercetare ( "Memorii", "Indrumari in filozofie", un poem in versuri hexametrice intitulat "Sicilia", tragedii "Ajax" si "Ahile"). Ultimii ani ai vietii sale si ai domniei s-au scurs in nefericire pentru marele imparat. La dezastre, la oprirea cuceririlor, s-au adaugat scandalurile morale din familia sa, murmurul populatiei, ostilitatea senatorilor, tacerea poetilor care, de obicei, il laudau, moartea colaboratorilor si a prietenilor.

Augustus a supravietuit generatiei sale care a adus grandoarea si a trudit pentru el. A vrut sa munceasca pana la sfarsit si conservandu-si pana in ultima ora plenitudinea inteligentei si extraordinara energie.

Octavianus a avut doua teluri in viata: constituirea monarhiei si a imperiului. A pornit din prima zi ferm, fara ezitare, fara a da inapoi din fata oricarui mijloc pentru atingerea scopului, incet cu clementa si cruzime, dezinteresat sau avar, ipocrit sau loial, dar intotdeauna curajos si invingator.

Opera si-a ridicat-o minunat, consolidand-o pentru secole; prin ea Augustus a dat lumii ani de pace si prosperitate, a dat lumii o noua ordine peste timpuri.