Formarea popoarelor europene

Premise

Dintre toate invaziile migratorilor cu care s-a confruntat omenirea de-a lungul istoriei, cele din secolele III-VIII din Europa Occidentala au ramas in conștiința colectiva ca reprezentand "marile invazii barbare", model prin excelența al distrugerii in toate planurile și mai ales al bulversarilor axiologice.

Pentru istoriografie problema nu se poate pune, insa, in termeni atat de generali. Migrațiile acestei perioade pot fi privite din multiple puncte de vedere, de la a cerceta resorturile care au pus in mișcare masele, pana la a ințelege consecințele ultime ale fenomenului.

Situația Imperiului Roman de Apus

Este cert faptul ca in secolul al IV-lea Imperiul Roman traversa o criza fara precedent. Practic, in fiecare domeniu existau dificultați. "Capodopera de imobilism", cum a fost numit de catre Le Goff, am putea considera ca Imperiul iși semnase propria condamnare. Dupa grava criza a secolului al III-lea, imparatul Dioclețian incercase o restructurare, dar aceste reforme vor fi sortite eșecului. Vor mai exista și alte incercari de reforma, mai mult sau mai puțin timide. Insistand pe caracterul preponderent urban al Imperiului, Francois Guizot vorbește despre o remarcabila incercare a imparaților Honoriu și Teodosiu cel Tanar de a il menține printr-o radicala schimbare a sistemului politic: instituirea unei guvernari reprezentative ce avea drept scop menținerea unitații acestui imperiu in disoluție. In același timp trebuie amintit rolul din ce in ce mai mare pe care creștinismul incepuse sa-l joace o data cu convertirea imparatului Constantin.

Triburile germanice

Principalii actori ai acestui prim val sunt triburile germanice. In ciuda faptului ca, din punct de vedere cronologic, au intaietate, hunii au afectat mai puțin societatea vest-europeana, cel puțin in mod direct, indirect reprezentand insa motivul deplasarii altor populații.

Tot ce ține de barbari apare ca total diferit de lumea civilizata a Romei. Forma lor principala de organizare sunt comunitațile. Practic, viața lor se invarte in jurul ideii de razboi, lucru reflectat atat in structura sociala cat și in religie. Cu toate acestea, ar fi hazardat sa le afirmam inferioritatea fara drept de apel in fața romanilor. Fața de civilizația aceasta antica, slabita și macinata, forța vitala a barbarilor este extraordinara

Prabușirea Imperiului Roman de Apus

Problema cea mai importanta care se pune aici este daca, și in ce masura, caderea Imperiului de Apus, in anul 476, a fost o consecința a invaziilor triburilor germanice. Formal, raspunsul e evident pozitiv, caci un rege barbar este cel care il detroneaza pe ultimul rege al Romei. Material, ne putem rezuma la intrebarea atat de plastica: Imperiul Roman a murit de moarte buna sau a fost ucis mișelește? Ne aflam pe terenul unei celebre controverse istoriografice desfașurate intre "romaniști" și "germaniști".

Dupa cum am aratat, dificultațile Imperiului erau de o gravitate neobișnuita, in general istoricii fiind de acord asupra acestui aspect. Jaques Le Goff vede situația in culori extrem de sumbre. El constata cum Occidentul iși pierde substanța in fața Orientului, criza demografica devine din ce in ce mai evidenta, creștinismul este "un aliat inșelator" care erodeaza Imperiul din interior, iar atitudinea romanilor fața de barbari este oscilanta. Istoriografia mai recenta atenueaza radicalitatea acestei viziuni. Alți istorici, cu toate ca descriu pe larg situația Imperiului Roman, nu o prezinta ca fiind disperata, astfel ca intre anii 415-423, practic in preziua catastrofei finale, "Roma nu abdica, ba pentru unii chiar renaștea(.) tanarul Valentinian al III-lea moștenea un imperiu greu incercat, dar pe care il mai putea inca salva".

Pentru a ințelege care a fost rolul barbarilor in aceasta "moarte lenta" a Romei, pe langa distincția dintre cauze formale și materiale este necesara și o distincție intre cauze imediate și mediate. Ca o cauza imediata, Roma nu a cazut datorita barbarilor, ci datorita propriei sale situații. Cea mai buna dovada in acest sens o reprezinta lentoarea procesului de dezintegrare care a dus in final la evenimentele anului 476, fiind un loc comun in istoriografie faptul ca finalul nu i-a mirat pe contemporani, trecand aproape neobservat.

Cauzele mediate sunt cele care au dus la aceasta degradare a situației Romei, iar aici barbarii joaca un rol primordial inca din secolele II-III. Este de ajuns sa amintim criza din secolul al III-lea cand o serie de invazii ale unor triburi germanice au consecințe in toate planurile vieții Imperiului. Apoi, are insemnatatea sa și faptul ca Roma se va sprijini in unele momente pe barbari, atat in calitate de soldați cat și in cea de locuitori ai unor regiuni din Imperiu. "Destinul Imperiului a fost pecetluit in momentul in care, in interstițiile nucleelor de rezistența, barbarii au reușit sa se fixeze" afirma Musset. Unii istorici considera ca aceste acțiuni au intarziat invaziile, dar este neindoielnic faptul ca au generat și o serie de mutații ce vor favoriza transformarea marii unitați care a fost Imperiul Roman in puzderia de regate barbare de mai tarziu.

Societatea. Fuziunea populațiilor

Daca structura politica a Imperiului Roman a disparut o data cu acesta, formele sociale au reușit parțial sa se pastreze in noile state intemeiate de cuceritori. Chiar daca avem de a face cu doua sisteme sociale substanțial diferite, barbarii nu au avut cum sa impuna propriul lor sistem din cauza unei clare inferioritați numerice. Cea mai pregnanta supraviețuire romana este, probabil, clerul care, la momentul botezului lui Clovis, era in intregime roman.

Sfarșitul culturii clasice

Prima uitata este limba greaca, ceea ce inseamna implicit renunțarea la filosofia și literatura greceasca. Incet, incet, mult din cultura clasica este lasat la o parte. Chiar daca au avut și ei o anumita contribuție, nu poate fi aruncata pe umerii barbarilor intreaga vina pentru aceste schimbari. Ei nu au fost impotriva culturii clasice ci pur și simplu nu i-au aratat interes, preluand din ea doar partea care viza realitați practice și concrete, știinte precum arhitectura și medicina. Totuși, unii vad in literatura populara a germanicilor originea cantecelor de gesta de mai tarziu.

Concluzii

Este greu sa tragi concluzii generale fara a degenera in truisme. Rolul barbarilor, in speța al valului germanic, a fost deosebit de important pentru aceasta parte a lumii. Ciocnirea intre "civilizația cetaților" și cea a triburilor a schimbat definitiv aspectul acestei lumi. A spune ca a fost "buna" sau "rea" inseamna a face judecari de valoare care nu iși au locul in istorie și, mai mult, inseamna sa faci o istorie "a ceea ce ar fi putut sa fie", pe cat de inutila, pe atat de inșelatoare.