Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus - imparat roman: 41-54p.Chr

Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus

(10a.Chr.-54p.Chr)

imparat roman:41-54p.Chr.

Claudius I a domnit ca imparat al Imperiului Roman printr-un joc al sortii, urmand la tron nepotului sau de frate, Caligula. Accederea lui Claudius la tron s-a produs ca o surpriza a istoriei si cu atat mai mult a populatiei romane si a apropiatilor familiei imperiale, ale Senatului sau ale oamenilor simpli.

In copilarie a fost victima a numeroase boli care si-au lasat amprenta asupra slabiciunii care s-au adaugat unor infirmitati congenitale -dificultati de mers si de vorbire. Totusi, de copil a avut o inclinatie deosebita spre disciplinele liberale si chiar a publicat adesea lucrari de diferite genuri, cu predilectie in istorie. Era desconsiderat in familie, fapt ce trebuie sa-l fi marcat profund pentru viitor, accentuandu-i nesiguranta si timiditatea. Mama sa Antonia, spunea adesea ca el "este o aratare de om pe care natura numai a inceput-o, fara a o termina".

Cu toate ca familia il obliga sa traiasca in izolare n-a fost lipsit totusi, niciodata de respectul oamenilor si de stima publica. Ordinul cavalerilor l-a ales de doua ori seful unor delegatii: prima oara, cand au cerut sa duca ei pe umeri, corpul neinsufletit al lui Augustus si a doua oara cand au dorit sa aduca multumiri consulilor pentru suprimarea lui Seianus. Senatul a dat un decret prin care se acorda dreptul sa fie numit, in mod extraordinar, in randurile preotilor lui Augustus.

In concluzie familia imperiala era jenata de infirmitatea lui Claudius care intr-o lume de luptatori era greu de acceptat, mai ales cand se punea pe picioare o dinastie.

Pe parcursul intregii perioade de excludere a sa din viata politica si de la onoruri a facut studii stiintifice care se refereau mult la literatura si gramatica. Mai tarziu cand a ajuns imparat, a profitat de autoritatea suverana pentru a introduce, pentru un timp, trei noi litere in alfabetul latin. A compus in latina "Memorii", o "Apologie a lui Cicero" destul de erudita si multe alte opere istorice in limba greaca.

Si in timpul domniei a scris mult dar lucrarile totdeauna i-au fost citite, in public, de un lector datorita greutatilor in vorbire pe care le-a avut toata viata.

Oricum nimic nu parea sa-l desemneze ca viitor imparat atunci cand el implinea 50 de ani. Ridicarea sa a fost imprevizibila pentru toata lumea. Concomitent senatul si consulii se sfatuiau cum sa reinstaureze republica. Dar pretorienii tineau la parerea lor si la imparatul lor asa ca, sub imperiul amenintarii cu forta, senatul a ratificat repede dorinta puterii militare. Momentul a dovedit ca sub apatia lui Claudius exista o judecata iute, atunci cand se concentra. El a promis fiecarui ostas retorian 15.000 de sesterti. Astfel a devenit primul imparat roman ridicat la tron prin influenta soldatilor si mai ales prin coruptia lor, cu bani. Exemplul sau va fi urmat de multi alti pretendenti.

Noul imparat, stangaci, timid si indecis a constituit, pe timpul a 13 ani, jocul libertilor sai si al sotiilor. Noua domnie s-a individualizat, ca o domnie a libertilor, Claudius abandonand, in mainile lor administratia curtii si a serviciilor statului. Patru dintre acestia au jucat un rol important: Pallas, Narcisses, Polybus si Callistus.

Totusi, in acest regim al libertilor, multe masuri excelente au emanat de la Claudius. Un viu impuls s-a imprimat treburilor publice. S-au executat lucrari de mare anvergura, dintre care unele planuite inca de Iulius Caesar sau Augustus, ramase nerealizate din cauza greutatilor. Roma s-a dotat cu doua apeducte "Aqua" si "Anionovus" si cu asanarea lacului Fucinus, discutata inca de pe timpul lui Augustus. La Ostia a amenajat portul asa cum voise si Caesar. A intarit malurile Tibrului si a inaltat doua puternice diguri, aruncate in plina mare si luminate de un far. A terminat arcul de triumf de marmura al lui Tiberius. Legislatia romana s-a imbogatit sub domnia lui Claudius suferind si unele reforme fericite asimilarea omorului sclavilor cu cel al oamenilor liberi, ameliorarea conditiei juridice a mamei de familie.

Claudius a trait cu clarviziune sentimentul exact al rolului civilizator al imperiului atunci cand a luat hotararea de a tine piept prejudecatilor invechite ale aristocratiei romane, militand sa intre, in senatul Romei primii cetateni ai Galiei "pletoase" (Galii purtau plete)

Marea nenorocire a lui Claudius a constituit-o aceea de a se fi lasat dominat de sotiile sale. O teroare s-a dovedit a fi Messalina, sotia care a devenit celebra prin intrigile, cruzimea si desfraul ei.

Claudius s-a comportat fara vigoare si fara fermitate din aceasta cauza s-au manifestat mai accentuat scaderile caracterului sau, inegalitatea in spirit in luarea hotararilor: cand circumspect si intelept, cand imprudent si repezit, adesea usuratic si asemanator unui nebun. Pe deasupra a permis, ca in numele sau sa se comita fapte reprosabile sau marsave de catre anturajul sau.

Claudius a trait nefericit toata viata; s-a nascut cu defecte fizice si psihomotorii, a fost tratat totdeauna ca o fiinta nedorita, a condus un imperiu fara a fi iubit de cei ce-l inconjurau si care ii patau reputatia, a fost ucis miseleste, nu a reusit sa-si ridice unicul fiu la tron si a devenit subiect de batjocura dupa moarte.

Poate ca dincolo de moarte a putut sa zambeasca atunci cand a vazut ca soarta a avut grija si i-a batjocorit pe cei care i-au facut viata grea si chiar i-au luat-o (nu au murit de moarte buna nici Agrippina, nici Seneca, nici Nero).

Cu toate acestea domnia lui a reprezentat pentru Imperiul Roman un moment de relaxare politica interna, de sedimentare administrativa si legislativa, de extindere teritoriala si de constructii de mare amploare cu caracter util si militar. Pe langa un larg sistem de fortificatii la Rhin si Dunare, provinciile au beneficiat de o administrare buna si de o bogata activitate constructiva. Claudius a fost primul care a intuit ca populatia provinciilor trebuia atrasa nu numai material si militar ci si politic in amplul proces de romanizare.