Dezvoltarea economica a romaniei intre independenta si marea unire(1878-1918)

DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI INTRE INDEPENDENTA SI MAREA UNIRE(1878-1918)

Cucerirea independentei a insemnat o schimbare fundamentala pentru pozitia statului roman in raport cu celelalte state europene si nu numai. Au fost create conditiile pentru consolidarea sistemului politic si institutional (al carui rol a sporit in mod evident in procesul dezvoltarii social-economice), pentru promovarea unei politici corespunzatoare intereselor tarii, pentru accelerarea procesului de modernizare a societatii.

Este necesara insa, pentru mai buna intelegere a problematicii aduse in discutie o atentie aparte raporturilor dintre factorii interni si externi. Relatiile economice cu statele puternic dezvoltate erau de multe ori neechitabile, marcate de patrunderea a capitalului strain dar si de ingerinte si presiuni politice. In noul context creat de cucerirea independentei, marile puteri europene vor cauta noi cai si mijloace pentru a-si promova propriile interese intre care presiunile concertate, amenintarile, ofertele de ajutor militar. Cu toate acestea, Romania, in anumite momente grave (perioada aplicarii prevederilor Tratatului de la Berlin, tratativele legate de alianta cu Puterile Centrale, perioada crizei din anii 1899-1900, rascoala din 1907, anii neutralitatii) a reusit sa isi apere interesele, devenind chiar un factor important al relatiilor internationale din Sud Estul Europei.

Industria

In aceasta perioada se desfasoara un proces de industrializare cu trasaturi specifice determinate de stadiul de dezvoltare social-economica dar si de raporturile cu statele dezvoltate din Europa Occidentala.

Cea mai semnificativa trasatura a acestui proces o reprezinta politica de incurajare a industriei promovata de catre statul roman. Legislatia de protectie si incurajare a industriei nationale a asigurat conditiile necesare pentru aparitia si dezvoltarea unui mare numar de intreprinderi industriale.

1.Intreprinderi  incurajate

Industrializarea a ocupat un important loc in dezbaterile opiniei politice si publice. M.G. Orleanu declara ca "pentru ca sa putem tine in Europa rangul la care nazuim, trebuie sa avem industrie caci numai ea ne va putea da bogatiile cu care sa facem fata exigentelor unui stat modern; de la agricultura nu putem niciodata astepta cea ce o industrie ne poate da". In anii 1882 si 1884 s-au desfasurat la Iasi doua Congrese economice. Programul miscarii economice din Romania prezentat la al doilea congres de catre Mina Minovici prevedea, intre altele, pentru incurajarea si ocrotirea industriei autohtone: aplicarea cu strictete a principiului protectionist pentru toate ramurile industriale; adoptarea principiului de aparare de taxe vamale si comunale pentru toate categoriile de materii prime si produse fabricate in Romania; legi organice pentru societatile anonime si mutuale; legi pentru incurajarea industrie nationale, in stare de a o face apta sa lupte pe piata interna cu produsele straine; legi organice pentru exploatarea minelor; aplicarea principiului de scutire de taxe vamale pentru toate masinile, materiile prime si materialele necesare industriei; acordarea de prime de productie din partea statului intreprinderilor industriale particulare; legi pentru protectia marcilor de fabrica, precum si pentru brevete de inventie.

In privinta legislatiei, o opera importanta au realizat-o liberalii in cadrul guvernarilor dintre 1876-1888 si 1901-1904. In prima perioada au fost adoptate Legea pentru incurajarea industriei zaharului, Legea pentru incurajarea fabricarii de tesaturi si sfoara, Legea pentru scutirea tabacariilor de vama la importul tanantilor. Deosebit de importante au fost Tariful vamal general (1886), adevarata declaratie de independenta economica si Masurile generale pentru a veni in ajutorul industriei nationale (1887). Conform ultimei legi cine infiinta o fabrica cu minimum 25 de lucratori si 50000 lei capital beneficia timp de 15 ani de scutire de vama pentru importul de masini, de reduceri la transportul pe caile ferate, de prioritati pentru furnituri la stat. Avand in vedere posibilitatile si necesitatile tarii liberalii au protejat si incurajat in primul rand industria de fabrica, care abia se dezvolta in Romania. Era o prima conditie in incercarea de a contracara concurenta straina; mica industrie, meseriile ramaneau o sarcina de perspectiva.

In cea de-a doua perioada a fost adoptat un nou tarif vamal prin care protectia vamala crestea de la 8,38% intre 1901-1905 la 11,3% pentru perioada 1906-1910.

Conservatorii au lasat in urma lor mai putine realizari legislative, dar nu mai putin importante: Legea minelor din 1895 si Legea incurajarii industrie nationale din 1912. Ultima venea sa remedieze unele neajunsuri ale legii din 1887. De exemplu, nu se stipulase perioada in care se bucurau de incurajare intreprinderile si mai ales marimea lor, pentru ca legea anterioara nu prevazuse avantaje pentru intreprinderile mici si mijlocii. Acestea au fost incurajate acum (intreprinderile cu minim 4 lucratori puteau furniza produse statului la preturi cu 5% mai mari decat produsele similare din alte tari) ca si cele care foloseau materii prime furnizate de agricultura si subsol, fiind in consonanta cu doctrina conservatoare care punea accent pe agricultura in defavoarea industriei.

Pe ramuri de productie, se constata evolutii inegale, cantitative si calitative, in special in privinta dotarii tehnice. In industria moraritului, a zaharului, cimentului, hartiei, cherestelei, petrolului, siderurgiei, transporturilor si telecomunicatiilor avem de-a face cu un progres evident in privinta inzestrarii tehnice. Putem afirma ca, in aceste domenii, revolutia industriala s-a incheiat la inceputul secolului XX. In alte ramuri-industria textila- industrializarea se afla la inceputul secolului XX in plin proces de desfasurare. In plus, unele ramuri lipsesc aproape complet-, metalurgia, constructiile de masini, electrotehnica, chimia.

2.Cresterea industriei mari 3.Evolutia industriei prelucratoare

In indici relativi   

4.Evolutia industriei extractive

5. Structura si gradul de dezvoltare a industriei Romaniei in preajma primului razboi mondial

Tabelul 5 ne ofera o imagine edificatoare asupra structurii si gradului de dezvoltare a industriei Romaniei. Semnificativa ni se pare diferenta enorma intre capitalul investit pentru industria mare si extractiva fata de industria mijlocie si mica. De asemenea are loc o restrangere a ariei industriei mestesugaresti, a atelierelor si manufacturilor datorita cresterii ponderii produselor autohtone de fabrica.

La inceputul secolului XX se constata patrunderea masiva a capitalului strain, atat sub forma imprumuturilor de stat cat si a investitiilor directe. Aceasta situatie a fost determinata de insuficienta capitalurilor interne, lipsa utilajului industrial, tendinta de a se investi in ramuri cu necesitati financiare reduse si profituri imediate.

In societatile industriale capitalul strain reprezenta 80% din capitalul acestora iar in bancile mari 40 %. La fel se intampla si in industria petrolului. Aici, 35% era german, 25,2 % englez, 13,1% olandez si doar 5,5% romanesc.

PNL era de acord cu participarea capitalurilor straine la dezvoltarea industriala a tarii cu respectarea insa a unor conditii: investitiile straine trebuiau sa puna in valoare avutia si munca nationala, folosul fiind de partea statului, a populatiei si bineinteles a burgheziei autohtone. Dimitrie A. Sturdza declara "numai munca noastra poate da capitalurilor straine insusirea de a ne creste avutia. De aceea am fugit de Rockfeller, fiindca el venea cu capitaluri mari, dar el vroia numai el (sic!) sa aiba toate profiturile . Era un pericol de existenta ca piata economica romana sa o domine chiar in Romania seful unui trust american . " Si Ion I. C. Bratianu a precizat in mai multe randuri conceptia partidului asupra colaborarii cu capitalul strain. "Partidul liberal nu a fost nici in declaratiunile sale, nici in intreaga sa politica, contra introducerii capitalurilor straine. Desmintirea acestei legende o da istoria noastra economica intreaga [ . ] Dar noi am zis totdeauna ca statul are dreptul si datoria de a se preocupa pentru ce scop vin aceste capitaluri straine [ . ] Daca vin pentru a pune in valoare munca si bogatia nationala, asociindu-se cu dansa si lasand in schimb o valoare echivalenta, o valoare compatibila cu aceea pe care o ia afluenta lor, e desigur in interesul statului, si orice om de stat trebuie sa se grabeasca ca sa incurajeze venirea lor. Daca insa, intreprinderile au de scop sa speculeze si sa sece oricare bogatii, fara a lasa valoarea corespunzatoare in loc, desigur nu e o politica sanatoasa a statului ca sa le incurajeze."

In schimb, conservatorii aveau o atitudine diferita. Pentru ei banii nu au nici miros nici nationalitate si, in consecinta, "fara sa amestecam chestiuni de amor propriu national in chestiuni banesti", industria nationala era "industria facuta pe pamantul Romaniei de oricine, national sau strain." Si intrucat economia romaneasca avea mare nevoie de capital- caci nici un popor "n-a ajuns deodata si prin propriile forte la inaltimea civilizatiei"- si dezvoltarea unei industrii mari era imposibila fara capital strain, a pune piedici si conditii echivala cu franarea constienta a dezvoltari economiei nationale. Pentru P.P. Carp, capitalurilor straine trebuiau sa li se puna doar doua conditii: de a nu se acorda posesorilor drepturi politice si nici de proprietate asupra pamantului. Ca urmare liderul conservator facea apel la partide si guverne de a deschide larg portile capitalurilor straine caci "nu vom putea face nici un pas, nu vom face, va afirm, nici un progres fara capitaluri straine."

Constienti de faptul ca "o industrie nu poate fi o realitate nationala, daca nu participa in mod efectiv capitalul national sau cel putin nationalizat" liberalii vor actiona pentru consolidarea pozitiilor capitalurilor autohtone, pentru limitarea largirii sferei de influenta a capitalurilor straine. Rezistenta fata de presiunile trustului Standard - Oil, apoi fata de cele ale unui grup financiar din Germania si Franta (1905), atitudinea manifestata in legatura cu concesionarea iluminatului capitalei (1906) semnifica pozitia burgheziei romane de aparare a intereselor economice nationale.

Se poate aprecia ca, in ajunul primului razboi mondial, are loc un proces evident de modernizare economica, o dezvoltare mai accentuata cunoscand productia de bunuri de consum si exploatarea materiilor prime. Deficitare raman ramurile producatoare de masini si utilaje ceea ce duce la dependenta de mijloacele de productie straine. De asemenea industria nu satisfacea intr-o maniera corespunzatoare agricultura iar capitalurile straine au afectat independenta economica si uneori si pe cea politica.

Creditul si finantele

La 1 decembrie 1880 si-a inceput activitatea Banca Nationala a Romaniei (BNR) punandu-se astfel bazele sistemului de credit in Romania. BNR era in acelasi timp unica banca de emisiune dar si banca comerciala centrala. De la inceput rolul hotarator in conducerea BNR a revenit PNL. Sucursale ale BNR erau la Braila, Constanta, Craiova, Giurgiu, Iasi, Pitesti, Piatra Neamt.

Pana la inceputul secolului XX se infiinteaza 27 de banci dintre care: Banca Generala Romana (capital german), Banca Comertului Craiova (capital romanesc), Banca de Scont Bucuresti (capital romanesc), Banca Agricola. Pana la primul razboi mondial s-au mai infiintat si alte banci: Banca de Credit Roman (capital austriac), Banca Marmorosch-Blanck & Co. (capital german, francez, maghiar, romanesc), Banca Comerciala Romana (capital austriac, francez, englez), Banca Romaneasca (capital romanesc).

Marii proprietari aveau la dispozitie patru mari institutii de credit la care se adauga din 1894 Banca Agricola. Pentru taranime, s-au infiintat in 1891 bancile populare care, in 1914 numarau 2901 unitati, 584000 membrii si 107,3 milioane lei capital. De asemenea, in 1903 s-au creat obstile de arendare, ajungand la 495 in 1913 cu 76700 membrii si 4,3 milioane lei capital.

6. Dinamica sistemului de credit

Catre inceputul primului razboi mondial creditul este constituit si consolidat in special in favoarea burgheziei si marilor proprietari; taranimea, mica industrie si meseriasii nu aveau suficiente mijloace financiare.

Bugetul reprezinta o cheie de control pentru dinamica si dimensiunile unei evolutii social-economice. Bugetul Romaniei a cunoscut o evolutie predominant ascendenta. Intre 1864 si 1914 veniturile au crescut de la 60,1 milioane lei la 608,5 milioane lei iar cheltuielile de la 62,3 la 512,2 milioane lei. De asemenea, in balanta venituri-cheltuieli, au predominat bugetele excedentare, deci cu un surplus al veniturilor fata de cheltuieli. In acelasi timp obligatiile financiare ale contribuabililor au crescut de la 8,2 lei in 1864 la 78 lei in 1914.

7.Volumul bugetului Structura cheltuielilor bugetare la 1900                                             

Transporturile si urbanistica

Modernizarea economica impune existenta unui sistem eficient de comunicatii iar industria favorizeaza in aceeasi masura in care solicita dezvoltarea transporturilor.

Reteaua de cai ferate creste de la 1229 km in 1878 la 3549 km in 1914. Se construiesc numeroase gari, inclusiv Gara de Nord, Podul de la Cernavoda.

Reteaua rutiera creste de la 3219 km in 1879 la peste 28000 km in 1916 ramanand insa cu mult in urma statelor dezvoltate.

In 1890 se infiinteaza Navigatia Fluviala Romana iar in 1895 Serviciul Maritim Roman.

Se reamenajeaza porturile Constanta, Braila, Giurgiu, Galati si se conecteaza la reteaua de cai ferate.

Urbanizarea ia amploare ca urmarea efortului facut de catre stat pentru sistematizarea si reconstructia oraselor. S-au realizat numeroase edificii in multe orase ale tarii, dovezi ale intensului ritm de dezvoltare al tarii.

Agricultura

La inceputul secolului XX 80% din populatia tarii lucra in agricultura, ramura care asigura 2/3 din produsul social si era principala furnizoare pentru export.

In ceea ce priveste repartitia pamantului, 4171 de proprietari cu peste 100 ha. detineau 3.810.351 ha. adica 54,72 % iar 920.939 tarani cu pana la 10 ha detineau 3.153.645 ha adica 45,28%. Dintre acestia, 292.000 de familii aveau pamant pana in 2 ha iar aproape 300.000 nu aveau pamant deloc. Aproximativ 60% din suprafata cultivabila mai mare de 100 ha era exploatata de 3332 arendasi. Aceasta structura a pamantului cultivabil punea taranimea intr-o situatie de neta inferioritate ceea ce explica existenta unei acute "probleme agrare".

In ceea ce priveste repartitia culturilor, agricultura Romaniei are un pronuntat caracter cerealier. Cereale reprezentau 82-85% din totalul suprafetelor cultivate. Dintre acestea se remarca porumbul cu 43%, graul cu 33,5% orzul si ovazul cu 22,3%. Explicatia ponderii cerealelor sta in preturile avantajoase obtinute la export in preajma primului razboi mondial. Are loc si o crestere a productiei la ha, in medie de 13 hl/ha, comparabila cu cea din Statele Unite (13,3 hl) si superioara Argentinei (9,6 hl).

Referitor la inventarul agricol, la 1905 existau 10.498 masini cu aburi din care 52,2 % apartineau mosierilor cu peste 100 ha, 39,8 % erau detinute de marii arendasi restul fiind in proprietatea a 629 de antreprenori care le inchiriau si a 328 de agricultori cu mai putin de 100 ha. Pentru perioada de pana la 1914 au fost importate in medie intre 12.514 si 17.953 tone masini cu aburi. O imagine sugestiva asupra disproportiei existente si in cadrul inventarului agricol cu tractiune animala ne-o ofera tabelul 9.

9. Inzestrarea cu masini cu tractiune animala

In ciuda unui proces relativ intens de inzestrare tehnica, aceasta ramane insa insuficienta si inechitabil repartizata, taranii lucrand in continuare cu unelte "clasice".

In ceea ce priveste cresterea vitelor, are loc o sporire importanta si in acest sector. Cea mai mare parte a septelului apartinea taranilor, fiind folosita la lucrarea pamantului. Sporul cresterii vitelor nu este mare si din cauza transformarii unor suprafete acoperite cu pasuni in pamant cultivabil.

Agricultura inregistreaza in toate sectoarele sale cresteri substantiale dar acestea sunt grevate de tensiunile sociale grave din lumea rurala.

Comertul exterior

Cunoaste o mare dezvoltare la inceputul secolului XX determinata de mai multi factori: cresterea cererii de produse agricole pe piata externa care a determinat o sporire a preturilor cu 15-25% iar calitatea graului romanesc era recunoscuta; importul de utilaje, instalatii portuare, mijloace de transport, necesare pentru dezvoltarea comunicatiilor si industriei; importul de capital investit in industrie, comert, banci.

La export creste ponderea produsele industriei petroliere si forestiere in raport cu cerealele (procentul acestora scade de la 84% la 77%) in preajma primului razboi mondial. Cantitatea de petrol exportat va cunoaste o crestere continua, de la 77.656 tone in 1900 la 214.345 tone in 1905, 586.151 tone in 1910 ajungand la 1.036.446 tone in 1913.

La import ponderea revine utilajelor (procentul acestora se dubleaza in perioada cuprinsa intre sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX).

Dezvoltarea unor ramuri precum textile, pielarie, sticla, hartie duce la reducerea procentului importurilor de bunuri de larg consum de la 82,4% la 57%.

10. Volumul comertului exterior

Pana la primul razboi mondial cea mai mare pare a importului va continua sa se efectueze din Germania si Austro-Ungaria. In privinta exportului, structura in acesti ani este urmatoarea: Austro-Ungaria-30%, Germania-11%, Belgia-14%, Franta si Italia-17%. Ponderea Austro-Ungariei in comertul exterior al Romaniei are la baza legaturile economice traditionale dintre Romania si Transilvania; o confirma faptul ca limitarea acestor relatii economice in anii "razboiului vamal" a determinat o criza economica atat in Regat cat si in Transilvania.

11. Grupul de tari partenere al Romaniei

O ultima constatare sugereaza foarte bine dinamica si dimensiunile comertului exterior: in anul 1912 valoarea comertului exterior al Romaniei era mai mare decat suma valorilor inregistrate in comertul exterior de Bulgaria, Grecia si Serbia.

Stadiul de dezvoltare social-economica; locul tarii in context european

Prin nivelul de inzestrare tehnica, prin gradul de maturizare a relatiilor capitaliste, Romania se situa in randul tarilor cu o economie predominant agrara, concentrarea si centralizarea capitalului aflandu-se intr-o faza incipienta.

Tabelul 12 ne ofera o imagine sugestiva cu privire la nivelul de dezvoltare a fortelor de productie si a productiei materiale prin intermediul indicatorilor produs social si venit national.

12. Nivelul de dezvoltare a fortelor de productie si a productiei materiale

Romania trebuia sa-si gaseasca locul cuvenit intr-un context european deosebite de complicat dupa Congresul de la Berlin, dominat de ciocnirile de interese dintre marile puteri: Germania, care urmarea sa isi extinda dominatia economica spre Orient, Austro-Ungaria, ce urmarea marirea Imperiului pe seama statelor balcanice, Rusia care viza extinderea teritoriala sau cel putin marirea zonei de influenta, incluzand si Stramtorile.

Regatul Romaniei avea suprafata si populatia mai mari decat statele de la Sud de Dunare: 131.353 km² fata de Serbia-4382 km², Bulgaria-95.704 km², Grecia-64.688 km². Populatia era de 6.000.000 locuitori la 1899 comparativ cu Serbia-2.493.700, Bulgaria-3.733.189, Grecia-2.430.807.

Situarea geografica a Romaniei prezenta o deosebita importanta din punct de vedere strategic: 900 de km de granita cu Imperiul tarist, aproape 1300 km cu Imperiul Austro-Ungar, pozitia la Dunare, deschiderea la Marea Neagra confereau Romaniei atuuri importante in timp de pace sau de razboi.

Resursele economice (grau, petrol, lemn) reprezentau un important potential in eventualitatea unui conflict si contribuiau la asigurarea pozitiei dominante in Europa de Sud Est.

Sistemul de comunicatii si telecomunicatii si armata reprezentau valori importante din perspectiva unui conflict european.

Ritmul inalt al modernizarii a fost sesizat de contemporani-oameni politici sau istorici-care supranumeau, uneori, Romania ca fiind "Belgia Orientului" sau "Japonia europeana".

Tabelele 13, 14 si 15 vin sa intregeasca imaginea privind locul Romaniei in ansamblul Europei.

13. Baza tehnica a industriei    14. Venitul national/cap locuitor

15. Structura populatiei dupa ocupatie

Se realizeaza asadar un stadiu nou, superior calitativ, de integrarea a Romaniei in Europa capitalista, consecinta a intensitatii procesului de modernizare, de cuprindere a tuturor domeniilor si laturilor vietii social- economice.

Desi existau si unele nerealizari, determinate de stadiul in care se afla tara in momentul cuceririi independentei, de raporturile economice uneori inechitabile cu marile state capitaliste, de problemele grave din lumea rurala, progresul general inregistrat in evolutia social economica a asigurat tarii consolidarea pozitiei intre statele europene, o pozitie dominanta in Europa de Sud Est si crearea premiselor pentru desavarsirea unitatii de stat.