Tristan si Iseut

Tristan si Iseut

Regele Marc care domnea in Cornouailles se afla in razboi cu dusmanii sai. Rivalen,regele din Loonois, ii vine in ajutor,iar acesta ca rasplata i-o da de sotie pe sora sa, Blanchefleur. In scurt timp dupa nunta ce are loc in Tintagel, Morgan,un vechi dusman de-al lui Rivalen, ii ataca si jefuieste tara. Acesta pleaca in graba impreuna cu sotia sa inapoi spre regatul sau, unde o incredinteza pe aceasta maresalului Rohalt si porneste la razboi.

Blanchefleur il asteapta mult timp,dar intr-o zi primeste vestea ca sotul ei a fost ucis miseleste. Dupa 4 zile naste un copil,caruia ii da numele de Tristan, datorita tristetii care ii macina sufletul.Il saruta,apoi moare.

Pentru a-l proteja de ducele Morgan care ocupa regatul, Rohalt il da drept fiul sau crescandu-l alaturi de ceilalalti copii ai sai.7 ani mai tarziu il incredinteaza scutierului Governal pentru a invata tot ce trebuia sa stie un tanar de vita nobila.

Intr-o zi insa este rapit de niste negustori norvegieni. Corabia lor intalneste o furtuna puternica, acestia fiind superstitiosi, ii dau drumul pe mare intr-o luntre. Este dus de ape pe un tarm necunoscut unde se intalneste cu o ceata de vanatori care ii explica ca se afla in regatul Cornouailles al regelui Marc. Uimiti de indeletnicirea cu care acesta stie sa imparta vanatul ii propun sa mearga cu ei la curtea regelui,unchiul sau, lucru pe care insa Tristan nu-l stie. Marc il indrageste imediat.

Dupa o vreme la curtea regelui soseste Rohalt care ii explica lui Marc ca Tristan este nepotul sau. Facut Viteaz, Tristan se intoarce in Loonois pe care il recucereste. Decide insa sa se intoarca si sa-l slujeasca in continuare pe Marc, Rohalt fiind lasat ca stapanitor al regatului.

Intorcandu-se in Cornouailles, Tristan afla ca regele Irlandei intentiona sa atace regatul daca nu ii era platit tributul, dupa 15 ani de impotrivire. Pentru a se asigura de aceasta il trimite pe Morholt, fiul sau. Morholtul ii propune regelui in locul tributului o lupta dreapta cu unul dintre boierii sai in ostrovul Sfantului Samson.Singurul care se ofera este Tristan. Cei doi merg pe insula, fara martori,iar dupa un timp Tristan se intoarce victorios,dar ranit de un tapus otravit. Nici un vraci nu gasi leac ranii. Tristan il roaga pe Marc sa-l puna intr-o luntre fara vasle si fara panze alaturi doar de harpa sa si sa fie lasat in voia marii. Aceasta il poarta in apropiera tarmului Irlandei unde este gasit de niste pescari care il incredinteaza stapanei lor,Iseut-cea-Balaie, sora Morholtului, care il ura deoarece ii omorase fratele. Tristan se prezinata acesteia ca un cantaret aflat in drum spre Spania,dar care fusese atacat de talhari. Nerecunoscandu-l aceasta ii ingrijeste ranile. Dupa 40 de zile, cand isi recapta puterile, Tristan fuge inapoi in Cornouilles.

La curtea regelui Marc se aflau si boieri care il urau pe Tristan si care se temeau ca regele, imbatranit fara copii, ii va lasa nepotului sau regatul. Acestia staruiesc sa se insoare cu o fiica de rege. In timp ce se gandea in camara sa la o domnita indepartata si cu neputinta de ajuns la ea pentru ai pune pe boieri sa i-o aduca, pe geam intra o pereche de randunele care scapa un fir de par de culoare razei de soare. Marc le cere astfel boierilor sa i-o aduca pe domnita al careia este firul de par. Amintindu-si de Iseut-cea-Balaie, Tristan se ofera el sa mearga sa i-o aduca pe acea domnita.

Pleaca astfel spre Weisefort unde el si insotitorii sai se infatisara drept negustori din Anglia. Astepata insa nestiind cum sa-si inceapa cautarea. Intr-o dimineata aude un glas ingrozitor. Curios, intreaba o femeie despre ce e vorba. Aceasta ii explica ca e glasul unui balaur care se opreste la portile targului pana i se ofera o fata tanara. Tristan afla de asemenea ca regele fagaduise mana fiicei sale, Iseut-cea-Balaie, ca rasplata celui care reuseste sa ucida balaurul. Se intoarce la corabie, isi ia armele si se duce sa ucida balaurul. Dupa o lupta crancena invinge scorpia,dupa care ii taie limba si o pune la cingatoare. Pleaca sa se spele,dar otrava care curgea inca din limba pe coapsa sa il face sa lesine in ierburile ce margineau balta. Gasind scorpia ucisa Aguynguerran-cel-Roscovan,senesalul regelui, care o iubea pe Iseut, ii taie capul si se infatiseaza la curte cerand mana acesteia. Indoindu-se de spusele sale, Iseut alaturi de Perinis si Brangien,doi slujitori credinciosi ai ei, il cauta pe Tristan gasindu-l pe malul apei unde lesinase.

Il ia pe Tristan,il spala si ii ingrijeste ranile. Pe cand Tristan se afla in cada, Iseut vrand sa-i curete spada observa ca este ciuntita si isi da seama ca e datorita loviturii cu care fusese rapus Morholtul. Vrea sa-l ucida pe Tristan,dar acesta o convinge ca a castigat in lupta drepata. Gandindu-se ca ucigandu-l va ramane de asemenea a senesalului, Iseut il cruta. Tristan dovedeste in fata curtii ca el ucisese defapt monstrul, si dupa un scurt moment de ezitare regele i-o incredinteaza pe fiica sa spre a fi sotie regelui Marc. Afland ca nu va fi nici macar a celui care ii cucerise de drept mana,Iseut se simte rusinata.

Inainte de plecare,mama lui Iseut ii prepare acesteia o bautura puternica pe care o invata sa o bea ea si viitorul ei sot in noaptea nuntii, pentru a fi legati astfel de iubire pana la moarte. Calatorind pe mare celor doi li se face sete si ii cer lui Brangien vin. Aceasta le da sa bea din greseala din bautura reginei,Tristan si Iseut fiind astfel legati pe vecie de iubirea vrajita.

Marc se casatoreste cu Iseut, dar in noaptea nuntii fiind constienta de greseala pe care o facuse,Brangien ia locul acesteia si se daruieste regelui fara ca acesta sa-si dea seama. Iseut realizeaza ca Brangien e singura care-i cunoaste iubirea si faptul ca ea si Tristan se iubisera trupeste pe corabia. Cheama doi serbi si le promite eliberarea de serbia si bani pe deasupra daca o vor duce si ucide pe Brangien in padure. Celor doi li se face insa mila de slujinca ingenuncheata in fata lor si in loc de limba fetei ca dovada a indeplinirii acestei sarcini,duc reginei Iseu limba unui caine. Iseut se infurie insa si le cere sa o aduca inapoi pe Brangien, nerecunoscand ca le ceruse sa o ucida. Brangien se intoarce,iar Iseut ii cere iertare.

Afland de iubirea dintre Iseut si Tristan,cei 4 boieri care il urau,Andret, Guenelon, Gondoine si Denoalen, ii spun acest lucru regelui Marc.Acesta nu vrea sa creada, dar nu isi poate alunga din minte gandul unei presupuse tradari nici dupa plecarea boierilor. Cedeaza in cele din urma si ii cere lui Tristan spre bucuria celor patru sa paraseasca cetatea pana la chemarea sa. Tristan nu are puterea sa paraseasca cetatea si se ascunde impreuna cu Governal si Dinas de Lidan la un targovet din targul castelului.

Brangien se strecoara pana la casa unde se ascundea Tristan si il invata pe acesta ce sa faca pentru a se reintalni cu iubita ta. In spatele castelui se intindea o livada unde se afla un izvor care forma o fantana sub un pin dupa care curgea pana in interiorul casteluli trecand in drumul sau si prin odaile femeilor. Tristan trebuia sa ciopleasca bucatele de scoarta de copac pe care le lasa apoi sa fie purtate de izvor. La vederea acestora Iseut venea sa-l intalneasca in livada.

Cei 4 boieri pricep ca cei doi iubiti se vad din nou,dar nedandu-si seama cum apeleaza la Frocin,un pitic viclean care stia sa faca farmece. Acesta ii invata ce sa spuna regelui. Acestia merg la Marc si il sfatuiesc ca peste 7 zile sa dea de veste ca pleaca la vanatoare,dar defapt sa se strecoare in livada si sa se ascunda in ramurile pinului. Profitand de lipsa regelui, Tristan da de stire reginei ca se afla in livada. Aplecat peste fantana observa insa umbra regelui. Venind spre el, Iseut se mira de ce acesta nu ii vine grabit inainte asa cum obisnuia si isi da seama ca ceva nu este in regula. Ridicand privirea spre desisul copacului il observa pe rege. Cei doi se prefac ca Tristan ii cere reginei sa-l imbuneze pe rege pentru a-l primi inapoi la castel,iar aceasta ca ii refuza aceasta cerere. Marc pleaca incredintat ca boierii il mintisera iar.

Regele Marc il reprimeste pe Tristan la castel si il lasa chiar sa doarma in iatacul sau. Bunatatea sa starneste ura boierilor care il ameninta pe rege ca daca nu-l alunga pe nepotul sau din tara se vor alia si-i vor declara razboi. Gandindu-se la supusii sai,regele le cere sa-l sfatuiasca. Acestia ii cer sa-l cheme pe Frocin,care fugise speriat de mania regelui,pentru a-i ajuta sa demonstreze ca Tristan si Iseut se iubesc. Frocin ii cere regelui sa-l trimita pe Tristan cu o scrisoare la regele Artur fiind incredintat ca acesta se va furisa langa regina pentru a-i vorbi inainte de plecare.Noaptea, spatiul dintre patul lui Tristan si cel al regelui este presarat de Frocin cu faina.La miezul noptii Marc iese impreuna cu piticul. Tristan, vazandu-l pe pitic,sare dintr-un pat in altul,dar in urma efortului o rana capatata la vanatoare de la un mistret se deschide,iar sangele picura pe podea. Vazand urmele lasate,regele este convins ca cei doi i-au tradat increderea si hotaraste in ciuda tuturor rugamintilor sa-i arda pe rug fara judecata.

Toti supusii ii cer regelui ca cei doi sa fie mai intai judecati,dar acesta nici nu vrea sa auda. A doua zi, strajerii il iau pe Tristan pentru a-l duce la rug,dar Dinas de Lidan le cere sa-i taie legaturile de la maini,convingandu-i ca ei au spade si ca il pot ucide daca incearca sa scape. Pe drumul spre rug trec pe langa un schit aflat pe marginea unui perete de stanca. Intrand, Tristan se repede si sare pe o fereastra ce dadea spre stanci. Este purtat de vand si asezat pe pamant. Se intalneste cu Governal care il impiedica sa faca ceva nesabuit in dorinta sa de a o salva pe regina.

Iseut este adusa la rug,iar Dinas ii cere regelui sa i-o dea lui ca rasplata pentru crednita cu care la slujit.Regele refuza,iar Dinas pleaca lepadandu-se de dregatoria sa. In acelasi timp insa soseste o ceata de leprosi in frunte cu Ivain. Acesta i-o cere lui Marc pe Iseut pentru el si ceilalti leprosi spunand ca acest lucru ar fi o pedeapsa mult mai grea decat moartea pe rug.Regele accepta. Tristan pandeste ceata de leprosi si o salveaza pe Iseut. Cei doi si Governal fug si se ascund in codrul Morois.

Tristan crescuse la castel un copoi, Husdent,care acum suferea dupa stapanul sau. Dandu-i-se drumul, acesta ia urma lui Tristan si se pierde in codru. Ii gaseste pe cei trei care se tem ca ii va da de gol.Tristan il educa insa sa vaneze fara a latra. Intr-o alta zi,Guenelon plecat la vanatoare se intalneste cu Governal care il ucide, dupa care ii aduce lui Tristan capul dusmanului sau de la castel. Un padurar mergand prin padure ii descopera dormind. Temandu-se de desteptarea lui Tristan fuge la rege instiintandu-l de ce aflase. Marc ii cere sa-l duca la coliba acestora. Intrand in coliba, regele vede ca cei doi erau despartiti de o spada semn ca nu se iubesc cu pacat. I se face mila de cei doi si pleaca nu inainte de a lasa semne pentru a le da celor doi de inteles ca ii descoperise, dar ca ii crutase. Vazand acestea, cei trei fug spre Tara Galilor pana la marginea padurii.

Tristan este chinuit de gandul ca Iseut traieste in conditii sarace alaturi de el cand ea ar fi putut duce o viata imbelsugata vrednica unei regine. In acelasi timp, Iseut se caina ca din cauza ei Tristan nu traia in cinste la curte. Cei doi decid ca Tristan sa plece in Bretania sai Frisia,iar Iseut sa se intoarca la sotul sau. Apoi Tristan ii duse regelui o scrisoare in care ii destainuia hotararea sa.Iseut se intoarce la curte.

Boierii care-l urau pe Tristan se simteau acum in siguranta. Intr-o zi,la vanatoare, acestia ii spun regelui ca nu e drept sa o ierte pe regina fara judecata dupa ce o osandise tot fara judecata. Marc se infurie insa si ii alunga. Afland de ce regele se intorsese maniat la castel, Iseut ii cere sa-i cheme inapoi si este de acord sa se supuna juramantului.Intre timp,regina il trimite pe Perinis la Tristan,aflat la curtea regelui Frisiei, sa-i dea de veste.In ziua sorocita, in prezenta regelui Artur chemat ca martor, Iseut jura ca nimeni nu a luat-o in brate pana atunci in afara de regele Marc si pribeagul care o dusese de la luntra care o trecuse apa pana la acel loc la tarm. Strangand in mana un drug de fier inrosit in foc dupa juramant palma ei ramane neatinsa pentru ca pribeagul nu era nimeni altul decat Tristan. Iseut ii convinge astfel pe toti cei prezenti de sinceritatea ei.

Neputand inca sa plece, Tristan mai zaboveste trei zile. Inainte de a pleca,Tristan si Iseut se intalnesc din nou si se bucura de dragostea lor. Acesta intalnire il impiedica pe Tristan sa mai plece si profitand de faptul ca regele era plecat spre a tine scaun de judecata la Saint-Lubin,acesta se intalneste cu Iseut in fiecare dimineata. Afland de aceasta,un serb ii instiinteaza pe cei trei boieri, explicandu-le si cum ii pot vedea pe cei doi. Ascuns deaspura camerei reginei,Gondoine priveste printr-o crapatura in tavan. Iseut il observa pe boier si il arata lui Tristan care il ucide cu o sageata. In drum spre castel Tristan il omorase si pe Denoalen,astfel ca Andret era singurul boier ramas. Fiind in primejdie, Tristan hotaraste sa fuga, nu inainte de ai jura iubire lui Iseut si aceasta lui.

Tristan gaseste adapost la curtea regelui Gilain al Tarii Galilor. Aici vazand cat de mahnit e,regele i-l aduce pe Petit-Cru,un catel fermecat primit de la o zana, catel care avea darul de a-l face sa uite prin clinchetul unui clopotel de toata suferinta. Intr-o zi Tristan il intreba pe rege ce ii da celui care il va ucide pe Urgan-cel-Paros care ii lua acestuia tributuri grele. Raspunzandu-i ca orice, Tristan pleaca il ucide si ca rasplata il cere pe Petit-Cru pentru a-l trimite lui Iseut. Regele i-l da cu durere in suflet. Primind catelul,Iseut arunca insa clopotelul nevrand ca ea sa fie bucurosa in timp ce Tristan suferea.

Tristan nu-si gaseste linistea fiind despartit de iubita sa si timp de 2 ani trece prin Loonois, Frisia, Gavoia, Tara Nemteasca si Tara Spanioleasca in cautarea de vitejii. In cele din urma,ajungand in Bretania, afla ca tara regelui Hoel a fost pustiita de Riol de Nantes,iar cetatea Carhaix era ultima ramasa in picioare. Merge la cetate si ii cere ducelui sa intre in servicul sau. Kahertin,fiul sau, il convinge sa-l primeasca. Tabara contelui Riol era foarte aproape de castel asa ca Tristan si Kahertin impreuna cu alti Viteji atacau si jefuiau din cand in cand corturile ostii dusmane. In cele din urma Riol decide sa atace cetatea,dar este invins de oastea condusa de Tristan. Regele Hoel ii ofera mana fiicei sale,Iseut-cea-cu-mainile-albe, ca rasplata,iar Tristan accepta. In noaptea nuntii insa vazand inelul daruit la plecare de Iseut-cea-Balaie, isi aduce aminte de dragostea pe care i-o poarta acesteia.Ii spune atunci sotiei sale ca i-a fagaduit Maicii Domnului, cand era sa piara dupa ce infruntase un balaur, ca vreme de un an intreg dupa casatorie nu o va atinge pe sotia sa.

Tristan ii destainuie lui Kahertin de ce nu se apropiase de sora sa,iar acesta miscat de povestea lui Tristan hotaraste sa-l insoteasca pe acesta pana la Tintagel pentru a afla daca Iseut-cea-Balaie il mai iubeste. Iseut afla intre timp ca Tristan se casatorise lucru ce o face sa se indoiasca ca el o mai iubeste. Plecand intr-o zi la vanatoare curtea domneasca, Tristan si Kahertin se furiseaza la marginea drumului pentru a-i da de inteles reginei ca se afla in Cornouailles. Ramasi sa pazeasca caii, Governal si scuierul sau sunt surprinsi de Bleheri, un viteaz credioncios reginei. Crezand ca il vede pe Tristan ii cere sa se opreasca in numele lui Iseut-cea-Balaie,dar scutierul n-o face. Afland apoi acest lucru,Iseut este convinsa ca Tristan n-o mai iubeste,fapt ce o determina sa-l alunge atunci cand aceste se apropie de ea in timp ce mergea la biserica. Mai tarziu insa ii paru rau de aceasta purtare. Tristan se intorce deznadajduit in Bretania.

Intors aici, Tristan nu isi gaseste alinarea la gandul ca Iseut nu-l mai iubea,gandindu-se ca mai bine moare,dar nu fara ca regina sa afle ca pentru ea murise. Pleca din Bretania fara a da de veste nimanui.Ajuns in Cornouailles stia ca nu o va reusi sa o vada pe Iseut pentru ca daca il va prinde,regele Marc il va ucide pe loc. Se dechiza in lepros si isi unse fata cu fiertura vrajita care-i schimba trasaturile fetei. Se infatisa la curtea regelui unde avea loc un praznic si spuse regelui ca o da pe sora sa pentru Iseut. Cei de fata rasera,dar nu-l alungara,crezandu-l doar un mascarici nebun. In timp ce se dadea drept Tristan povestind intamplari pe care doar el si Iseut le cunosteau,cei de fata radeau cu pofta,dar Iseut nu se simtea in largul ei. Vrand sa plece,regele o sili sa se aseze la loc. Regele pleaca la vanatoare, iar Iseut la insistentele lui Brangien il cheama pe Tristan in camera ei. La inceput refuza sa creada ca el e Tristan,dar cand Husdent se gudura la piciorele sale si atunci cand vede inelul daruit de ea se convinge ca cel din fata ei e intr-adevar iubitul Tristan. Fiind in pericol de a fi demascat,Tristan fuge din nou. Iseut ii jura insa ca daca o va chema ea va veni.

Intors in Bretania, ajutandu-l pe Kaherdin in razboiul sau cu un boier pe nume Bedalis, Tristan e ranit de o sulita otravita.Niciun vraci nu gaseste leac otravii.Tristan simtind ca sfarsitul ii este aproape il cheama pe Kahertin si ii destainuie ca si-ar dori sa o mai vada o data pe Iseut-cea-Balaie.Ii inmaneaza si inelul de la Iseut pentru a o convinge sa vina.Sotia sa,Iseut-cea-cu-maini-albe il aude insa. Tristan ii mai cere lui Kahertin ca la intoarcere,daca va fi insotit de iubita sa sa aiba la corabie panze albe,iar daca nu, panze negre.Ajuns in Cornouailles, Kahertin deghizat in negustor o convinge pe Iseut sa-l insoteasca. In apropiere de tarmul Bretaniei se porneste o furtuna puternica care impiedica corabia sa se apropie de tarm.Vazand in cele din urma corabia apropiindu-se,sotia lui Tristan ii spune acestuia ca panzele corabiei sunt negre.Dupa ce rosteste de 3 ori numele iubitei sale,Tristan moare.Ajungand in camera unde era trupul lui Tristan,Iseut se aseza langa el,il imbratisa, il saruta si muri alaturi de el.