INSULA PELOPONES

Cufundata in istoria veche - de la primul Stadion Olimpic pana la Micene a lui Agamemnon - provincia sudica ofera plaje minunate, golfuri de culoarea turcoazului, dar si salbaticul si intactul Mani.

Insula Pelopones (Peloponnisos) isi ia numele de la legendarul erou Pelops si numele grec de insula Nisos, desi rareori aceasta zona este considerata o insula. Conducand dinspre Atica (Attiki) este destul de usor sa nu observati micul istm despartit de canalul Korint, dand o oarecare credibilitate denumirii de "insula' - ce leaga insula Pelopones de peninsula. Numele medieval al regiunii era Moreas, acum un nume destul de rar folosit; acest nume deriva de la abundenta duzilor de aici (mouria) sau, si mai probabil, de la forma de frunza de dud a peninsulei.

Korinthia: drumul catre Moreas

Dintr-un capriciu administrativ, provincia Korinthia include la N-E o mica parte din N-E canalului care o leaga de peninsula; la 13 km, in spatele statiunii balneoclimaterice Loutraki, se afla Perahora Heraion, cu un Templu al Herei din timpuri stravechi si o stoa. Un alt sanctuar antic locul de desfasurare a Jocurilor Isthmice ce au loc din 4 in 4 ani, se poate gasi la Isthmia, in partea de S-V a canalului; baile romane de aici pastreaza mozaicuri ale podelelor, care infatiseaza creaturi marine reale sau imaginare, in timp ce muzeul expune vii tablouri opus sectile ce prezinta scene ale portului, viata pasarii Nile, dar si importante personalitati ale lumii antice. Canalul a fost sapat intre 1882-1893 si in prezent este oprita trecerea vapoarelor de tonaj marc, dar cateva cargoboturi reusesc sa se strecoare printr-o latime de numai 23 m, un adevarat spectacol.

Anticul Corint, la 4 km S-V de orasul modern Korinthos (1) a prosperat atat cat transportul maritim se realiza prin micul istm, aceasta fiind inaintea construirii canalului. Orasul elenistic a fost distrus in 146 i.Hr., de catre romani in timpul represaliilor pentru apararea orasului, dar un secol mai tarziu a fost numit capitala Greciei. Lucrurile care au mai ramas, in ciuda devastatoarelor cutremure de pamant din 375 si 521 d.Hr., sunt in mare masura parte a vechiului oras imperial roman. Binc meritata reputatie a Corintului referitoare la viciu si lux l-a ingrijorat fara indoiala pe Sf. Pavel cand a ajuns aici in anul 52 d.Hr. Intr-o misiune de 18 luni.

Obsesia tipic romana referitoare la toalete este evidenta: exista latrine semnalate de anunturi de-a lungul drumului Lehaion, pavat cu marmura in capatul fantanii arteziene Peirene ce inca functioneaza sau fantana Glauke, cu 4 bazine cioplite intr-un monolit, si alimentate de un apeduct.

Din mai vechiul oras grecesc, numai 7 coloane ce apartineau Tempului lui Apollo, construit in stil doric, au mai ramas, desi muzeul - in ciuda unor consecutive talharii din anii 1990 - pastreaza o colectie generoasa de ceramica din ultima parte a perioadei arhaice, cat si mozaicuri complexe ce apartineau unor vile romane, construite in perioada de glorie a Corintului. Mult mai evocativ este insa monumentul aproape intact de la Acro-corint ce era mult timp zona strategica militara a peninsulei, utilizata de toate puterile ce ocupasera zona. Se intra pe langa o panta vestica domoala printr-un set de fortificatii triple, iar apoi ne trezim in mijlocul unei intinderi pustii, plina de balarii. Aici a mai ramas putin din vechiul oras otoman, evacuat dupa ce rebeli greci l-au ocupat in 1822. Multor atacuri li s-a rezistat datorita Fantanii Peirene Superioare, aflata in apropierea coltului de S-E al meterezelor. Chiar in varf, se situeaza fundatia unui Templu al Afroditei, care se pare ca era locuit de 1000 de prostituate; imprejurimile sunt incantatoare. Pe drumul dinspre orasul nou Korint catre Tripoli se inainteaza destul de greu. Langa Dhervenakia exista un drum ce duce catre antica Nemea, un alt loc unde se desfasurau jocuri bienale. Se poate observa stadionul unde acestea aveau loc (presupus a fi inaugurat de Hercule, cel care a ucis leul din Nemea); din pacate, singurele marturii ale existentei locului sunt 3 coloane dorice ale Templului lui Zeus din sec. al IV-lea. Alte ramasite, rasturnate de vandali bizantini, zac imprejur ca niste imense felii de salam. Acest obiectiv se afla intr-o vale bucolica, inconjurata de viile vestite pentru vinul rosu tare de Nemea, unul dintre cele mai bune ale Greciei.

Argolidha: leaganul micenian

Vechea sosea intra in campia Argolid prin Mykines (2), o localitate a citricelor si turismului; in apropiere se afla vechiul Micene, un palat complex ce domina o culme, usor de aparat pentru ca era flancata de 2 rape. Micene a dat numele ultimei perioade din Epoca Bronzului si a adus reputatie unui om de stiinta german (autodidact) Heinrich Schliemann. Din 1874 pana in 1876, el a facut sapaturi aici, bazandu-se mai mult pe intuitie si pe lectura atenta a lucrarii lui Homer. Arheologii greci descoperisera deja impozanta Poarta a Leului din citadela, prezenta acum in Muzeul de Arheologie din Atena, justificand pe deplin epitetul lui Homer referitor la Micene, "bogata in aur'. Azi, revizionistii recunosc tehnicile de excavare destul de noroioase si gospodarirea lui Heinrich Schliemann - masca mortuara de aur cu care el se lauda ("am privit insasi fata lui Agamemnon') este dupa noile estimari datata cu 300 de ani mai in urma decat se credea - dar adevarul este ca inflacaratul amator a descoperit multe comori arheologice ale secolului.

Pe locul obiectivului, putine vestigii au mai ramas intre peretii palatului, desi intalnim o scara secreta destul de infricosatoare ce coboara spre un bazin folosit in cazul unor atacuri. In exterior, exista doua camere mortuare de o ingenuitate debordanta: mormintele tholos, botezate intr-un mod speculativ Comoara lui Atreus si Mormantul Clitemnestrei, de asemenea cunoscute sub denumirea de "fagure', datorita modului de construire.

Vechiul Argos

Drumul ce traverseaza campia Argolid se divide la Argos (3), capitala provinciei Argolidha si un important centru agricol. Rosii si citrice - ultimele aduse aici de consultanti americani dupa al doilea Razboi Mondial - sunt reginele acestor locuri, insusi orasul este de importanta minora fata de Muzeul de Arheologie (M-D: 8,30-15,00). Dar in partea sudica, langa drumul de granita, se gasesc minele Vechiului Argos, una dintre asezarile cele mai vechi ale Greciei. Cele mai importante vestigii sunt cele ale unui teatru imens cu niste trepte abrupte. De aici puteti urca spre un castel construit in stil francez, situat pe culmea dealului Lansa, locul vechiului acropole, oferind cam aceeasi priveliste cu cea de la Acrocorint. Catre N-V se afla Muntele Kyllini, acoperit de zapada in tot sezonul. Mergand inainte, in spatele unei livezi, iesiti din Micene trecand pe langa un delusor ce apartine anticului Tiryns in drumul catre Nafplio, asezat in fata unui promontoriu catre indepartatul golf Argolid.

Doar la jumatatea drumului dinspre Argos catre Nafplio, zac ruinele din secolul al XIII-lea ale Tirnys-ului (Tyrint) "inconjurat de ziduri' al lui Homer, un complex al unui palat regal. Obiectivul, o ridicatura de 18 m, rasarind dintr-o veche mlastina, nu era atat de usor de aparat cum era cea din vecinatatea ei, Micene, asa ca fortificatiile facute de om c-rau mult mai necesare. Blocuri masive de piatra a-jungand chiar la dimensiuni de 3 m³, unite fara ajutorul suruburilor erau numite "Ciclopice', dupa numele singurelor fiinte considerate capabile sa le miste. Nu exista lei heraldici deasupra portii de intrare si nici morminte cu forma de faguri. Dar Tyrnis ofera destule satisfactii prin prezenta unei scari secrete ce duce catre o intrare secreta diisprc vest si, langa coltul sud-estic, o galerie cu o nisa in tavan.

Nafplio (4), in S-E a vaii, este considerata mai mult decat un mic miracol si asta pentru ca Vechiul Oras, bine conservat, pastreaza o eleganta a unei lumi departe de dezordonatul, utilitarul Argos, la numai 12 km catre N-V. Arhitectura subreda neoclasica cu strazi marmorate si cu fortarete cuplate dateaza cel putin din timpul celei de a doua ocupatii venetiene (1686-1715), iar apoi din timpul recuceririi otomane; fortificatia a avut un rol important in lupta pentru detinerea controlului asupra Marii Egee, incepand cu sec. al XV-lea, intre 1829 si 1834, Nafplio a fost prima capitala a tarii.

Akronafplia impresioneaza in Nafplio prin cele 4 fortarete din perioade diferite si, pe langa acestea, Palamidhi de pe dealul estic, construit la inceputul secolului al XVIII-lea, ale carui ziduri serpuitoare incercuiesc 7 bastioane din interiorul sau, proiectate pentru a face fata celor mai puternice atacuri ale acelor timpuri. Totusi garnizoana venetiana a capitulat in urma unei lupte din 1715 in fata otomanilor, la randul lor infranti de grecii rebeli mult mai puternici in anul 1822. Mai putin de 900 de trepte urca de la Vechiul Oras catre varf si catre o priveliste incantatoare a Argolidului.

La 27 km E de Nafplio, Epidaur (Epidhavros) este vizitat in special pentru magnificul amfiteatru din sec. al XIV-lea, a carui acustica perfecta este intotdeauna demonstrata de ghizii grupurilor turistice prin aruncarea unor monede in locul unde s-ar afla orchestra. Deoarece nu a fost dezgropata decat in ultima parte a sec. al XIX-lea, constructia din piatra a teatrului a supravietuit veacurilor destul de bine, iar restaurarea a fost minima.

Teatrul este o parte dintr-un vast sanctuar inchinat unui semi-zeu Asklepios; ruinele sale ce sunt resapate se intind pana in partea de N-V. Locurile cele mai accesibile sunt cele de la clasicul Stadion, bancile de piatra si linia de start fiind inca vizibile; poarta monumentala si intinderea pasajului curbat, parte a unui drum sacru catre port (statiunea de langa tarmul marii Palea Epidhavros). Mentionam si tho!os-u o structura circulara, initial avand si un dom, cu un labirint concentric ce se credea ca continea vipere (sacre pentru locuitorii Asklepios ) sau ca era locul unui ritual de initiere al preotilor.

Cea mai apropiata localitate de acest obiectiv turistic este Lygourio, care demult traia de pe urma multor culturi de maslini, dar care acum gazduieste o mare parte a traficului turistic care se formeaza datorita festivalului de drama antica din timpul verii. Spectacolele unor companii teatrale grecesti si internationale au loc in timpul noptii in acest teatru antic si sunt autobuze speciale ce vin dinspre Atena sau Nafplio tocmai in acest scop.

Mergand spre V dinspre Nafplio puteti evita reintrarea in Argos folosind drumul de pe faleza de-a lungul golfului intrand in soseaua ce duce catre Tripoli in dreptul localitatii Lerna (noua Myli) unde Hercule a ucis Hydra.

Arkadhia: idilele arcadiene

Soseaua moderna construita in anii 1970 paraseste tinuturile citricelor de loa Myli pentru a intra in tinuturile inalte plantate cu meri si peri din jurul orasului Tripoli (5) capitala provinciei Arkadhia. Numele Tripoli aminteste de 3 orase antice Tegea, Mantinela si Palladium, ultimul o nesemnificativa baza imperiala romana. Mantineia la N de Tripoli pastreaza multe din zidurile antice, e vestita pentru vinul din prezent, in timp ce Tegea, din S, ofera ruinele Templului inchinat Atenei Alea din localitatea Alea. Tripoli (Tripolitza) a fost capitala din Morea in timpurile otomane, dar a fost distrusa in Razboiul de Independenta. Interesante sunt putinele cladiri neoclasice si o piata.

Drumul inspre N margineste prin mirificele sate Levfdhi si Vytina (6), ultimul un cunoscut loc de popas la poalele Muntelui impadurit Menala. Dincolo de Vytina, inspre Ilia, popasul cel mai virtual si mai provocator este Lan-gadhia (7), un loc vestit pentru casele de piatra construite pe panta dealului, in defileu. Dar atractia majora a Arcadiei muntene se afla la V de Tripoli, unde se poate ajunge fie pe drumul catre Megalopoli, fie spre S pe drumul dintre Vytina si Langadhia. Megalopoli (8), impovarat de multitudinea de centrale electrice, cele mai potentiale surse de poluare, este un jalnic urmas modern al anticului Megalopoli, un oras clasic disparand astfel in ultimele 2 secole de realizari, pastrandu-se cel mai mare amfiteatru din Grecia.

Botezat, datorita castelului si caselor sale remarcabile, "Toledo al Greciei', orasul Karytena (9) ascunde o istorie tumultuoasa. Resedinta a unei baronii france in sec. al XIII-lea a fost mai tarziu recucerit de bizantini, care l-au impodobit cu 3 biserici si cu un pod cu arcade peste raul Alfios. Atat podul, cat si orasul se afla pe o fateta a bancnotei de 5000 de drahme a Greciei; pe cealalta fateta - figura invingatoare a capeteniei Razboiului de Independenta, Ko-lokotronis, cel care in 1826 a rezistat indelung sub asediu in fata otomanilor.

Indreptandu-va pe un drum pavat catre N, spre Dhimitsana, veti calatori paralel cu panta de E a defileului Lousios, intins pe o distanta scurta, de un interes inegalabil in Pelonopes. In satul EHiniko, o carare neingrijita coboara in canion, pana la medievalul pod Kokkoras si la capela bizantina Aghios Andhreas. In apropiere se afla sapaturile pe locul anticului Gortys, un as-klipeion sau un centru terapeutic; arhitectura locului are o structura rotunda specifica, asemanatoare unei bai publice antice.

Stemnitsa (10) a primit o alta denumire oficiala si anume Ipsounda, dar numele slav ramane popular; este un loc ascuns intr-un spatiu circular, cu o atmosfera aparte, presarat cu impunatoare conace, asezate fata in fata. Un singur magazin de bijuterii mai aminteste de infloritorul mestesug al prelucrarii argintului din trecut. In apropierea vaii Lousios, tasneste impunator, pe un deal marcat de rau, Dhimitsana, al carui cer este impodobit de 4 clopotnite. Conacele de aici, ca si cele din Stemnitsa, dateaza din sec. al XVII-lea. Dhimitsana marcheaza, totodata, si unul dintre capetele autostrazii care strabate defileul; cararea propriu-zisa incepe in satucul Paleohori, unde isi are obarsia legenda "32' a diamantelor si a stelelor. La manastirea Nea Filosofou, pe partea de V, se afla si vestitele fresce din sec. al XVII-lea care il reprezinta pe lisus umbland pe Marea Galileei; putin mai departe se afla manastirea Palea Filosofou, din sec. al X-lea, ruinata si aproape neobservabila dintre stanci. Acolo unde cararea se bifurca in 2 (daca alegi cararea de V vei ajunge la Gortys) se impune sa traversezi inca o data raul pentru a admira stralucita manastire Aghiou loannou Prodhromou, din sec. al Xl-lea, una din manastirile tip cuib de randunica pe care Biserica Ortodoxa Greaca le amplaseaza in vecinatatea stancilor, un loc stramt, greu de strabatut de catre pelerinii barbati; asa ca incercati sa urcati pe cararea spre Stemnitsa pe timp de zi.

Din Karytena, un drum pleaca spre V, de-a lungul raului Alfios, se intersecteaza cu cel care vine dinspre Lousios; ambele duc spre Andhritsena (11), aflata cam la jumatatea distantei dintre Megalopoli si mare. Traditionalele dughene si o matinala piata de produse in piata centrala a orasului amintesc de statutul istoric de antrepozit al satului. Templul din sec. al V-lea al lui Apolo Epi-cureianul din Vassai (Vasses), la 14 km inspre S. Desi cel mai bine pastrat templu antic al Greciei e putin probabil ca ofera o priveliste incantatoare ochiului in starea actuala. Privelistea este insa recompensata de defileul raului Nedhas, cativa km mai la S, exact sub modernul sat si sub ruinele antice din Figalia, ai carei locuitori au zidit templul ca recunostinta lui Apollo, care a indepartat ciuma de pe capetele lor.

Lakonia - un antic tinut spartan

Pe drumul de 60 km ce duce din Tripoli pana in modernul Sparti apare creasta muntelui Taiyettos, cu interstitiile sale de praguri de calcar. In fata se intinde valea bogata in maslini si citrice a raului Evrotas, anuland astfel imaginea stereotipa de loc dur, "spartan', a anticei Sparta; numele provinciei, Lakonia, este cunoscut peste hotare ca fiind "laconic'.

Sparti (12), modernul succesor al anticei Sparta, este un loc mohorat, care se recompenseaza doar prin cateva piete atractive si prin unele fatade in stil neoclasic, vestigii ale unui plan de construire a unui oras bavarez din 1834. Opriti-va macar pentru a vizita minunatul muzeu si urmele unei acropole antice. Muzeul este foarte bogat in mozaicuri datand din Imperiul Roman tarziu si in ciudate altare de jertfa luate din sanctuarele lui Apollo din Amykles si din Artemis Orthia de pe acropola - unde tinerii erau biciuiti pana la sange pentru a aduce astfel cinste zeitei. Din acropola, cam la 700 m N de oras, nu a ramas prea mult, in afara de un teatru aflat intr-o stare de eroziune mare si de ruinele rasfirate ale unei biserici bizantine a lui Aghios Nikon.

Putinul pe care spartanii l-au construit a fost indeajuns pentru constructia bizantinului Mystras (13), la 6 km inspre V. Un oras ruinat din romantism, care se agata de un pisc cu forma conica si care are pe culme un castel; numele de Mystras este o corupere a lui mezythras, cuvantul grec pentru "producatorul de branza grasa' - care se crede ca face referire la forma conica traditionala a branzei din aceasta regiune.

Intemeiat de franci in 1249, Mystras a ajuns in perioada bizantinilor, un oras cu 20.000 de suflete, devenind dupa 1348 capitala despotilor din Morca. Pana la cucerirea lui de catre otomani in 1460 a inflorit ca un mare centru cultural, atragand la curtea lui invatati si artisti din Serbia, Constantinopol si Italia. Influenta celei din urma tari mentionate se vede din frescele bogat colorate si foarte bine pastrate care impodobesc bisericile din Mystras -unice in Grecia, ticsite cu figuri, cladiri si peisaje nesemnificative, foarte asemanatoare cu picturile italiene ale perioadei respective. Arhitectural, bisericile sunt un amestec de design al unei bazilici cu 3 aripi si al unei galerii presarate de patrate, cu insemnul crucii pe ele, dintr-o catedrala. Sensibilitatile protorenascentiste si sotiile france ale celor mai multi despoti au influentat clopotnitele si porticurile cu coloane. Mystras este considerat drept ultima mare revarsare arhitecturala bizantina inaintea erei otomane.

Biserica Perivleptos cuprinde un intreg ansamblu de fresce, care infatiseaza Dodekaeortonul sau cele 12 sarbatori majore ale bisericii, cu pronuntate accente de lumina aruncate, de exemplu, asupra copiilor care se joaca la intrarea in Ierusalim. In apropiere, Pandanassa, cea mai noua biserica construita in 1428, are un aspect exterior si fresce in culori tipatoare, tipice stilului gotic. In contrast cu aceasta, cea mai veche dintre biserici, Mitropolis sau catedrala, este, in mod cert, foarte conservatoare in structura ei, in ciuda ciudatelor cupole construite mai tarziu; frescele ofera aici o ilustrare completa a minunilor lui lisus. Complexul monastic Vrondohion, adaposteste o alta biserica din secolul al XIV-lea, semeata Afenkido, greutatea celor 6 cupole ale ei fiind sustinuta de jos de un sistem de piloni si de catre o galerie de colonade de sus. Monstrii din mare sunt infatisati in fresca botezului, in vreme ce, deasupra altarului, apostolii se minuneaza la inaltarea lui Hristos.

Mystras are un "ecou' in miniatura in Gheraki (25 km E de Sparti), de care putini au auzit si la care si mai putini se deranjeaza sa vina in vizita. Desi un oras Geronthrai a existat aici in antichitate, zidaria lui a fost refolosita in cele 6 biserici de pe suprafata lui. Acropolis-ul fortificat din Gheraki este mai putin spectaculos decat cel din Mystras si se inchide devreme; daca nu aveti prea mult timp, mergeti la posta (intre 8.00 si 14.00) si cautati pe cel care are cheile de la 4 biserici, impodobite cu fresce, din sat sau din vecinatatea lui.

In completare la trio-ul de orase bizantine lakoniene se inscrie Monemvasia (14), la 94 km S-E de Sparti. Ca si Mystras este un oras fortificat, asezat pe 2 terase, ridicandu-se pana la o altitudine de 350 m fata de nivelul marii, acolo unde se afla un prag de calcar, de unde numele "Gibraltarul Greciei' - desi "Dubrovnikul Greciei' ar fi un termen la fel de potrivit pentru a desemna partea de jos a orasului, de pe panta de S, presarata de acoperisuri de tigla si de cofraje de zidarie. In perioadele de inflorire maxima, ca oras - stat semiautonom, Monemvasia avea cam 50.000 locuitori, dar a prosperat datorita flotei si pozitiei lui favorabile, la jumatatea distantei dintre Italia si Marea Neagra. Nu a fost niciodata cucerit prin forta, dar a suferit asedii indelungi, iar hrana nu putea fi luata de pe stanci, desi cisterne enorme asigurau apa necesara. In apropiere, cultura vitei de vie producea vestitul vin dulce de Malvasia, asemanator cu cel din Madeira, cunoscut in V si ca vin de Malmsey sau de Malvoisie, dar productia locala a incetat cam in sec. al XV-lea. Dupa deschiderea canalului Corint, Monemvasia a pierdut orice insemnatate comerciala si militara.

Terasa de jos a orasului, in cadrul celor 900 m incercuita din 3 parti de ziduri venctiene, este invizibila pana cand nu traversezi digul (inchis pentru autovehicule) pana la masiva poarta de V. Uitandu-te pe deasupra portii, vei zari casa in care proeminentul poet Yannis Ritsos s-a nascut in 1909; ne intrebam ce influenta au avut conservatorii localnici asupra marxismului lui fatis si asupra biscxualitatii lui. La moartea sa, in 1990 a fost ingropat in cimitirul din apropiere, avand daltuit pe piatra de mormant unul din poemele lui si aceasta in loc de vreun sentiment religios.

Legate la capatul culoarelor abrupte, construite din argila si paie, de un labirint de tunele, de arcade si de fundaturi, multe din casele de pe terasa de jos a orasului au fost cumparate si restaurate de atenieni instariti sau de straini. Scari de piatra se inalta in zig-zag catre stanca care duce la terasa straveche de sus a orasului, parte a orasului care a fost asezata si fortificata in sec. al VI-lea d.Hr, dar abandonata de pe la inceputul sec. al XX-lea, acum in ruina completa. Biserica Aghia Sofia, datand din sec. al XIV-lea, avand o bolta in 16 colturi este cumpanita pe stanca de N.

Gythio (15) (Gythion), la 47 km S-E de Sparti, este un oras-port, pe drumul maritim cu feribotul, care face legatura intre Kythira si Creta, o statiune de vacanta, si o inselatoare cale de acces catre austerul Mani. Cheiul este marcat de un sir de case autohtone, acoperite cu tigla si de taverne pescaresti cu preturi piperate; pe langa Golful Lakoneean, soarele rasare peste Cape Malea, in vreme ce muntele Talyettos se zareste pentru ultima data in lumina zilei in N, in antichitate, Gythio a servit drept port Spartei si producea purpura pentru toga romana. Pana nu de mult a exportat ghinzi folosite

la tabacirea pieilor. Putine sunt obiectivele turistice, in afara unui amfiteatru roman si a muzeului de istorie din turnul lui Tzanetbey Grigorakis din ostrovul Marathonissi (anticul Kranae), de care se leaga printr-un dig rutier. Legenda spune ca Paris si Elena si-au petrecut aici prima lor noapte impreuna, lansand o mie de vapoare.

Kythira - podul catre Creta

Insula Kythira, la 2 ore de mers cu vaporul, desi e mai aproape de portul Neapolis de la Cape Malea, vede cel putin un feribot pe zi; obisnuita traversare dificila cu vaporul este ameliorata acum de stationarea in proaspatul deschis adapost (1996) de la Dhiakofti. La baza un platou mohorat, presarat de trecatori bine udate de ape, insula este parte din pamantul inecat de ape al podului dintre Pelopones si Creta. Are la activ istoria domniilor ve-netiene si britanice, ca si celelalte insule ionice, de care, in mod teoretic, apartine, desi acum este sub jurisdictia administrativa a argosaronicilor. Arhitectural, el este un hibrid de stiluri cicladice si venetiene, cu accente australiene, prin curtoazia banilor trimisi de cei 60.000 de localnici, care in anii 1950 s-au indreptat catre Australia sau Noua Zeelanda. Cazarea este scumpa si abunda de turisti. Si totusi, Kythira este un loc de popas ultramodern gratie navelor subacvatice si a zborurilor regulate dinspre Atena. Orasul Kythira (16) este o capitala insulara, cu conace medievale si fortificatii venetiene.

Kapsali (17) este alternativa calatoriei cu iahtul sau cu vapoare cu cabine, desi pe coasta de E, pana la locul de ancorare a pescarilor din Avlemonas, se afla plaje mai bune cu multe castele. La Kato Hora, putin mai sus de pestera Aghia Sofia, se afla atractia principala de pe coasta de V - satul fantoma Paleohora, situat in punctul cel mai de N, care a fost capitala intre 1248-1537.

Mani - casa oamenilor duri ai Greciei

O regiune arida, izolata, protejata de pintenul de S al muntelui Taiyettos, Mani a fost ultima parte din Grecia care s-a insotit cu crestinismul in sec. al IX-lea, dar a recuperat timpul pierdut zidind foarte multe capele la tara. Prea putine alte plante cresc in afara de maslini, desi in septembrie o umbra de culoare mai bogata acopera gardurile formate de perii cu tepi. In afara sau Exo Mani (Itylo, la N-V, catre Kalamata) este mai prietenos cu turistii, e mai fertil si mai bine udat; in interior sau Mesa Mani, la S de linia care face legatura intre Itylo si Gythio, are pe tarmul de V remarcabile biserici, iar de pe coasta de E tasnesc sate presarate cu turnuri. Dar conditiile severe au dus la o depopulare drastica a satelor de aici fiind, pline doar in sezonul de vanatoare.

Din Gythio, drumul principal din Mani trece pe la castelele din Passava si Kelefa, inainte de a ajunge la Areopoli (18), piata principala a orasului si baza turistica din Mani. In trecut, Tsimova, fortareata a clanului Mavromi-halis, a primit o alta denumire dupa zeul razboiului de independenta, ca recunoastere a contributiei lui la lupta de independenta. Doua biserici, ambele din sec. al XVIII-lea, il disting: Taxiarhis, cu reliefurile zodiacale ale campanilelor si absidelor sale, si Aghios loannis, cu frescele ei.

LUPTELE DIN MANI

Desi poate fi adevarat ca locuitorii din Mani sunt, asa precum pretind ei, descendenti ai anticilor spartani, mai cruciala pentru istoria regiunii a fost sosirea, intre secolele al Xllllea si al XV-lea, a nobilimii refugiatilor bizantini. Acestia au dat nastere unei aristocratii locale, a nyklienilor, care formau clanuri aflate in concurenta, ca si in Scotia. Numai ei aveau dreptul de a construi conace-turn.

Solul sarac in minereuri, precum si natalitatea ridicata au favorizat pirateria, banditismul si razbunarile dintre clanuri. Lupte sangeroase puteau dura ani la rand, cu incheierea sporadica de armistitii in vederea recoltarii culturilor; femeile, care aduceau provizii, erau neatinse, ca si doctorii, care ii tratau pe raniti cu impartialitate. Luptatorii trageau cu armele din turnurile inalte pentru a arunca cu pietre in acoperisurile plate ale dusmanilor lor. Razbunarile se terminau fie cu anihilarea, fie cu predarea neconditionata si totala a clanului care pierdea. Otomanii nu au domnit peste Mani in mod direct, mai degraba incurajau luptele cu speranta slabirii revoltelor sustinute ale supusilor lor, desemnand o capetenie nykliana ca bey pentru a-l reprezenta pe sultan.

Sub ultimul bey, Petros Mavromihalis, clanurile s-au unit, instigand la rascoala din 17 Martie 1821, care a dus la cucerirea independentei Greciei.

Cam la 8 km inspre S, chiar pe drumul pe coasta de V Cape Matapan (Tenaro), cavernele de la Pyrgos Dhirou constituie singura atractie turistica organizata din Mani; vizitele se fac, in parte, cu barca de-a lungul unui rau subteran, formandu-se deseori cozi lungi pentru a obtine o barca, intre acest loc si Gherolimenas se afla cam 7 biserici bizantine cu fresce; din nefericire, cele mai multe sunt permanent inchise, iar vanatoarea dupa supraveghetorii lor iti poate rapi mult timp. 2 dintre cele mai bune, la Ano Boulari, sunt cele la care se ajunge cel mai usor. Cereti de la posta din Gherolimenas cheia de la Aghios Stratigos; in apropiere, Aghios Pandelimon, in mod scandalos fara usi si fara acoperis, are cele mai vechi fresce pastrate, datand cam din sec. al X-lea, fresce reprezentand chipurile sfintilor Pantelimon si Nikita in abside. Gherolimenas (19), la 20 km de Areopoli, dateaza abia din 1870. Cele 35 de casc-turn, cu acoperisul inalt, din Vathia, 10 km mai la E, au devenit sinonime fotogenice ale lui Mani; multe dintre ele locuri de cazare.

Principalul drum asfaltat care iese din Gherolimenas merge de-a lungul tarmului de E prin Laghia si Flomohori (20), cu cele mai inalte turnuri si plaja cu prundis din Kotronas. Chiar de-a lungul vaii care desparte Mani-ul exterior de cel interior, se afla Itylo (21), cu faleza sa, relativ prosper; mai jos de sat se afla manastirea cu fresce Dhekoulou si statiunea maritima Nea Itylo.

Mandria satului Langadha (22), 14 km inspre N, este biserica centrala din secolul al Xl-lea a lui Aghios Sotiros, ale carei fresce mai asteapta inca descoperirea si restaurarea; in vecinatatea localitatilor Platsa si Nomitsis se mai afla alte 4 capele bizantine. Turismul este tot mai prosper in pitorescul port de pescari Selenitsa (Aghios Nikolaos): in apropiere Stoupa (23) are 2 golfuri de nisip si dispune si de alte facilitati. Kardhamyli (24) detine rangul de statiune de prima mana inainte de Kalamata, oferind o plaja lunga, acoperita de prundis si o acropola din Evul Mediu tarziu.

Messinia: centura in forma de banana a Peloponesului

La Kalamata poti ajumge direct din Sparti pe drumul de 60 km ce traverseaza muntele Talyettos si care este presarat, in mod strategic, de hoteluri si locuri potrivite pentru a-ti astampara foamea. Pe partea lakoniana, in apropierea satului Trypi, se afla Keiadhas, o prapastie in care se presupune ca, in antichitate, spartanii isi aruncau copiii bolnavi sau cu malformatii. Kalamata (25) abia s-a refacut in urma unui cutremur devastator din 1986, care a lasat mai mult de jumatate din populatie fara case; in ciuda emigrarii constante este inca cel mai mare oras din imprejurimi (40.000 de locuitori).

Cei mai multi vizitatori din provincia Messinia isi au privirile indreptate inspre promontoriul din partea de S-V, care coboara pana la Cape Akrftas, cu plaje minunate si un climat racoritor. Primul vizat este Koroni (26), intemeiat de Venetia in 1206 pentru a pazi drumurile navigabile dintre Marca Adriatica si Creta. Castelul de aici mai adaposteste inca cateva case, livezi si cranguri de pini, dar o manastire de maici il ocupa in cea mai mare parte. Orasul care se afla dincolo de ziduri (construit din 1830) a contribuit de asemenea la dezvoltarea turismului, casele autohtone cu balcoanele lor de lemn intinzandu-se de-a lungul strazilor cu scari abrupte. Plaja Zanga, una dintre cele mai bune din Pelopones, se intinde pe o distanta de 3 km spre V. Methoni (27), un alt "ochi al Venetiei', la 35 km inspre V, a devenit foarte bogat dupa 1209, datorita negustorilor pelerini catre Palestina. Castelul sau impunator, inconjurat de mare din 3 parti, combina arhitectura militara a diverselor ere: dincolo de poarta venetiana un turn octagonal turc vegheaza 2 ostroave, in vreme ce un pod cu bolta francez din 1828 trece peste santul cu apa al cetatii. In interior ramane insa foarte putin din orasul medieval, iar orasul modern din afara zidurilor nu este la fel de atractiv ca si Koroni; la fel stau lucrurile si cu plaja sa.

Pylos (28), la 12 km la N, este oarecum lipsit de stralucire; in ciuda asezarii sale in Golful Navarino, un golf urias, inconjurat de uscat, viata de acolo pare intru totul incremenita in vecinatatea imediata a pietei sale principale, Platia Trion Navarhon. Golful a cunoscut 2 mari batalii maritime, in 425 i.Hr, cand atenienii i-au intrecut in lupta pe spartani pe Insula Sfa-ktiria si octombrie 1827, cand o armata formata din soldati francezi, rusi si englezi a scufundat flota otomana a lui Ibrahim Pasa, garantand astfel independenta Greciei. In cinstea celor 3 amirali aliati s-a ridicat un obelisc in piata care le poarta si numele. La N se afla plaja, chiar langa drumul care duce la palatul lui Nestor, din epoca bronzului, palat care a fost descoperit in 1939 si care este protejat acum de un acoperis sintetic.

Ilia: Olimpia si Cape

Din frumosul Kyparissia, la N de palatul lui Nestor, condusul masinii de-a lungul coastei iti ofera o priveliste placuta si te duce la asezamantul anticei Olimpia (29), unde raul Kladheos intalneste raul Alfios. Sanctuarul de aici a fost folosit timp de 2 milenii ca si centru al religiei si al atletismului. Dintre toate competitiile elene asociate cu templele, Jocurile Olimpice, tinute la 4 ani, vara, intr-o noapte cu luna plina, au fost cele mai prestigioase; incheierea unui armistitiu de incetare a tuturor ostilitatilor pe durata jocurilor era respectata de majoritatea cetatilor-state, sub amenintarea unor amenzi aspre. Desi dovezi despre prima data a jocurilor atesta data de 776 i.Hr, Altis, o padure sacra de la poalele dealului Kronoi, a fost consacrata zeitatilor preolimpice, cam prin mileniul al II-lea i.Hr.

Cele mai linistite monumente sunt: centrul de educare de la Palaestra, a carui colonada din curte a fost reconstruita; atelierul lui Fidias, sculptorul, al carui nume a fost descoperit pe una din canile modelate de el; arhaicul templu al Berei cu coloanele sale inegale; enormul templu al lui Zeus, redus acum la sectiunea columnelor; si stadionul cu pista de 192 m, precum si cu intrarea sa boltita.

In asezamantul muzeului, se gasesc frontoane in relief recuperate din daramaturile templului lui Zeus, acum expuse in sala centrala.

Ahaia: Patra si hinterland-ul sau

Cand intri in provincia Ahai'a de-a lungul coastei de N de pe Kylini, compara plaja enorma de 7 km din Kalogria si mlastinile (impreuna cu padurea de dune in forma de cununa de fag) din spatele ei. Aceasta, unul dintre cele mai intinse pamanturi cu umiditate ridicata din Balcani, trebuie sa mai castige inca protectie semnificativa in calitate de rezervatie de viata salbatica.

Patra (30), la o distanta de 38 km, este al III-lea oras al Greciei ca marime si port pentru feriboturile spre Italia si spre Insulele loniene. Cu traficul ei ingrozitor, arhitectura anonima de dupa razboi si cu lipsa de plaje, e greu sa spui ca este locul ideal pentru o vacanta; numai vechea acropola, care are un castel bizantin original, pare a fi linistita aici. Zaboviti pe aici in timpul carnavalului.