Marea rascoala din 1784

Marea rascoala din 1784

Intre timp, situatia taranilor romani, indiferent ca erau ortodocsi sau uniti, continua sa fie jalnica si se va ajunge in 1784 la o mare rascoala taraneasca impotriva clasei maghiare dominatoare, rascoala condusa de trei tarani mai cu vaza, porecliti Horia, Closca si Crisan. Horia, cel mai indraznet, s-a dus de mai multe ori la imparat (Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, care trecea drept un suveran luminat - se crease tocmai expresia "despot luminat') si a crezut in asigurarile primite privind soarta iobagilor. Cand Horia a vazut ca aceste fagaduieli nu erau respec­tate, a ridicat steagul revoltei si a inceput o rascoala pe scara mare a taranimii, cu atacuri impotriva conacelor grofilor unguri. Miscarea a fost inabusita in sange de armata austriaca. Dintre cei trei conducatori ai rascoalei, Crisan s-a sinucis in temnita lui, iar ceilalti doi au fost trasi pe roata, pedeapsa groaznica in care osanditului i se frang picioarele si toate oasele cu rangi de fier - in prezenta a mii de tarani, ca sa vada cum sunt pedepsiti cei ce indraznesc sa se ridice impotriva ordinii stabilite. (Guvernator al Transilvaniei, insarcinat cu restabilirea ordinii, era atunci baronul Brukenthal, ale carui pretioase colectii de arta pot fi si azi admirate in frumosul sau palat de la Sibiu.)

Ne aflam in ajunul Revolutiei Franceze, exista de-acum in toata Europa o miscare liberala si o presa independen­ta, astfel incat "revolta valahilor' din imperiu a avut, pen­tru prima oara, un larg ecou in Europa apuseana.

Asadar, la sfarsitul veacului al XVIII-lea, taranimea romana continua sa fie asuprita, dar exista acum o inte­lectualitate, si Ia uniati si la ortodocsi (care se trezesc sti­mulati de activitatea Bisericii unite), iar acesti invatati romani incep sa trimita la Viena proteste si cereri de li­bertate mai mare si de egalitate pentru romani. Inte­lectualii romani trimit imparatului, in 1791, o petitie care si-a pastrat numele de Supplex Libellus Valachorum, adica expunerea revendicarilor romanilor din Ardeal, revendicari foarte clar exprimate, cu argumente istorice, juridice, demografice si care revela o influenta probabila a ideilor Revolutiei Franceze.

Acest Supplex & ramas fara raspuns favorabil, iar situatia romanilor nu s-a imbunatatit decat foarte incet. De pilda, preotii greco-catolici au capatat treptat drepturi egale cu cele ale pre­otilor protestanti sau catolici. Apoi s-au deschis din ce in ce mai multe scoli, au plecat din ce in ce mai multi stu­denti in Occident. Nu putem spune ca, cu vremea, nu a existat un progres.

Trebuie sa ne intoarcem acum - cu aproape doua veacuri in urma - in principatele extracarpatice, care, sub un control mult mai apasator din partea Portii Otomane, cunosc o evolutie foarte diferita.