Din viata emigrantilor

DIN VIATA EMIGRANTILOR

Revarsarea urgiei rosii peste tarile in trecut libere si independente din rasaritul Europei a facut ca zeci de mii de persoane sa se refugieze in lumea libera. Unii din acesti refugiati s-au stabilit in tarile din Europa de Vest, dar marea majoritate a acestora a emigrat fie in Statele Unite ori Canada, fie in tarile din America de Sud, in Australia sau Noua Zeelanda.

Despre viata pe care aceste fiinte desradacinate o duc in tinuturile foarte departate unde au emigrat se cunoaste prea putin. De cele mai multe ori, descrierile in privinta aceasta sunt foarte contradictorii, provocand confuzie si dezorientare. De aceea socotim ca este interesant sa publicam in numarul de fata o documentata si obiectiva expunere a conditiilor de viata in tarile din America de Sud unde - dupa cum se stie - au emigrat in ultimii ani multi romani si greci din Romania.

Aceasta expunere ne-a fost trimisa de un prieten - refugiat din Romania - care a trait ani in tarile din America de Sud si e stabilit in prezent la Londra.

" Ca unul care am petrecut mai bine de sase ani in tarile din emisfera de sud a continentului american - ne scrie prietenul nostru - si avand poate ceva mai multa experienta decat acei care au obiceiul sa-i povatuiasca pe altii, fara sa cunoasca ceva precis sau numai din cele auzite de la altii, as dori sa lamuresc in masura posibila pe cei care intentioneaza sa emigreze in Argentina, Brazilia sau alte tari sud-americane.

In aceasta expunere ma voi referi mai mult la Argentina, pe care am cunoscut-o de la un capat la altul. De altfel, conditiile de viata sunt in general aceleasi si in celelalte republici sud-americane.

Cred ca prima conditie pentru oricare om dornic sa emigreze este sanatatea care, in cazul de fata, e strans legata de conditiile climatului. Pentru noi care am trait intr-un climat continental, cu ierni foarte reci si veri extrem de calduroase, singura tara care ne poate oferi aceste conditii climaterice este Canada, sau partea de nord a Statelor Unite. Asemenea conditii se pot gasi si in sudul Argentinei, in provinciile Rio Negro, Chubut si Comodoro Rivadavia, de-a lungul Anzilor. Pentru emigrantii greci obisnuiti cu un climat mai bland, tara ideala este Argentina si sudul Statelor Unite. Nicaieri insa nu exista climatul uscat cu care am fost obisnuiti. Peste tot clima este umeda, fie iarna, fie vara. Din cele de mai sus rezulta deci ca tarile cu climatul cel mai apropiat celui in care am trait ar fi in ordine Canada, Statele Unite si Argentina.

Al doilea amanunt important in alegerea tarii de emigrare il constituie limba si obiceiurile. Din acest punct de vedere, republicile sud-americane, in frunte cu Argentina, sunt cele mai de preferat. Se vorbeste spaniola si portugheza, amandoua limbi foarte usoare pentru cei care vorbesc o alta limba latina. Un emigrant, cu nitica vointa, poate invata bine limba spaniola in mai putin de un an. In ceea ce priveste obiceiurile, ele se aseamana foarte mult cu cele din Grecia sau Romania. Religia predominanta este cea catolica. In nici una din republicile americane nu exista vreo restrictie a cultului.

Al treilea fapt important de care trebuie tinut seama este bogatia tarii unde cineva se decide sa emigreze. Nu incape indoiala ca toate republicile americane sunt extrem de bogate. Unele mai avansate din punct de vedere al progresului in general, altele mai putin. Cele mai avansate din punct de vedere al exploatarii avutiilor nationale, industriei si comertului, sunt tarile din nordul Americii. Aceasta nu inseamna ca numai acolo se pot castiga bani. Pentru un emigrant cu putin capital, cu o buna meserie practica, e preferabil sa aleaga Argentina. Va munci la inceput ca functionar sau chiar ca muncitor, pana se va obisnui cu felul de a lucra, cu felul de a fi al oamenilor si numai apoi va trece la o intreprindere proprie, fie cat de mica. Conditia esentiala insa in acest caz este de a fi stapan pe meseria lui. In Argentina, medicii si inginerii pot lucra liber, desi nu li se recunoaste diploma, cu anumite restrictii foarte neinsemnate in general, ceea ce nu este cazul in partea de sud a continentului.

Singurul punct slab in tarile sud-americane este instabilitatea monetara. Exceptie face numai Venezuela. Restul tarilor si-au devalorizat de mai multe ori moneda in cursul ultimilor ani.

Al patrulea punct important inainte de a lua o decizie este informarea asupra impozitelor. In tarile sud-americane fara exceptie impozitele sunt inca mici in comparatie cu Statele Unite sau Canada, unde se poate spune ca se munceste pentru stat. Pentru cei din Grecia, sau Romania dinainte de ocupatie, se va parea poate curios afland ca evaziunile fiscale sunt aproape inexistente, fie datorita constinciozitatii contribuabililor, fie datorita controlului extrem de sever din partea fiscului.

Alt amanunt important este cel referitor la libertatile politice. Desigur ca un emigrat prea putin se intereseaza in principiu de acest capitol. Analizat insa mai in amanunt, ne putem usor da seama de importanta acestui fapt, caci libertatea politica este in stransa legatura cu libertatea comertului, industriei si liberei concurente. Din acest punct de vedere, atat Canada cat si Statele Unite se gasesc in frunte. In tarile sud-americane, aceste libertati sunt de multe ori restranse, datorita instabilitatii politice si a deselor schimbari de presedinti, guvernatori etc. Exceptie face numai Argentina, al carei guvern e stabil din 1945, dar si acolo se produc tentative de rasturnare a guvernului.

Cred ca acestea sunt pe scurt punctele cele mai esentiale de care trebuie sa tina seama cei care vor sa emigreze.

In linii generale, toti emigrantii trebuie sa stie insa ca primele luni vor fi foarte grele, desi atat in nord cat si in sud exista comunitati organizate, unde vor gasi prieteni carora sa-si spuna pasul."

Dr. J. C.

Dintr-o corespondenta primita din Canada, redam cele ce urmeaza relativ la emigrarea in aceasta tara:

"Saptamana trecuta, emigrantii sositi in Canada de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial au atins cifra de 1.000.000. Nici o alta tara, afara de Statele Unite ale Americii, nu a primit un numar atat de insemnat de emigranti. Din totalul de un milion, aproximativ 300.000 provin din Anglia si Germania si cate 100.000 din Olanda si Italia. Restul provin din tarile aflate azi sub stapanire comunista.

Posibilitatile de absorbire a emigrantilor in Canada sunt excelente. La trei familii emigrate dupa razboi, una si-a putut cumpara automobil propriu. Toti se simt fericiti. Fiecare grup de nationalitate a emigrantilor dezvolta liber o activitate in sanul comunitatii proprii si toti cunosc o prosperitate remarcabila.

O familie de emigranti cehoslovaci a construit o fabrica de cherestea, la care sunt intrebuintati peste 4.000 de muncitori. Doi emigranti englezi au deschis un garaj la Ottawa, care le aduce un venit anual de peste 100.000 dolari. O familie olandeza, care a emigrat la Manitoba in 1948, a achizitionat o ferma, din veniturile careia a putut cumpara dupa numai doi ani vila guvernatorului din Manitoba." (Iulie)

EMIGRANTII DIN AUSTRALIA

Publicam mai jos extrase din scrisori trimise de refugiati romani care, plecati de la Trieste, s-au restabilit in Australia, prin grija Organizatiei USEP, in intervalul de timp ianuarie-martie 1954:

Cauciuc Ionel, nascut la 28 decembrie 1927, la Sulina, Romania, intr-o scrisoare cu data 27 ianuarie 1954, dupa ce descrie voiajul sau lung cu avionul de la Milano, arata ca se gaseste la Centrul de adunare din Bonegille (districtul Victoria), unde tratamentul este foarte bun, mancarea abundenta si a fost programat sa plece in curand pentru a munci la culegerea fructelor.

Acelasi scrie mai departe prietenului sau Cheches Gheorghe, aflat la Campul de refugiati din San Sabba: "La 10 ianuarie am sosit la Bonegille, care se afla aproape de orasul Albury. Campul este tot atat de mare cat cel de la Opicina, din Trieste. Baracile sunt construite din acelasi material ca si cele de la Opicina, dar au modelul de casa si sunt acoperite cu hartie asfaltata. Locuim cate trei persoane in fiecare baraca, avem hrana suficienta, destule cuverturi si ne bucuram de toate inlesnirile.

Ni s-a cerut sa completam cate un formular. Totul se repeta si aci din nou: identificarea, examinarea fizica etc. Acolo unde esti tu e frig, pe cand aci ne gasim in mijlocul verii si verdeata este toata uscata din cauza caldurii. Cativa romani care sunt aci de mai multa vreme ne spun ca climatul districtului Victoria este convenabil europenilor. In alte regiuni climatul este insuportabil. Cu transportul nostru au sosit si emigranti germani si greci; dar ei au fost deja expediati la munca. Dupa spusele romanilor care se gasesc aci de mai mult timp, munca este destula si toti cei care au lucrat doi sau trei ani si-au putut construi case proprii, sau si-au cumparat automobil. Altii au cumparat autocamioane si acum lucreaza pe cont propriu. Sunt bineinteles si persoane care nu au nimic. Cei insa care doresc sa munceasca, castiga minimum 15 lire sterline pe saptamana, iar cei care lucreaza noaptea castiga 26 lire sterline saptamanal. Un costum bun de haine din stofa de lana costa 28 lire sterline.

Te rog sa-mi scrii adresa vreunui librar din Londra, deoarece vreau sa comand un dictionar romano-englez, caci este greu pentru cei care nu vorbesc engleza."

Acelasi refugiat scrie prietenului sau Zeleniuc Dumitru: "In timpul zilei e foarte cald, dar noptile sunt racoroase. Inainte de sosirea noastra, temperatura se urcase pana la 42 grade Celsius. In februarie climatul va fi foarte placut, deoarece climatul acestei provincii este cel mai bun.

Dumineca viitoare plecam, caci am fost repartizati pentru munca la culesul fructelor."

Rambu Petre, nascut la 31 ianuarie 1923, in Racsidie, Romania, intr-o scrisoare adresata la 10 februarie prietenului sau Zeleniuc Dumitru, scrie: " Sunt fericit ca ma gasesc aci. Lucru este cat vrei si nu are nici o importanta daca esti lucrator specialist ori simplu muncitor.

Climatul este placut si lumea buna. Esti bine primit si nu exista discriminari rasiale."

Dascalu Ion scria prietenului sau Gh. Cheches, la data de 22 ianuarie, din blocul no. 12 din Bonegille, urmatoarele: "Am voiajat splendid si am ajuns in trei zile. Sunt fericit si peste trei zile voi fi repartizat la munca. Invatam actualmente engleza. Timp de doua luni suntem obligati sa lucram acolo unde vom fi trimisi. Dupa aceste doua luni, oricine este liber sa lucreze unde vrea.

Aci poti castiga 60, 70 si chiar 100 lire sterline pe luna, dupa profesiunea si felul muncii. Un costum din stofa de lana costa 25 lire sterline, o pereche de pantofi 2 lire sterline, o camasa jumatate de lira sterlina. Un automobil nou costa de la 800 la 900 lire sterline, iar unul uzat circa 200. O motocicleta noua, 150 lire sterline.

Fete sunt destule, dar toate se gandesc la casatorie. Barbatul nu se poate impune sotiei, caci ambele sexe au drepturi egale."

Intr-o scrisoare adresata Comitetului Roman de Ajutorare din Trieste, refugiatul George Iocobia, nascut la 1 mai 1912, in Hangu, Romania, a scris la 23 martie 1954, din Melbourne, urmatoarele: "Iubite domnule consul, sa fiu iertat daca nu v-am scris mai devreme, dar acesta e cazul cu toti emigrantii pana ce se stabilesc. Lucrez la o fabrica de cauciuc si sunt foarte bine platit. Saptamana trecuta am lucrat si dumineca si am castigat, cu orele suplimentare, 27 lire sterline pe intreaga saptamana. In Australia viata este buna. Sunt refugiati care dupa trei ani de munca poseda casa proprie, automobilul lor si tot confortul.

Ce mai e nou la Trieste? Va rog sa-mi scrieti noutati despre Havra, Seicanu si despre preotul Copros. Le-am scris tuturora fara sa primesc vreun raspuns. As dori sa am ceva fotografii cu corul copiilor de Craciun. Am avut unele ale grupului romanilor de acolo, dar le-am impartit romanilor de aci. Sa mai faca cateva Havra si-i voi trimite costul lor de aci.

Va doresc, domnule consul, numai bine." (Iulie)

DIN ACTIVITATEA ROMANILOR IN EXIL

"Asociatia romanilor din Germania de Sud", cu sediul la München, si-a ales urmatorul comitet:

Presedinte: col. D. Alexandrescu; vicepresedinte: dr. V. Apostolescu; secretar general: av. V, Popa; casier: dr. Ion Popa; membri: av. V. Talnariu, av. G. Gudi, dr. M. Babor, dipl.-ing. D. Dorel Preda, A. Vladareanu si G. Branea; cenzori: S. Prescornitoiu, P. Vaida si G. Bulumete; cenzori supleanti: A. Chircu, T. Schweninger si P. Pop.

La Paris a avut loc de curand adunarea generala a membrilor "Centrului ziaristilor si publicistilor romani democrati in refugiu".

Dupa pastrarea unui minut de reculegere pentru cei disparuti, chinuiti ori omorati de comunisti in Romania, d. Constantin Arsene, care a prezidat adunarea, a facut darea de seama asupra activitatii din ultimii doi ani a Centrului.

Procedandu-se la alegerea noului comitet, a fost reales d. C. Arsene presedinte, iar d-nii G. Paladi vice-presedinte, Al. Cristescu secretar general, J. Oancea casier si M. Crutzescu si A. Sala cenzori. (Iulie)

TINERETUL BASARABEAN ESTE DEPORTAT IN SIBERIA

Un cutremurator document:

In mai 1953 a luat fiinta legala la München, in Germania de Vest, "Institutul Roman", initiatorii sai urmarind sa fie o continuare a "Institutului Roman din Germania", infiintat de Sextil Puscariu la Berlin.

Institutul nu-si limiteaza activitatea numai la reprezentarea culturii romanesti in Germania, ci - liber de orice legatura politica de partid - cauta sa fie o unealta stiintifica pusa la dispozitia tuturor romanilor cu dragoste de tara aflati in pribegie.

Prin biblioteca si arhiva de care dispune, institutul este in masura sa prezinte o documentare bogata asupra starilor de fapt din Romania ocupata.

Vom reproduce mai jos cateva pasaje dintr-un referat supus Institutului Roman de un invatator din Mingir (Cahul) asupra recrutarii si trimiterii de tineri romani din Basarabia in tinuturile pustii din Siberia:

"Inca din vremea regimului tarist s-a urmarit slabirea populatiei romanesti din Basarabia prin colonizarea taranilor romani in regiuni departate ale Rusiei si mai ales in Siberia.

Astazi metoda a fost reluata pe o scara si mai mare. In cadrul noii politici agrare a Sovietelor s-a hotarat ca pana in 1955 sa fie destelenite si semanate 13 milioane hectare de pamant pustiu in care pana acum n-a intrat plugul. Cea mai mare parte din noile tinuturi agricole sunt situate dincolo de Urali.

Destelenirea a 13 milioane hectare in doi ani, construirea de case sau adaposturi, oricat de primitive, de drumuri etc. presupune deplasarea a cel putin 2-3 milioane lucratori de tot felul in noile tinuturi. Transplantarea acestei uriase mase umane nu urmareste numai scopuri economice, ci e si un nou pas pe calea deznationalizarii si rusificarii popoarelor din Rusia Sovietica."

Mai departe, referatul descrie modul in care se face recrutarea tineretului din Basarabia si cum este trimis, in grupuri, in special spre nordul Kazahstanului.

"La 31 martie s-a tinut in sala teatrului din Chisinau o mare serbare de despartire, care a fost in intregime difuzata la radio.

Momentul cel mai emotionant a fost atunci cand o fetita a vorbit cu glas de copil, terminand printre lacrimi cu cuvintele: "La revedere Chisinau, la revedere Moldova draga!" In sala se auzeau clar plansete si suspine. Erau desigur mamele carora le erau rapiti copiii ca sa fie dusi la munca grea in pustiurile Siberiei. Cel care asculta la radio parea ca a asistat la o inmormantare, nu la o serbare."

Referatul arata ca la sfarsit a vorbit secretarul partidului comunist din Republica Moldoveneasca, Sirdiuc, care a spus printre altele: "Voi, tineri comsomoli moldoveni ce plecati azi, sa fiti mandri si sa munciti din toate puterile voastre si cu toata dragostea pentru ca acele tinuturi sterpe si pustii din Kazahstan sa fie o marturie a harniciei voastre si a dragostei fata de guvernul sovietic si de partidul comunist al U.R.S.S."

Acele "locuri sterpe si pustii" multor tineri basarabeni le vor fi mormant. Mormant pentru viata lor trupeasca si, mai sigur, pentru viata lor nationala.

Iar in locul tineretului roman vin zi de zi in Basarabia romaneasca rusi, ucraineni, uzbeci, mongoli si tot felul de alte neamuri straine. Numele lor le intalnesti in ziare si la radio mai des decat numele romanesti, de parca pamantul scump al Basarabiei ar fi ajuns tara nimanui.

Acest referat este un cutremurator document, care oglindeste inca o latura a actiunii criminale a Sovietelor pentru deznationalizarea Basarabiei romanesti. El dovedeste totodata ca romanii din Basarabia n-au putut fi ingenuncheati de regimul rosu, care, ca o ultima actiune contra acestor voinici patrioti, a recurs la metoda deportarii in masa a tineretului basarabean in tinuturile de stepa ale Siberiei. (Iulie)

10 MAI LA WELLINGTON

Ziua de 10 mai a fost sarbatorita la Wellington (Noua Zeelanda) de catre "Asociatia romanilor refugiati".

La sarbatoare au luat parte si numerosi greci refugiati din Romania si stabiliti in prezent la Wellington si care si-au manifestat cu acest prilej sentimentele de dragoste fata de poporul roman si solidaritatea lor la lupta de eliberare a Romaniei.

Dupa intonarea imnului regal roman, secretarul "Asociatiei romanilor refugiati", dl. Ion Nichita, a rostit o inimoasa cuvantare in care, dupa ce a expus insemnatatea zilei de 10 mai, a descris cum poporul roman a infruntat cu bravura toate loviturile, luptand cu vitejie impotriva vicisitudinilor destinului pana cand s-a ajuns la marile evenimente istorice pe care le simbolizeaza ziua de 10 mai. In continuare a aratat ca azi, in Romania subjugata de comunisti, s-a interzis sarbatorirea zilei de 10 mai si ca tot ce s-a faurit in zeci de ani de lupa si truda este distrus treptat de Rusia Sovietica, si a incheiat dupa cum urmeaza:

"Cu ocazia acestei aniversari, aci, pe pamantul ospitalier al Noii Zeelande, sa ne reamintim cu evlavie de veacurile scurse in care romanii au luptat cu vitejie, veacuri in care poporul roman a fost ca o stanca neclintita si sa avem convingerea ca uraganul rosu care s-a abatut peste el nu-l va frange si in ziua sfanta a eliberarii se va ridica mai falnic. Va fi ziua inmormantarii comunismului barbar. Iar noi toti, romani, greci si alte nationalitati, refugiati din Romania, ne vom reintoarce la caminurile noastre in frunte cu Majestatea Sa Regele Mihai I."

Sarbatorirea s-a incheiat cu cantece si dansuri nationale romanesti, iar d-na Melania Vamos, presedinta Asociatiei, a cantat melodia populara Tarancuta, tarancuta, fiind aplaudata la scena deschisa de intreaga asistenta.

Tot in ziua de 10 mai a avut loc alegerea comitetului "Asociatiei romanilor refugiati", d-na Melania Vamos fiind aleasa presedinta, iar dl. Ion Nichita secretar.

Dl. Const. Visoianu, presedintele Comitetului National Roman, intr-o scrisoare adresata d-lui Ion Nichita exprima multumiri pentru activitatea romanilor stabiliti in aceasta tara si incheie dupa cum urmeaza: "Imi pare bine ca v-ati grupat sub forma unei asociatiuni care nu va face alta politica decat de eliberare a tarii si ca veti desfasura activitatea dvs. in legatura cu Comitetul National Roman si sub inalta autoritate a Majestatii Sale Regelui Mihai I."

Dl. Const. Eftimopol, lt. comandor de aviatie, care se afla in spital din 1952, cand s-a prabusit cu avionul, vorbind cu dl. Ion Nichita si-a exprimat speranta ca pana in septembrie va fi complet restabilit si a promis ca va sprijini activitatea asociatiei pana la realizarea idealului tuturor romanilor: eliberarea Romaniei de sub asuprirea comunista. (Iulie)

ION PRAVALE

In fiecare toamna ar si ar

Descant tot pamantul,

Ma frang pe plug

Cu soarele-n spinare si cu vantul

Si inima-mi o-ngrop aprinsa, rug,

Sub brazdele de tina,

Iar sufletul mi-l coc mereu

In spice de lumina.

Din brate-mi fac seceratoare

S-adun sub cer - dar cui adun?

Gramezi de chihlimbare,

Si-n fiecare seara

Ma culc tot mai flamand

Cu snopi de stele subtioara

Si painea lunii rumena in gand.

Drept cina.

Doamne, sunt chipul Tau: Ion Pravale!

In fiecare toamna seman

Si niciodata nu culeg.

Mereu mi-s mainile mai goale,

Ca aurul rodit de vara, geaman,

Nu eu, ci hotii il aleg.

Al. Gregorian, din volumul

"Poeme pentru fratii mei" (München, 1953)

(Iulie)

MESAJE CATRE ZIARUL NOSTRU

Din partea d-lui Nello Manzatti, compozitor si fost director al Radiodifuziunii din Romania, am primit urmatoarele randuri:

"Multumiri pentru ziarele primire si impecabila lor prezentare.

Profit de ocaziune spre a-mi exprima indurerarea pentru teribilul cutremur ce a afectat din nou si atat de grav tara dvs. De un timp incoace destinul aplica lovituri mai mult natiunilor demne. Dar sa speram ca va veni si randul banditilor."

D-na Zoe Garbea-Tomellini din Genova (Italia) ne-a trimis aceste emotionante randuri: "Nimeni mai mult ca mine, care o viata intreaga am facut o vie propaganda spre a face cunoscuta printre straini patria mea de origine, nu se poate bucura mai mult de eroica dvs. hotarare. Caci nicaieri astazi "Vocea libertatii" nu este mai incatusata decat in scumpa noastra Romanie."

Din partea d-lui Vasile Posteuca, autorul volumului "Carte de cantece romanesti", aparut recent la Madrid - o recenzie a acestei admirabile lucrari am publicat in numarul trecut al ziarului nostru - am primit o inimoasa scrisoare din care redam randurile care urmeaza:

"Am citit cateva numere din "Vocea libertatii" si am ramas profund miscat de dragostea si loialitatea ce-o aratati tarii noastre, precum si darza atitudine anticomunista. Impliniti un mare rost in spatiul mediteranean si ajutati mult pe toti aceia care stiu si citesc romaneste.

Cu gandul la ziua libertatii ce se apropie, va rog sa primiti omagiile mele fratesti pentru lupta ce o duceti si va rog sa credeti in dragostea cu care va masor jertfele." (Iulie)