CARACALLA Marcus Aurelius Antoninus Caracalla, 211-217)

CARACALLA Marcus Aurelius Antoninus Caracalla, 211-217)

Porecla imparatului deriva de la numele celtic al unei mantale lungi de ploaie purtate in Gallia, pe care acesta o imbraca cu predilectie. Caracalla anunta epoca imparatilor-soldati. Dupa moartea lui S. Severus, cei doi fii, Caracalla si Geta, erau pe punctul de a imparti imperiul, Geta urmand a primi Orientul. Dusmania care mina din copilarie relatiile dintre cei doi frati duce, in dec. 211, la suprimarea lui Geta in palatul de la Roma. Asasinarea lui Geta, lovit de damnatio memoriae, a fost urmata de persecutarea sistematica a realilor sau presupusilor adepti ai acestuia. Dio Cassius marturiseste ca 20.000 de persoane au cazut jertfa razbunarii lui Caracalla. Furia imparatului fratricid s-a abatut si asupra memoriei lui Geta, declarat dusman public. Peste tot a fost ras numele sau de pe inscriptii, iar statuile sale au fost sfaramate. Mama sa, Iulia Domna, pentru a-i ierta si uita fapta, este incununata cu laurii de corregenta, lasandu-i conducerea administrativa a Imperiului.

Caracalla continua politica lui S. Severus de consolidare a autoritatii imperiale, acordand o deosebita atentie armatei si sistemului defensiv. Consecinte insemnate pentru istoria Romei va avea edictul din 212 (Constitutio Antoniniana), prin care se acorda cetatenie romana intregii populatii libere din imperiu, provinciile dobandind astfel statutul egal cu Roma si Italia. De acum inainte se va deteriora statutul insusi al cetateniei, diferenta sociala hotaratoare realizand-se prin polarizarea lumii romane in cadrul a doua mari categorii: honestiores si humiliores. Aceasta noua constitutie ii permitea imparatului sa supuna la impozite noi categorii de contribuabili.

Cresterea importanta a cheltuielilor imperiului, datorita armatei (solda trupelor se ridica la 120 milioane denari, la care se adaugau frecventele donativa), campaniilor militare, precum si datorita activitatii constructive, Iulia Domna, o administratoare priceputa, incearca sa le acopere in parte prin sporirea impozitelor si a taxelor in legatura cu succesiunile, cu eliberarile din sclavie etc. Caracalla a incercat sa rezolve problema devalorizarii principalei monede (denarul) printr-o reforma monetara, fiind nevoit sa recurga la o noua devalorizare. S-a stabilit ca greutatea monedei de aur, aureus, sa scada de la 7,266 la 6,540 gr., ea pastrandu-si aceeasi putere de cumparare. Mai importanta a fost introducerea unei monede noi de argint, denumita antoninianus (5,45 gr.), emisa pentru a inlocui vechiul denar discreditat. Noua emisiune monetara este pusa in circulatie avand valoarea unui dublu denar, desi continea doar o data si jumatate greutatea de argint a denarului vechi. Datorita inflatiei care nu a putut fi stopata, treptat increderea in moneda si administratia centrala se va subrezi.

Lucrarile cartografice, incepute sub S. Severus prin intocmirea planului amanuntit al Romei (Forma Urbis Romae), s-au continuat in tot imperiul. Dintre lucrarile realizate, au ajuns pana la noi doua importante harti: a) Itinerarium Antonini Augusti, denumit dupa numele imparatului, important ghid-catalog (indica marile drumuri ale imperiului, cu numele principalelor localitati de pe parcurs si cu distantele dintre ele) folositor, in principal, armatei, negustorilor si calatorilor. Azi se pastreaza o versiune revizuita a hartii, realizata in sec. IV. b) Mai importanta este Tabula Peutingeriana, denumita astfel dupa invatatul Peutinger din Augsburg care a descoperit-o in sec. XVI. Harta este compusa din 11 fasii de pergament (lungimea totala de 6,82 m si latimea de 0,34 m). Originalul, de la inceputul sec.III d.Ch., ofera multe amanunte in ce priveste drumurile, asezarile, distantele, hidrografia.

In domeniul politicii religioase, desi ramane atasat religiei traditionale, favorizeaza in acelasi timp raspandirea credintei zeitatilor orientale: Serapis, Isis, Mithras.

Pe plan extern, avid de glorie, Caracalla continua o politica ofensiva initiata de tatal sau. El desfasoara lupte la rasarit de Rin, impotriva alamanilor (213), primind titlul de Germanicus Maximus, iar la Dunarea de jos, impotriva carpilor (214). In anul 215 incepe un nou razboi cu regatul part, regele Artabanos declarandu-se ostil Romei. Uzand de o stratagema (trimite o solie cu daruri la Ctesifon, care solicita si primeste acceptul regelui pentru casatoria fiicei sale cu imparatul), Caracalla patrunde fara impotrivire cu armata in regatul parthic, in fruntea unui alai de sarbatoare. Pe campia Ctesifonului, intalnirea ('nunta lui Caracalla') se transforma intr-un adevarat macel al barbarilor. In iarna 216/217, la Edessa, face pregatiri pentru o noua campanie impotriva partilor, actiune care i-ar fi permis sa calce pe urmele lui Alexandru cel Mare, spre India. Caracalla este insa asasinat, in 11 aprilie 217, la Carrhae, in timpul campaniei din Mesopotamia, de catre prefectul pretoriului M. Opellius Macrinus, care se proclama, pentru scurt timp, imparat (11 aprilie 217-8 iunie 218).

O conspiratie a principeselor din casa Severilor, condusa de Iulia Moesa (sora Iuliei Domna), declansata cu sprijinul armatei din Orient in primavara anului 218, are ca rezultat reinstalarea pe tron a urmasilor lui S. Severus si Caracalla. Infrant in batalia de la Antiochia, Macrinus este ucis impreuna cu fiul sau minor, M.Opellius Antonius Diadumenianus, pe care il ridicase la rangul de august.