SEPTIMIUS SEVERUS (Lucius Septimius Severus, 193-211)

SEPTIMIUS SEVERUS (Lucius Septimius Severus, 193-211)

Ca si in criza declansata de disparitia lui Nero (68), legiunile cantonate in provincii au hotarat viitorul Romei. Dupa asasinarea lui P. Helvius Pertinax si urcarea pe tron a uzurpatorului Didius Iulianus, C. Pescennius Niger in Syria, Septimius Severus in Pannonia si Clodius Albinus in Britannia au fost proclamati imparati de catre legiunile pe care le comandau. Castig de cauza va avea Septimius Severus deoarece acesta se afla intr-o pozitie strategica avantajoasa, cea mai apropiata de Italia. Alaturandu-si legiunile de la Rin, S. Severus trece Alpii si se indreapta spre Roma, unde, prezentandu-se drept razbunator al imparatului legitim disparut, P. Pertinax, isi asigura sprijinul senatului.

Legitimitatea pretentiei lui Septimius Severus la puterea imperiala era indoielnica. El este primul imparat nascut in afara Europei (in orasul Leptis Magna de pe coasta libiana a Africii, intr-o familie de cavaleri, de origine punica). Ca si intemeietorul dinastiei Flavienilor, S. Severus a pus mana pe putere cu sprijinul armatei. Senatul a transferat puterea legala detinuta de Pertinax asupra lui S. Severus, numire care a constituit baza constitutionala a puterii sale. Dorindu-se continuatorul nemijlocit al Antoninilor, Severus a intrat in familia lui M. Aurelius, declarand-si adoptiunea postuma din partea imparatului-filosof.

Ca imparat Septimius Severus si-a castigat o notorietatea datorita comportamentului sau nemilos si sangeros. Posibil ca imaginea sa nefavorabila sa fie datorata in buna parte ostilitatii aristocratiei senatoriale careia ii apartineau istoriografii perioadei (Cassius Dio).

Consolidandu-si pozitia in metropola, Septimius Severus se pregateste de lupta, pentru confruntarea cu C. Pescennius Niger, proclamat imparat de legiunile din Orient. Temandu-se de armata din Britannia, S. Severus ii acorda lui D. Clodius Albinus titlul de cezar, care-l desemna ca succesor. Apoi, cu sprijinul armatei dunarene, S. Severus transeaza conflictul cu C. Pescennius Niger in batalia de la Issus (194).

In timpul campaniei din Orient, S. Severus a facut primii pasi in sensul instaurarii unei dinastii proprii. Sotia sa, Iulia Domn, adopta titlul de Mater castrorum, iar el se proclama fiu si mostenitor al lui M. Aurelius. Fiul sau mai mare, Bassianus, viitorul imparat Caracalla, primeste dupa acesta numele de Marcus Aurelius Antoninus. Mai tarziu, Caracalla, iar apoi Geta, cei doi fii ai imparatului, dobandesc titlul de Augustus, devenind coregenti.

Revenit la Roma, il declara pe Albinus dusman public, urmarea fiind un razboi sangeros care va zgudui vestul imperiului timp de un an. Soarta puterii a fost decisa in batalia de la Lungdunum (Lyon, 197), incheiata cu victoria lui S. Severus care devine stapanul necontestat al intregului Imperiu.

Pentru a restabili prestigiul Romei in Orient, perturbat de actiunea lui Niger si deoarece unele populatii din Mesopotamia nu mai recunosteau 'vasalitatea' fata de Roma, S. Severus intreprinde o noua campanie (197-199) unde, patrunzand in Mesopotamia, cucereste capitala parthica Ctesifon. Ca urmare, a organizat o noua provincie, Mesopotamia cu capitala la Nisibis. In nordul Britanniei, Septimius Severus lupta (208-211) impotriva triburilor caledonenilor si maeateilor, consolidand valul lui Hadrian. Dupa victoria obtinuta, cei trei Severi adopta titlul de Britannicus Maximus. La sfarsitul acestei campanii el se stinge din viata la Eburacum (York), in varsta de 65 ani.

Personalitate energica, ambitioasa, excelent militar (cel mai activ imparat dupa Traian), jurist si administrator iscusit, Septimius Severus reuseste sa instaureze un regim autoritar, avand ca principal sprijin armata si aparatul birocratic imperial. El utilizeaza cu eficienta consiliul imperial, alcatuit din juristi. Activitatea sa legislativa urmeaza ideile lui Hadrianus, Antoninus Pius si Marcus Aurelius, fiind cunoscute actiunile pentru combaterea sau franarea procesului de depopulare a Italiei. In timpul sau, autoritatea imperiala este intarita, atributiile senatului sunt limitate, accesul reprezentantilor ordinului ecvestru spre cele mai inalte posturi ale aparatului administrativ este favorizat in dauna aristocratei senatoriale, pedepsita si pentru simpatiile ei fatise fata de Clodius Albinus. Astfel, Imperiul va cunoaste un proces de restructurare sociala in beneficiul cavalerilor si al elitelor urbane. Prin politica sa, Septimius Severus poate fi considerat 'primul imparat soldat', masurile pe care le-a initiat anuntand monarhia militara din sec.III.

Reorganizand administrarea finantelor, S. Severus, prin separarea patrimoniului personal de cel al fiscului statului, realizeaza o oarecare redresare a visteriei.

Grandioasele constructii ridicate (Domus Severiana, arcul de triumf din forul roman, apeducte, terme), sporirea soldelor, distributiile de alimentee catre plebe, au determinat enorme cheltuieli, acoperite in buna parte din confiscarile rezultate din proscriptii. Efectele crizei financiare, sesizate prin devalorizarea monedei (denarul) si inflatie, se vor adanci, obligandu-l pe Caracalla sa intreprinda o reforma monetara. Intemeietorul noii dinastii a impulsionat constituirea de municipalitati autonome in provincii. Dealtfel, sub dinastia Severilor Imperiul va cunoaste ultima perioada mai indelungata de pace si prosperitate. Ea se suprapune perioadei de avant economic si cultural pe care il cunoaste societatea provinciala la inceputul sec.III, inflorire datorata in buna parte starii de liniste care a domnit la frontiere.

Deoarece pretorienii au ucis pe Pertinax si au vandut tronul Romei, acestia au fost alungati din Roma. Ca urmare, vechea garda pretoriana, dizolvata, este inlocuita cu un nou si mai extins corp de elita, recrutat din intreaga armata. Septimius Severus acorda mare atentie armatei. In legiuni si corpuri auxiliare provincialii joaca un rol tot mai important. Nevoile de aparare il obliga sa formeze trei noi legiuni (I-III Parthicae), comandate de prefecti de rang ecvestru. Statutul social si legal al soldatilor este ameliorat. Acestora li se mareste solda, iar uneori sunt rasplatiti cu donativa, veteranii sunt scutiti de unele obligatii fiscale, iar legiunilor li se atribuie teritorii agricole proprii. De asemenea, soldatii primesc dreptul legal de casatorie in timpul serviciului militar. Reformele sale reprezinta un moment important pentru 'barbarizarea' si 'democratizarea' armatei romane, care reprezinta de fapt o provincializare a ei.

In domeniul jurisprudentei romane, doi mari juristi (Papinian si Ulpian) care au avut si calitatea de prefect al pretoriului, lucrand in stransa legatura cu casa imperiala, au realizat marea codificare al legilor din aceasta perioada.

In timpul Severilor religiile orientale, favorizate de casa imperiala, castiga teren in detrimentul cultelor traditionale. Crestinismul si mithrianismul erau practicate de multa vreme, cu precadere in randul claselor de jos carora le apartineau soldatii din punct de vedere social si cultural. O data cresterea importantei acestor clase, cu 'barbarizarea' administratiei civile si a armatei, au inflorit noile religii in dauna credintei traditionale.

Dupa cum apreciaza istoriografia ultimilor ani, in sens larg, domnia lui Septomius Severus marcheaza tranzitia intre Principat, instituit de Augustus si Dominat, forma de guvernamant totalitara si autocrata impusa de Domitianus. Imperiul favorizase de fapt inca de la inceputurile sale, lasand la o parte unele compromisuri, clasa cavalerilor, legiunile, poporul de rand si provinciile, determinand aparitia unor forte noi, opuse aristocratiei senatoriale.

In ambianta marcata de absolutismul Severilor, cand juristii ocupa cele mai importante posturi ale administratiei imperiale si tind sa domine consiliul principelui, Ulpian va introduce principiile in baza carora imparatul, demumit constant dominus noster, urma sa-si exercite puterea. El formuleaza teza pe care se va intemeia in viitor autoritatea imperiala: 'imparatul este deasupra legilor'.