Formarea Statelor unite ale Americii

FORMAREA STATELOR UNITE ALE AMERICII

Primele colonii nord-americane.

Conflictul dintre colonii si metropola. Razboiul de Independenta (lideri si documente programatice ale Revolutiei nord-americane) si consecintele sale.

Republica in primii ani

In timp ce Rusia isi continua procesul de extindere catre vest si catre sud, in America de Nord vor aparea tensiuni, care vor fi legate de expansiunea Angliei peste ocean. In urma Razboiului de Independenta american (1775-1783) va lua nastere S.U.A., eveniment istoric cu efecte profunde, care din aceasta cauza va fi numit si Revolutia Americana.

1607 Prima asezare durabila in Jamestown, Virginia.

Primii sclavi africani in Jamestown.

Colonistii "Mayflower" (Pilgrim Fathers) in Plymouth, Massachusetts.

Proclamatia regala: Vestul Mijlociu este inchis pentru colonisti.

Sugar Act, Colonial Currency Act.

Stamp Act: taxa de timbru fiscal pe documente juridice si de afaceri, pe ziare etc., carti de joc, zaruri (pana in 1766). Quartering Act: pentru nevoile de incartiruire a soldatilor englezi hoteluri si pensiuni. Stamp Act Congress in New York.

1766 Declaratory Act: Dreptul Coroanei de a emite legi referitoare la colonii si de a ridica impozite este intarit: proteste.

1767 Townshend Acts: taxe vamale pentru sticla, plumb, vopsele, ceai, hartie.

1770 Masacrul de la Boston: cativa morti si raniti. Taxele vamale sunt anulate, cu exceptia ceaiului: situatia se linisteste.

1773 Boston Tea Party: provocare voita - noua escaladare.

1774 Primul Congres continental la Philadelphia: Declaration of Rights and Grievances.

Luptele de la Lexington si Concord: Razboiul American de Independenta (pana in 1783); Continental Army sub George Washington.

1776 Declaratia de Independenta de la Philadelphia (4 iulie). Ajutor financiar si material secret al Frantei.

Articles of Confederation: Confederatia SUA (pana la 1788).

1778 Tratat comercial si de alianta cu Franta: interventie deschisa a Frantei

impotriva Angliei.

1780 Neutralitate maritima armata (pana in 1783): Rusia se opune perchezitiei navelor neutre in urma contrabandei facute de flota engleza; ea va fi sprijinita de catre Franta, Spania, Danemarca, Suedia, Prusia (1781), Portugalia (1782); Anglia este izolata pe mare.

Capitularea de la Yorktown: infrangere decisiva a Angliei.

Pacea de la Versailles: Razboiul de Independenta ia sfarsit.

1787 Constitutie federala.

George Washington, primul presedinte al SUA (pana in 1797).

Mostenirea epocii coloniale (Philip Jenkins, 1997)

Prima faza a istoriei stabilirii europenilor pe teritoriul actualei uniuni americane, numita perioada coloniala (1607-1776), are o durata aproximativ egala cu aceea a intregii existente a Statelor Unite ca societate politica organizata.

De cand a luat nastere Jamestown, cea mai veche asezare anglo-saxona din Lumea Noua (1607), pana la Declaratia de Independenta (4 iulie 1776) s-au scurs tot atatia ani ca de la aceasta proclamatie pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial. Pentru a exprima aceeasi idee fundamentala in alti termeni, constituirea coloniilor in Statele Unite imparte istoria acestei regiuni in doua parti aproape egale, dintre care prima este aceasta perioada coloniala, uneori pe nedrept neglijata.

Cunoasterea sa prezinta interes pentru istoria propriu-zisa a Statelor Unite, deoarece ea o prefigureaza. Statele Unite au mostenit din aceasta perioada o populatie, o societate, o economie, o mentalitate, o parte din institutiile lor politice, traditiile juridice si institutiile judiciare; de asemenea, unele dintre problemele lor - cum ar fi aceea a negrilor.

O ocupare tarzie

Viitorul leagan al Statelor Unite ale Americii isi face cu intarziere intrarea in istoria colonizarii europene a Noului Continent, mult dupa America Centrala si Meridionala si chiar dupa valea fluviului Saint-Laurent.

Intre Canada, cunoscuta de francezi inca de la mijlocul secolului al XVI-lea si Florida, anexata de spanioli vastului lor imperiu, teritoriul pe care urmeaza sa se cladeasca viitoarele State Unite nu aparea deloc imbietor. Exista, mai intai, un intreg cortegiu de dezavantaje legate de cadrul natural: o clima cand glaciala, cand inabusitoare; o coasta in general neospitaliera, mlastinoasa si presarata cu lagune in sud, stancoasa si abrupta in nord, care exclude orice cale de acces spre interior, comparabila cu Saint-Laurent sau Mississippi; o padure densa, compacta.

Apoi, regiunea aceasta nu avea nimic din ceea ce ii atragea atunci pe exploratori - mirodenii sau metale pretioase. Trebuia, pentru a-i aduce aici pe colonisti, ca ei sa se indrepte spre aceste locuri impinsi de alte considerente decat cele mercantile, sau ca regiuni celelalte sa fie deja ocupate.

Inceputurile colonizarii coincid cu intrarea in scena a unei noi puteri coloniale: Anglia.

Si in aceasta parte a lumii, ca si in celelalte, englezii ajung ultimii, dupa spanioli si portughezi, dupa francezi. Vocatia lor coloniala se contureaza cu intarziere, sub Elisabeta.

Primele lor asezari au, cu o aproximatie de douazeci de ani, aceeasi vechime in nord, ca si in sud; promotorul lor este Sir Walter Raleigh (1554-1618) - aventurier englez si scriitor (favorit al reginei Elisabeta I care il innobileaza in 1585; acuzat de tradare de catre succesorul reginei, Iacob/James I, a fost inchis in Turnul Londrei si executat); lui i se datoreaza primele incercari de intemeiere, intre 1584 si 1589, a coloniei britanice Virginia (el insa nu a ajuns niciodata in America).

In 1620, cei 102 pelerini, veniti din Provinciile Unite pe faimosul Mayflower, debarca in apropierea Capului Cod si pun bazele viitorului Massachusetts, intemeind colonia Virginia, respectiv asezarea Jamestown.

La sfarsitul veacului al XVIII-lea, Marea Britanie este stapana intregii coaste. Aceasta reusita imprevizibila se explica, in parte, prin vitalitatea celor care populeaza regiunea, prin calitatile lor naturale si, de asemenea, prin superioritatea lor numerica.

O populatie eterogena

O populatie deloc omogena, sub toate aspectele; compozita din punct de vedere etnic, nucleul principal al acesteia este format din englezi, scotieni, galezi, dar si din colonistii veniti din Provinciile Unite, Suedia, Germania. Din Franta - dupa revocarea, in 1685, a Edictului de la Nantes (legea promulgata in 1598 de regele Henric al IV-lea al Frantei care acorda supusilor protestanti o mai larga libertate religioasa, precum si drepturi civile complete; sub presiunea clerului catolic, aceasta lege a fost revocata in 1685 de regele Ludovic al XIV-lea) -, o parte a emigratiei protestante se indreapta spre America.

Diversitatea opiniilor politice si a credintelor religioase nu este deloc de neglijat. Toti cei care vor sa se sustraga dominatiei unei factiuni rivale sau care au motive sa se teama pentru credinta lor religioasa debarca pe malurile fluviului Potomac sau Hudson.

Istoria politica si religioasa engleza din secolul al XVII-lea se inscrie, asadar, in aceea a viitoarei natiuni americane, prin urmarile indirecte pe care le are asupra constituirii acesteia; toate tulburarile dintr-o perioada deosebit de bogata in miscari sociale contribuie la ingrosarea randurilor celor care emigreaza. Dupa disidentii alungati de reactiunea anglicana, urmeaza cavalerii, aristocratii si regalistii izgoniti de "capetele rotunde', apoi puritanii goniti de Restauratie si iacobitii care, decat sa il recunoasca pe uzurpator, prefera sa se expatrieze. Vicisitudinile dramatice ale istoriei interne a Angliei au efecte benefice asupra colonizarii britanice.

Aceasta emigrare are un caracter specific, care va lasa urme adanci in mentalitatea americana. Puritani sau catolici, toti acesti emigranti s-au supus unor considerente religioase. Ei au pus libertatea de a crede in cultul lor si de a-l practica mai presus de avantajele legate de cariera si de prosperitatea lor.

Formata de-a lungul timpului, prin acumulari succesive, populatia de pe coasta atlantica a viitoarelor State Unite este la fel de fragmentata si in spatiu, grupandu-se in asezari situate departe una de alta, de regula la gurile unui fluviu sau pe malul unui golf. Aceste nuclee demografice, la inceput extrem de modeste, rasfirate de la nord la sud, de la frontierele Canadei pana la hotarele Floridei, pe aproape 2.000 de kilometri, separate unul de altul prin spatii neatinse de colonizare, acoperite de paduri si savane, sau aflate inca in stapanirea indienilor, devin, incetul cu incetul, centrele tot atator colonii independente una de alta, dar a caror capitala comuna este Londra.

Trei grupuri de colonii

Pe masura ce se dezvolta, toate aceste asezari se individualizeaza, originalitatea lor incepe sa se precizeze. Se contureaza trei grupuri principale, diferentiate prin activitatile lor productive, prin tipul de societate politica si chiar prin modul de viata. Contrastul cel mai pronuntat opune coloniile meridionale grupului nordic - aceasta diferentiere este de mare importanta pentru viitor, pentru ca poarta in germen antagonismul Nord-Sud, a carui acutizare va duce la Razboiul de Secesiune.

Grupul Noii Anglii

In secolul al XVIII-lea, economia Noii Anglii, care grupeaza 4 colonii de talie inegala - New Hampshire, Massachusetts, Connecticut, Rhode Island, a atins un grad relativ ridicat de complexitate: agriculturii si cresterii animalelor, pescuitului, comertului li se adauga un inceput de industrie. Litoralul, stancos si crestat, asigura existenta a numeroase porturi naturale. Vecinatatea padurilor furniza santierelor navale lemnul necesar. Echipaje bine pregatite porneau in fiecare an in fructuoase campanii de pescuit, in cautarea bancurilor de moruni din Terra Nova sau, mai departe, la vanatoare de balene. Din Newport sau din Portsmouth, vapoarele ajungeau pana in Antile, de unde aduceau, incalcand pactul colonial, romul, melasa si toate produsele de pe insula. Pe firul numeroaselor ape care coborau din munti si din platourile din interior, se crease o mica industrie: mori, fabrici de zahar, fabrici de hartie, fabrici de cherestea, care prelucrau sumar roadele pamantului sau produsele obtinute pe cale comerciala. imbinarea acestor variate activitati dadea de lucru si aducea castiguri insemnate unei populatii intreprinzatoare, obisnuita sa vada in munca ratiunea de a fi si o datorie, iar in reusita materiala atestata prin bogatie, un semn al bunavointei divine.

Populate in majoritate de puritani, aceste colonii se definesc prin faptul ca aici caracterul religios este cat se poate de pronuntat, marcand profund aspectul moral si viata publica. Oamenii acestia care au preferat sa se expatrieze si sa infrunte riscurile unei lungi si pline de primejdii calatorii pe apa, in loc sa accepte o existenta plina de compromisuri, cazand la invoiala cu printul si cu Biserica oficiala, inteleg sa traiasca dupa credinta lor, oranduind viata micii lor comunitati in conformitate cu aceasta.

Religia guverneaza nu numai existenta privata, familia, dar, in aceeasi masura, si viata publica. Nimic mai indepartat de idealul de toleranta universala, asa cum il vor defini Franklin sau Jefferson, decat aceste societati primitive, dedicate cu trup si suflet ideii de unitate religioasa, persecutand pe toti aceia care indraznesc sa gandeasca altfel decat gandeste intreaga comunitate, cu aceeasi inversunare cu care, la randul lor, fusesera ei persecutati.

Statul este strans legat de Biserica si oricine se indeparteaza de Biserica se autoexclude ipso facto din societatea civila. Intoleranta se extinde din spatiul credintei in cel al obiceiurilor, comunitatea arogandu-si dreptul de a veghea asupra respectarii cu strictete a legilor lui Dumnezeu si ale Bisericii.

Reglementare minutioasa, Codul Albastru (lege ce interzicea anumite activitati seculare in ziua de duminica: cumparaturile, vanzarile, calatoriile, sportul si distractia publica; numele apare pentru prima oara in lucrarea lui Samuel A. Peters, General History of Connecticut in care sunt descrise reglementarile sabatice foarte dure existente in New Haven, Connecticut si tiparite pe hartie albastra. In jargonul de secol XVIII ajunge sa desemneze "rigiditate morala'), duce la instaurarea unei ordini morale riguroase; contravenientii sunt pedepsiti fara mila, este epoca vanatorii de vrajitoare. Aceste constrangeri religioase si morale imbraca intreaga viata sociala in vesmintele austeritatii: distractiile cele mai inocente par suspecte, totul trebuie dedicat muncii, porunca suprema este sa iti faci datoria intotdeauna.

Religia vegheaza chiar si asupra activitatilor intelectuale care iau nastere in Noua Anglie, mai devreme decat in alte parti. Activitatea economica, goana dupa profit nu dauneaza deloc vietii spirituale, ba dimpotriva. Aici se pune temelia primelor colegii, embrioane ale viitoarelor universitati din Est - la Harvard, incepand cu anul 1636. Initial ele au un profil exclusiv religios, fiind dedicate formarii viitorilor pastori. Accentul pus pe religie in aceste prime asezaminte nu a disparut cu totul in Statele Unite: chiar si politica externa se inspira adesea, in moralismul sau, din principiile care guvernau existenta acestor mici comunitati.

Religia isi pune pecetea si asupra vietii politice. Nonconformistii acestia au imbratisat, de regula, credinta unor secte care isi au sorgintea in reforma calvina. Lipsiti de episcopate, pastorii lor depind de notabilitatile comunitatii. Aceste biserici mici sunt obisnuite sa se administreze liber. Locuitorii transpun in viata de cetateni obiceiurile lor de credinciosi: discuta impreuna despre interesele targusorului, tot asa cum delibereaza in comun asupra acelora ale Bisericii. Pactul stabilit de pasagerii de pe Mayflower stipula deja, in mod expres, subordonarea preferintelor individuale intereselor comunitatii. In felul acesta, adaptandu-se pe nesimtite la practicile democratice, preceptele religioase si disciplina ecleziastica orienteaza societatea din Noua Anglie spre o democratie de fond. In asezarile care se formeaza in jurul porturilor, la rascruce de drumuri, in vecinatatea micilor fabrici, si chiar in comunitatile rurale,incepe sa se dezvolte o adevarata viata municipala.

Activitatea economica diferentiata si profitabila, pecetea religioasa, practica democratica, traditia intelectuala, toate aceste caracteristici ale Noii Anglii se incarneaza intr-un oras: Boston, a carui populatie numara cam 20.000 de locuitori, la mijlocul secolului al XVIII-lea. Situat mult prea la nord pentru a putea pretinde mai tarziu rangul de capitala a Statelor Unite, Bostonul este metropola desavarsita a Noii Anglii, a carei fizionomie morala o exprima cu prisosinta. Va fi unul dintre primele orase care se va ridica la lupta pentru independenta.

Grupul sudic

Cu totul diferit este tipul de societate care s-a constituit la celalalt capat al viitoarelor State Unite ale Americii, in cele cinci colonii meridionale. Acestea sunt, de la nord la sud: Maryland, botezata astfel de catolicii lordului Baltimore, in cinstea Fecioarei Maria; Virginia care primeste acest nume de la sir William Raleigh, dornic sa-si arate supunerea fata de suverana sa, regina Elisabeta; cele doua Caroline - de Nord si de Sud - si Georgia, una dintre ultimele intemeiate, care poarta numele lui George I, rege al Angliei din 1714.

Suprafetele lor sunt mult mai mici decat cele ale coloniilor din nord, dar asta nu inseamna ca sunt si mai populate. Dimpotriva, densitatea este mai redusa, orasele sunt rare, porturile, putine si cu activitate redusa. Asta pentru ca ele isi castiga existenta aproape exclusiv din agricultura. Aceste colonii au adoptat o forma de ocupare si de exploatare a solului cu totul diferita de aceea din Noua Anglie, mai concentrata si mai extensiva.

Plantatia, cultivata cu ajutorul fortei de munca importate din Africa, se reimprospateaza si sporeste continuu in urma negotului cu sclavi, tot mai infloritor. incepand cu secolul al XVIII-lea, negrii sunt mai numerosi decat albii, iar sclavii decat oamenii liberi. In lipsa unor activitati complementare, intreaga existenta a acestor colonii si toata bogatia lor depind de recolta catorva produse adaptate la climatul cald si umed: tutunul, orezul si, mai tarziu, bumbacul, cultivate pe suprafete mari. Producand mai mult decat le este necesar pentru consumul propriu, plantatorii trebuie sa vanda in exterior. Dependenta lor fata de conditiile atmosferice este dublata si de o dependenta comerciala, fata de cumparatori, germen de slabiciune pentru economie, in vreme ce sclavia face ca societatea sa fie vulnerabila.

Societatea din sud, aristocratica la temelia ei, aristocratica si in ceea ce priveste gusturile, este cat se poate de diferita de societatile democratice din Noua Anglie. Deasupra unei mase de sclavi domneste o oligarhie de plantatori care stapaneste pamanturile si guverneaza colonia, din randurile ei alegandu-se clasa politica. intre aceste clase sunt putine elemente intermediare. Cultivata, civilizata, clasa aceasta, care descinde in parte din cavaleri si duce o existenta de nobili de tara, a transplantat in America modul de viata al aristocratiei europene. In aceasta societate ospitaliera, ducand un trai imbelsugat, pentru care banii sunt mult mai putin importanti decat felul in care stii sa profiti de ei, sistemul de valori european se poate recunoaste mult mai usor decat la burghezii din Noua Anglie; aici se regaseste un crampei din batranul continent.

Oricat de diferite ar fi aceste doua grupuri de colonii, deosebirile dintre ele nu ridica nici o problema in secolul al XVIII-lea. Ele nu fac parte dintr-o adunare comuna, sunt pur si simplu juxtapuse.

Nu exista nici o institutie comuna care sa dea efect juridic analogiei dintre modurile lor de viata sau dintre activitatile lor: fiecare dintre aceste colonii se bucura de o autonomie deplina. Raportul dintre suprafata si populatie face de neconceput posibilitatea unui conflict. Intrucat nu au interese comune, coloniile nu au nici interese divergente. Pe de alta parte, aceste doua grupuri, carora noi le conferim o omogenitate de care ele insele nu erau nici pe departe constiente, se afla la sute de kilometri unul de altul

Grupul intermediar

Un al treilea grup de patru colonii (New York, New Jersey, Delaware, Pennsylvania) care nu apartine nici unuia dintre primele doua mentionate (avand, totusi, mai multe trasaturi comune cu primul), se interpune intre ele. Este, in ceea ce priveste originile si populatia, partea cea mai putin omogena; vestigiile colonizarii olandeze (New York s-a numit, mai intai, New Amsterdam), ale prezentei suedeze (in Delaware) se invecineaza cu emigrantii din insulele britanice. O colonie foarte originala, Pennsylvania, care poarta numele intemeietorului ei, William Penn, era populata de quakers (membrii unui grup crestin intitulat Societatea Prietenilor sau Biserica Prietenilor, infiintat la mijlocul sec.al XVII-lea in Anglia de catre George Fox si rapid raspandit in coloniile britanice nord-americane; ei cred in apropierea directa de Dumnezeu, fara cler sau alte forme ecleziastice, si au o lunga traditie in opozitia la razboi).

Capitala ei, Philadelphia, al carei nume exprima acea virtute din care prietenii si-au facut o regula, este cel mai mare si cel mai admirat dintre orasele americane; urbanismul sau este avansat, chiar daca ne raportam la Europa. Numara treizeci de mii de locuitori, intr-o vreme in care un targ cu o populatie de trei sau de patru ori mai mica se considera, deja, o capitala. Obiceiurile din cale afara de ciudate, tutuirea, palariile purtate oriunde si oricand, simplitatea vesmintelor, frumusetea tinerilor quakeri, atrag curiozitatea si eclipseaza in mintea calatorilor acele calitati mai putin stranii: cinstea renumita, onestitatea in afaceri care nu constituie o piedica in reusita lor comerciala.

Diversitatea populatiei acestor colonii anunta deja ca imigratia va fi o constanta a istoriei Statelor Unite.

Pozitia lor centrala, la jumatatea drumului dintre Noua Anglie si Sud, ca punct de pornire al principalelor cai de acces spre Vest, le harazeste un rol de arbitru. Este locul dinainte desemnat al capitalelor federale, al adaposturilor temporare ale Congresului Continental si apoi al sediului definitiv al Guvernului Federal.

Este, de asemenea, campul de lupta si miza pentru care se vor bate cu furie nordistii si sudistii (1861-1865).

Cele treisprezece colonii nord-americane vor fi concepute, asadar, ca asezari coloniale clasice (1607-1733). Ele isi vor extrage dinamica din populatia crescanda (emigranti, crestere naturala), cresterea economica si expansiunea teritoriala. Ca si in Siberia, densitatea redusa a populatiei va conduce la perspectiva expansiunii de la ocean la ocean, care va conduce la completarea «Manifest Destiny» (principiu formulat in anii '30 ai sec. XIX, potrivit caruia Statele Unite le revenea misiunea istorica de valorificare a partilor nordice si vestice ale continentului) al viitoarei natiuni americane. Din cauza intinderilor uriase, coloniile se bucurau deja de facto din timpul lui «Glorious Revolution» (1688) de autonomie interna.

Derularea conflictului dintre colonii si metropola. Razboiul de Independenta (1775-1783)

Conflictul va fi declansat in urma manifestarii intentiei Angliei de a implica coloniile in acoperirea costurilor Razboiului de Sapte Ani (1756-1763) prin marirea impozitelor; in acelasi timp, cucerirea Canadei a servit si interesele colonistilor.

Prima nemultumire va fi provocata de Proclamatia regala, care pentru a-i sprijini pe indieni interzicea provizoriu colonistilor albi accesul in teritoriile de dincolo de Alleghanie-Kammes (1763). Masurile engleze - Sugar Act, Colonial Act (1764), Stamp Act, Quartering Act, Townshend Acts (1767) - vor starni reactii de neacceptare a noilor prevederi. Chiar si retragerea lor (1766/1770), cu mentinerea doar simbolica a impozitelor pentru ceai, va detensiona doar aripa conservatoare, deoarece Coroana va mentine prin Declaratory Act (1766) dreptul suveran al tarii de origine de a emite legi si de a ridica impozite din colonii.

Revolta colonistilor se va intemeia pe principiile lui "Glorious Revolution", ale constitutionalismului liberal si ale rationalismului iluminist, principii formulate de cel mai radical de catre Thomas Paine ("Common Sense", 1776), si sintetizate de sloganul No taxation without representation ("Nici o taxa fara reprezentare").

Dupa o prima ciocnire la Boston (1770), Tea Party ("Partida de ceai") (1773) din acelasi oras va declansa avalansa: guvemul va inchide portul Boston, va limita dramatic autonomia Massachusetts-ului si va prelungi provincia Québec spre sud, pana in Ohio (1773).

In semn de protest, va fi organizat primul Congres Continental, la Philadelphia si se va adopta o lista de revendicari fata de Coroana (1774). Prin luptele de la Lexington si Concord dintre trupele engleze si militiile coloniale va incepe de fapt Razboiul de Independenta (1775-1783), dus de partea americana de Continental Army, sub conducerea lui George Washington.

Declaratia de Independenta (4 iulie 1776)

La 4 iulie 1776, Congresul Continental, compus din delegatii celor 13 colonii britanice proclama independenta Statelor Unite. Declaratia de Independenta a fost redactata, in partile sale esentiale, de Thomas Jefferson (din Virginia). → D o c. ←

Dupa Declaratia de Independenta (4 iulie 1776) vor lua nastere cele treisprezece noi state ale SUA, reunite la inceput sub forma unei Confederatii mai restranse (1777). Pe campul de lupta, confruntarile sunt dintre americani si trupele metropolitane sunt dure; initial, primii sufera infrangeri, dar, treptat, noua armata se impune, in ciuda lipsurilor materiale, a experientei si a unei ierni grele (cantonarea de la Valley Forge); capitularea unor forte militare engleze in octombrie 1777 a fost un dezastru militar care i-a incurajat pe francezi sa intre in razboi.

Ajutorul variat din exterior va fi decisiv; Franta va aloca in secret ajutoare financiare si materiale inca de la inceput (1776), pentru a se razbuna astfel pe Anglia pentru pierderea Razboiului de Sapte Ani. Ea va intra in mod deschis in razboi printr-un tratat comercial si de alianta orientat impotriva Angliei (1778), fiind urmata un an mai tarziu de Spania (1779). La acestea se adauga neutralitatea maritima initiata de catre Rusia (1780-1783). Anglia va pierde temporar dominatia maritima. Pe uscat, evenimentul decisiv il va constitui capitularea trupelor engleze (8.000 de oameni), conduse de generalul Cornwallis la Yorktown (1781).

In cadrul Pacii de la Versailles (1783) SUA va fi recunoscuta si de catre Anglia; granita vestica a noului stat o reprezenta fluviul Mississipi

Fondarea primei mari Republici a avut in Europa un adanc efect asupra Vechiului Regim, intarind critica absolutismului, mai ales printre francezii care au luptat pentru SUA, cum a fost cazul lui Lafayette. In plus, costurile interventiei vor creste si mai mult datoriile statului francez, astfel incat Razboiul de Independenta al Americii va contribui indirect la izbucnirea Revolutiei Franceze.

Pentru istoria Imperiului colonial britanic, pierderea celor treisprezece colonii se va constitui intr-un moment foarte greu. Experienta amara va determina mai tarziu o mai mare flexibilitate fata de revendicarile politice ale altor colonii. Catre sfarsitul Razboiului de Independenta Anglia va recunoaste autonomia Irlandei (Grattan's Parliament, 1782). Ca o compensatie pentru pierderea celor treisprezece colonii nord-americane, Anglia va intensifica colonizarea abia descoperitei Australii, la inceput ca o colonie pentru puscariasi (1788).

Adoptarea Constitutiei

Intre timp, constituirea SUA va fi definitivata: dupa o severa criza financiara si de incredere, Adunarea Constituanta din Philadelphia va da o noua Constitutie, care va transforma SUA dintr-o confederatie in sensul larg al termenului, intr-un stat federal (uniune) bine inchegat (1787). Ea dadea presedintelui o pozitie puternica, ca un fel de inlocuitor al monarhului, ales pe o perioada de timp. Conventia pentru stabilirea textului Constitutiei a avut loc in 1787, la Philadelphia; au participat 55 de membri reprezentand 12 state (cel mai mic dintre ele, Rhode Island, nu a delegati).

Constitutia nord-americana este prima constitutie scrisa din lume. Initial a avut 7 articole (foarte dense in continut, este adevarat), adaugandu-se, mai apoi inca 26 de amendamente. Primele 10 amendamente au fost ratificate in 1791: intre ele, amendamentul I (despre libertatea religiei, a cuvantului, a presei, libertatea de intrunire si de petitionare), amendamentul II (dreptul de a detine si purta arme), amendamentul V (despre protectia drepturilor la viata, libertate si proprietate); urmatoarele 26 au fost ratificate in 1795, 1804, 1865 (XIII, descrie abolirea sclaviei), 1868, 1870, 1913, 1919 (despre prohibitie; este abrogat prin amendamentul XXI, din 1933), 1920 (sufragiu pentru femei), 1933, 1951 (limitarea la doua mandate a alegerii Presedintelui), 1961, 1964, 1967, 1971 (sufragiu pentru cei care au implinit 18 ani).

Primul presedinte este George Washington (1789-1797)

George Washington detine unul dintre cele mai glorioase titluri pe care le poate conferi istoria. El a fost Parintele Natiunii sale. Darzenia lui din timpul Razboiului pentru Independenta a reprezentat liantul coloniilor americane. Serviciile lui dupa obtinerea victoriei nu au fost cu nimic mai prejos. Fermitatea lui si exemplul oferit in calitate de cel dintai Presedinte a tinut in frau violenta factiunilor si a amanat schisma natiunii cu saizeci de ani. Caracterul sau si influenta pe care a exercitat-o au anihilat tendinta periculoasa a americanilor de a imbratisa cauza englezilor sau a francezilor. Si-a indeplinit functia cu demnitate si si-a pus pecetea propriei intelepciuni asupra administratiei prezidentiale. In perioada mandatului sau s-a organizat guvernul federal, a fost consolidata increderea in natiune, s-au pus bazele unei politici externe. Refuzand sa candideze pentru al treilea mandat, el a statornicit o traditie in politica americana care nu a fost incalcata decat de presedintele Franklin Roosevelt in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Timp de doi ani, Washington a trait la resedinta sa de la tara, de pe Potomac, calarind prin plantatiile sale, asa cum tanjise de mult s-o faca. Cand asupra tinutului s-au abatut primele zapezi, in ultimele zile ale secolului al XVIII-lea, a cazut la pat. In seara zilei de 14 decembrie 1799, s-a intors catre medicul sau si a murmurat: "Doctore, imi vine greu sa mor, dar nu ma tem". La scurt timp dupa aceea s-a stins din viata. (Winston Churchill)

Washington a fost urmat de John Adams (1797-1801), Thomas Jefferson (1801-1809), James Madison (1809-1817), James Monroe (1817-1825). G. Washington (1732-1799) a fost numit de catre Congresul continental, la inceperea ostilitatilor cu englezii (iunie 1775), comandant al armatei americane; el a stiut sa o mentina unita, in ciuda faptului ca era improvizata si slab inarmata, pana la intrarea in razboi a francezilor. In 1787 prezideaza Conventia Constitutionala de la Philadelphia; este ales presedinte in 1789 si reales in 1792; in 1796 refuza un al treilea mandat; in politica interna, desi simpatiza pe federalisti (adica, sustinatorii unui guvern central puternic), a pastrat o pozitie de echilibru intre acestia si republicani; in politica externa, a stabilit principiul neamestecului in treburile europene, aplicandu-l si fata de razboaiele Frantei revolutionare.

In tanara republica se vor crea premisele viitoarelor conflicte; noua Constitutie era amenintata de refuzul statelor sudice de a aboli sclavia. Tensiunea a fost dezamorsata printr-un compromis in trei puncte, care mai tarziu va fi modificat si prelungit (1820;1850); conform clauzelor Constitutiei, la numararea mandatelor pentru Camera Reprezentantilor 3/5 dintre acestea vor reveni statelor sudice, care sustineau sclavia, astfel incat sudul va obtine o superioritate politica; Ordonanta nord-vestica va aboli sclavia din noile teritorii nord-vestice; utilizarea sclavilor nu va mai fi permisa decat pana in 1807. Tensiunile generate de problematica sclavilor vor fi escaladate in cadrul Razboiului Civil American (Razboiul de Secesiune) (1861-1865), iar ulterior in cadrul conflictelor legate de pozitia afro-americanilor liberi (dupa 1865).

→ D o c. ←

Declaratia de Independenta

4 iulie 1776

Cand, in cursul evenimentelor umane, devine necesar pentru un popor sa dizolve legaturile politice care l-au atasat de un altul, si sa-si asume, printre puterile pamantesti, starea separata si egala la care legile naturii si ale Domnului naturii ii indreptateste, un respect decent pentru opiniile oamenilor cere ca acestia sa declare cauzele care ii indeamna la separatie.

Noi consideram ca aceste adevaruri sunt evidente prin ele insele, ca toti oamenii sunt creati egali; ca sunt inzestrati de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile; ca printre acestea se afla viata, libertatea si cautarea fericirii. Ca, pentru a asigura aceste drepturi, s-au instituit guverne printre oameni, care-si trag puterea lor dreapta din consimtamantul celor carmuiti; ca ori de cate ori o forma de guvernare devine distructiva pentru aceste teluri, este dreptul poporului de a o schimba sau de a o suprima, si de a institui un nou guvern, asezandu-i temelia pe astfel de principii, si organizandu-i puterile intr-o astfel de forma, care va parea poporului ca va indeplini cu cea mai multa probabilitate siguranta si fericirea lor. Prudenta, intr-adevar, va dicta ca guvernele stabilite de mult sa nu fie schimbate pentru cauze neimportante si trecatoare; si, la fel, experienta a aratat ca oamenii sunt mai dispusi sa sufere, atata timp cat relele sunt suportabile, decat sa-si faca dreptate abolind formele cu care sunt obisnuiti. Dar atunci cand un lung sir de abuzuri si uzurpari, urmarind invariabil acelasi scop, arata clar un plan de a-i aduce sub un despotism absolut, este dreptul lor, este datoria lor, de a se dezbara de un astfel de guvern si de a gasi noi pazitori pentru viitoarea lor siguranta. Astfel a fost suferinta rabdatoare a acestor colonii, si astfel exista acum necesitatea care le constrange sa-si schimbe fostele sisteme de guvernare.

Istoria actualului Rege al Marii Britanii este o istorie a unor repetate vatamari si uzurpari, toate avand, ca scop direct, stabilirea unei tiranii absolute asupra acestor State. Pentru a dovedi aceasta, sa prezentam lumii cinstite faptele:

El a refuzat sa-si dea acordul pentru legile cele mai sanatoase si mai necesare pentru binele public.

A interzis guvernatorilor sai sa voteze legi de o importanta imediata si presanta, cu exceptia suspendarii actiunii acestora pana ce aprobarea lui avea sa fie obtinuta; si, cand erau astfel suspendate, el a neglijat grav sa se ocupe de ele.

A refuzat sa aprobe alte legi pentru organizarea a largi districte de populatie, cu exceptia cazului cand acesti oameni renuntau la dreptul lor de reprezentare in legislatura: un drept inestimabil pentru ei, si ingrozitor numai pentru tirani.

A convocat corpurile legislative in locuri neobisnuite, neconfortabile, si departate de locul arhivelor lor, cu singurul scop al obosirii lor spre a obtine acordul lor pentru masurile sale.

A dizolvat camerele reprezentantilor in mod repetat datorita opozitiei lor, cu fermitate barbateasca, fata de amestecul sau in drepturile oamenilor.

A refuzat, pentru mult timp dupa astfel de dizolvari, ca altele sa fie alese; prin aceasta puterile legislative, incapabile de anihilare, s-au intors catre oamenii liberi pentru exercitiul lor; statul ramanand, intre timp, expus la toate pericolele invaziei din afara si convulsiilor dinauntru.

S-a straduit sa impiedice popularea acestor State; in acest scop, obstructionand legile pentru naturalizarea strainilor, refuzand sa aprobe altele pentru a incuraja migrarea lor catre aceste locuri, si marind conditiile unor noi dobandiri de terenuri.

A obstructionat administrarea justitiei, prin refuzul de a aproba legi pentru stabilirea puterilor judiciare.

I-a facut pe judecatori dependenti numai de vointa lui, pentru detinerea functiilor lor, si marimea si plata salariilor lor.

A creat o multitudine de functii noi, si a trimis m locurile acestea roiuri de functionari, pentru a-i hartui pe oamenii nostri, si a se hrani din averile lor.

A tinut printre noi, pe timp de pace, armate stabile, fara consimtamantul legislaturilor noastre.

A preferat sa-i faca pe militari independenti de puterea civila si superiori acesteia.

S-a inteles cu altii ca sa ne supuna unei jurisdictii straine de Constitutia noastra, si nerecunoscuta de legile noastre; dandu-si acordul pentru actele lor de pretinsa legislatie;

Pentru incartiruirea unor mari trupe armate printre noi;

Pentru protejarea lor, printr-o batjocura de proces, impotriva pedepsirii, pentru orice crime pe care le-ar comite asupra locuitorilor acestor State;

Pentru intreruperea comertului nostru cu alte parti ale lumii;

Pentru impunerea taxelor fara acordul nostru;

Pentru privarea noastra, in multe cazuri, de beneficiile unei judecatii cu juriu;

Pentru ducerea noastra peste mare ca sa fim judecati pentru pretinse ofense;

Pentru abolirea sistemului liber al legilor engleze intr-o provincie invecinata, stabilind in acel loc o guvernare arbitrara, si largind granitele sale, astfel incat sa dea imediat un exemplu si un instrument pentru introducerea aceleiasi domnii absolute in aceste colonii;

Pentru luarea cartelor noastre, pentru abolirea celor mai pretioase legi ale noastre, si pentru modificarea, in mod fundamental, a puterilor guvernelor noastre;

Pentru suspendarea propriilor noastre legislaturi, si declararea lor ca investite cu puterea de a legisla pentru noi m toate cazurile, oricare ar fi acestea.

El a renuntat la guvernarea de aici, declarandu-ne in afara protectiei lui si ducand razboi impotriva noastra.

Ne-a jefuit marile, ne-a pustiit coastele, ne-a ars orasele, si a distrus vietile oamenilor nostri.

El, in acest moment, aduce mari armate de mercenari straini pentru a completa lucrarile de moarte, dezolare si tiranie deja incepute, cu fapte de cruzime si perfidie fara egal in cele mai barbare epoci, si total nedemne de capul unei natiuni civilizate.

El a constrans cetatenii nostri, i-a luat captivi peste mare, pentru a purta armele impotriva tarii lor, pentru a deveni calaii prietenilor lor, si fratilor lor, sau sa cada ei insisi de mana acestora.

A starnit insurectii interne printre noi, si s-a straduit sa aduca locuitorii de la frontierele noastre, salbaticii indieni nemilosi, a caror singura lege a razboiului e distrugerea fara deosebire a tuturor varstelor, sexelor si conditiilor.

In fiecare stadiu al acestor opresiuni, noi am facut petitii pentru indreptare, in termenii cei mai umili; repetatelor noastre petitii li s-a raspuns numai prin repetate injurii. Un suveran, al carui caracter este astfel marcat prin fiecare act care poate defini un tiran, este nepotrivit pentru a fi conducatorul unui popor liber.

Noi nu am stat nici in atentia fratilor nostri britanici. Noi i-am avertizat, din timp in timp, despre incercarile facute de legislatura lor de a extinde o jurisdictie fara garantii asupra noastra. Noi le-am reamintit despre circumstantele emigrarii noastre si stabilirii noastre aici. Noi am facut apel la justitia lor nativa si la marinimia lor, si i-am conjurat, prin legaturile obarsiei noastre comune, sa dezavueze aceste uzurpari, care in mod inevitabil vor intrerupe relatiile si corespondenta noastra. Ei, de asemenea, au fost surzi la vocea justitiei si a legaturii de sange. Trebuie, deci, sa acceptam necesitatea care anunta separarea noastra, si sa-i consideram, asa cum consideram si restul lumii, inamici in razboi, prieteni in pace.

Prin urmare, noi, reprezentantii Statelor Unite ale Americii, adunati in Congres general, facand apel la Judecatorul Suprem al lumii pentru corectitudinea intentiilor noastre, in numele si prin autoritatea bunului popor al acestor colonii, publicam si declaram solemn ca aceste colonii sunt, si au dreptul sa fie, state libere si independente; ca sunt absolvite de orice loialitate fata de Coroana britanica, si ca toate legaturile politice intre ele si statul Marii Britanii sunt, si trebuie sa fie, total dizolvate; si, ca state libere si independente, au deplina putere de a purta razboi, de a incheia pace, de a lega aliante, de a face comert, ca si toate celelalte acte si lucruri pe care statele independente pot sa le faca de drept. Si, in sprijinul acestei declaratii, cu o ferma incredere in protectia Divinei Providente, noi ne inchinam unul altuia vietile noastre, averile noastre si sfanta noastra onoare.

(Declaratia de Independenta a fost redactata de Thomas Jefferson, si semnata de John Hancock, in calitate de presedinte al Congresului Continental de la Philadelphia, si de 55 de reprezentanti din partea celor 13 state-colonii - intre care Samuel si John Adams, Thomas Jefferson, Benjamin Franklin.)

Recomandari bibliografice

Churchill, Winston, Istoria Americii. Traducere: Anca Irina Ionescu, Editura Orizonturi, Bucuresti, f.a. /2003/ /544 pp./.

xxx Constitutia Statelor Unite ale Americii. Traducere si note de Conf. univ. dr. Elena Simina Tanasescu si Conf. univ. dr. Nicolae Pavel. Cuvant inainte de Prof. univ. dr. Ioan Muraru. Postfata de Prof. univ. dr. Mihai Constantinescu, Editura ALL Beck (col. Constitutiile statelor lumii), Bucuresti, 2002 /96 pp./.

Ionescu, A.-S., Trista istorie a preeriei, Editura Globus, Bucuresti, f.a. /1998/ /278 pp./.

Jenkins, Philip, O istorie a Statelor Unite. Traducere de Mihai Stoica, Editura Artemis, Bucuresti, 2002 /286 pp./.

Muresan, Camil, Benjamin Franklin (1706-1790), in xxx Diplomati ilustri, Editura Politica, Bucuresti, 1969, pp. 67-125.

Nicolescu, C., America, de la descoperire la razboiul de secesiune, Editura Dacia, Cluj-Napoca /288 pp./.

Rémond, René, Istoria Statelor Unite ale Americii. Traducere: Traian Fintescu. Cuvant inainte si note: Bogdan Antoniu, Corint /col. Microsinteze 2/, Bucuresti, 1999 /152 pp./.

xxx Texte fundamentale ale democratiei americane. Compilate de Melvin I. Urofsky si Jill Nogreu. Traducere din Mihaela Gafencu-Cristescu, Teora, Bucuresti, f.a. /1996/ /440 pp./.

Tindall, G.B., Shi, D.E., America. O istorie narativa. Traducatori: Margareta Boaca, Mihaela Dumitrescu, Georgeta Nichifor, Horia Popescu, George Potra, Delia Razdolescu vol. I-III, Editura Enciclopedica, (col. Biblioteca enciclopedica de istorie universala), Bucuresti, 1996 /1.096 pp./.

Vianu, Al., Nasterea S.U.A. Plamadirea unei natiuni moderne 1607-1787, Editura Stiintifica (col. Pagini de istorie universala), Bucuresti, 1969 /464 pp. + 10 f. il. + 2 h./.

Vianu, Al., Revolutia americana si George Washington, Editura Stiintifica si Enciclopedica (col. Orizonturi), Bucuresti, 1975 /232 pp./.