Argumentarea apartenentei "Praslea cel voinic si merele de aur" la specia basm

Argumentarea apartenentei "Praslea cel voinic si merele de aur" la specia basm

Opera literara "Praslea cel voinic si merele de aur" este un basm popilar auzit de Petre Ispirescu de la tatal sau . Placandu-i mult povestea, el a notat-o si apoi a inclus-o in volumel "Legendele sau basmele romanilor" publicat in 1882 cu o prefata de Vasile Alecsandri. Initial insa basmul fusese publicat in revista "Taranul roman" numerele 13 si 14 din anul 1862.

Basmul este o specie a genului epic in proza, apartinand atat literaturii populare cat si literaturii culte si in care sunt relatate fapte si intamplari cu caracter supranatural la care participa personaje cu valori simbolice, unele reprezentand binele, altele reprezentand raul, basmul propune aventura eroica a unui personaj care lupta pentru apararea, recuperarea, obtinerea sau impunerea unei valori desemnata prin termenul "bine"; finalul basmului aduce mereu Victoria binelui asupra raului; el are dimensiuni mari si personaje multe, antrenate intr-o actiune ce se desfasoara de obicei pe doua taramuri si intr-un timp miraculous deoarece in basm timpul si spatial sunt diferite de cele reale sin u sunt indicate cu precizie.

"Praslea cel voinic si merele de aur" este o opera literara populara.

Literatura populara cuprinde totalitatea operelor care exprima prin cuvant, melodie sau gest spiritualitatea poporului roman.

O opera literara populara trebuie sa respecte urmatoarele trasaturi:

1. caracter traditional

Caracterultraditional conta in fapul ca operele literare populare trebuie sa cuprinda elemente si idei care sa apartina tezaurului spiritual romanesc adica sa foloseaca idei sau mijloace de expresie (figuri de stil sau imagini artistice) care sa fie specifice gandirii si cugetului romanesc.

2. caracter oral

Caracterul oral consta in faptul ca operele literare au fost create, pastrate si transmise prin viugrai din generatie in generatie. Fixarea lui in scris s-a facut tarziu de catre culegatorii de folclor.

3. caracter anonim

Consta in faptul ca operele populare nu au un autor cunoscut, identitatea pierzandu-se in negura timpului. Acest lucru se datoreaza faptului ca opera a fost transmisa prin viugrai astfel incat nu a fost consemnat nicaieri.

4. caracter colectiv

Consta in faptul ca opera literara populara nu apare ca rezultat al imaginatiei unui singur autor, ci reprezinta rodul creativitatii tuturor persoanelor care au participat la transmiterea pe cale orala

5. caracter sincretic

Consta in faptul ca opera populara este transmisa si cu ajutorul altor manifestari artistice; la transmiterea unei opera literare populare mesajul este alcatuit nu numai din text (cuvinte), ci si dain melodii, gesturi, masti etc.

Deoarece basmul este o specie epica cu o vechime foarte mare de timp, actiunea lui nu se desfasoara pe schema generala, pe etapele actiunii, ci are o schema proprie numita "tiparul narativ al basmului". Acesta cuprinde urmatoarele etape:

1. O situatie initiala de echilibru in care e prezentata viata linistita a unei familii de imparat sau oameni simpli.
2. Un eveniment sau o intamplare care deregleaza echilibrul initial si car consta

intr-o lipsa sau un furt care afecteaza acea familie

3. O actiune de recuperare a obiectului furat sau o lipsa si care consta in pornirea intr-o calatorie, de obicei pe un alt taram si cu ajutorul unei calauze ari al unor obiecte deosebite care sunt necesare in trecerea unor probe cu caracter initiatic (adica de formare a personalitatii personajului si de instruire a acestuia, ori in selectarea adjuvantilor care sa-l insoteasca pe actant pe parcurgerea si depasirea probelor, care de cele mai multe ori sunt reprezentate de o lupta purtata pentru refacerea echilibrului si remedierea lipsei).
4. Restabilirea echilibrului si rasplatirea eroului prin: pedepsirea personajelor care au produs lipsa sau furtul si rasplatirea eroului prin atribuirea unei imparatii sau fata unui imparat ca sotie.

In basm, lumea prezentata e fabuloasa si supranaturala cuprinzand elemente care de obicei nu se gasesc in realitate; este o lume in care totul este posibil.

Timpul si spatial sunt imaginare si nu pot fi indicate cu precizie. Timpul este vag precizat prin formula "A fost odata" sugerand ca faptele s-au petrecut demult, intr-o vreme cand totul era posibil. Spatiul presupune doua taramuri la mare distanta unul de celalalt cu infatisari si legi diferite.

In prezentarea intamplarilor intr-un basm personajele reprezinta modele morale opuse: unele reprezinta binele fiind personaje pozitive, iar altele reprezintra raul fiind personaje negative. In basm apar destul de multe personaje, fiecare incadrandu-se prin insusirile si calitatile lor intr-una dintre categoriile mentionate mai sus.

In text se poate observa folosirea unor cifre magice, cu valoare simbolica: trei, sapte, noua, zeca etc.

Utilizarea acestor cifre are rolul de a da o anumita semnificatie intamplarii sau personajelor.

Cifra trei este pretutindeni un numar fundamental. Ea exprima totalitatea, desavarsirea. Ea reprezinta desavarsirea manifestarii divine: trinitate - Dumnezeu -Tata, Fiul si Sfantul Duh. De

asemenea cifra trei este purtatoare de continul magico - religios. Dupa trei faze eroul reuseste etc. Sunt trei faze are vietii: nastere, evolutie si moarte.

Cifra sapte reprezinta un numar benefic corespunzand celor sapte zile ale saptamanii, cele sapte sfere ceresti, celor sapte trepte ale desavarsirii, cele sapte ramuri ale copacului cosmic.

Cifra noua are valoare simbolica. Ea reprezinta reusita, incununarea eforturilor, savarsirea unei creatii.

Cifra zece reprezinta totalitatea. Este simbolul perfectiunii creatiei. El exprima atat viata cat si moartea adica existenta ce presupune cele doua stari.