CLASICISMUL

ROMANTISMUL

Aparitie: sec XVII (tine pana in sec XVIII) (pe scurt sec XVII), in Franta, iar de aici in toata Europa

Aparitie: ultimii ani ai sec al XVIII (tine pana in a doua jumatate a sec al XIX) (pe scurt sec XIX), in Anglia, apoi in Germania si apoi in Franta, iar de aici in toata Europa, apoi pe alte continente (mai ales America)

Cauze: - redescoperirea de catre scriitori francezi a anticilor si mai ales a "Poeticii" lui Aristotel (cum se scriu poeziile si operele dramatice)

dorinta de imitare a anticilor

este prefigurat de Renastere

Cauze: reactia impotriva clasicismului, pe care il considerau un curent perimat si rigid

Principii:

I. cea mai importanta in clasicism era ratiunea (valorificarea artistica a resurselor constientului)

Principii:

I. cultivau, dimpotriva, irationalul (manifestat prin vis, viziune, fantastic, telepatie, sugestie, manie, extaz, somnambulism => prin acestea se nasc revelatii. Imaginatia dezleaga tainele vietii, este cea mai importanta activ a spiritului.), inconstientul (=organ al unei cunoasteri intuitive, superior altor mijloace de cunoastere); (valorificarea artistica a resurselor inconstientului).

II. - obiectivitatea, fiind ceruta si de echilibrul compozitiei, armonia, ordinea, claritatea, precizia si sobrietatea stilului, vocabularul ales. Originalitatea si subiectivismul erau considerate neartistice. Opera de arta trebuia sa exprime adevarul, sa aiba un sens moral si sa respecte regulile de compozitie

II. dimensiunea fundamentala e subiectivismul, expansiunea eului (filosoful german Fichte enunta conceptia filozofica de baza a romantismului: fiintele si fenomenele lumii inconjuratoare exista numai in functie de mine, sunt produse ale reprezentarilor mele). Realitatea este interpretata personal, o regasim asa cum si-o doreste scriitorul.

III. gustul clasicilor pentru peisaje cunoscute, subiecte mitologice greco-latine, elaborarea operei riguros, subiecte obisnuite (istorie, mitologie, legende)

III. gustul romanticilor pentru pitoresc, exotic, fantastic, spontan, supranatural, reverie

IV. Starea de veghe (de trezie, de luciditate) este modalitatea prin care se rezolva conflictele

IV. Visul = mijlocul pe care il are sufletul omenesc de a intra in direct contact cu natura. "Lumea devine vis, visul devine lume" (Novalis)

- predilectia romanticilor pentru lumea povestilor

V. "imbinarea utilului cu placutul, a binelui cu frumosul"(Horatiu) (scop moral si educativ). Cel care citeste o opera literara trebuie sa delecteze, dar sa si invete ceva din ea. Ex "Avarul" de Molière prezinta ridicolul si neajunsurile pe care le provoaca acest defect.

V. Opera literara nu trebuie sa aiba un sens (scop) moral si educativ

- in natura exista si imoralitate si defecte fizice si psihice (diformitati) care trebuie dezvaluite [ex: "Quasimodo, cocosatul de la Notre-Dame" (V. Hugo)], monstruozitati si cruzimi (ex personajele de tirani din istorie Al. Lapusneanu, Vlad Tepes mama vitrega din "Alba ca Zapada")

VI. Respectarea unor reguli (mai ales operele dramatice erau lipsite de valoare daca le incalcau):1) unitatea de loc si actiunea sa se petreaca in acelasi loc

2) unitatea de timp - actiunea sa nu dureze mai mult de 24 de ore pentru a fi verosimila, plauzibila, credibila.

3) unitatea de actiune - sa nu existe decat o actiune principala, cele secundare sa convearga (sa se uneasca) in cea principala

VI. Nerespectarea nici unei reguli, originalitatea, experimentarea unor tehnici, procedee literare noi, inedite. Scriitorul care respecta regulile era unul mediocru. Geniile (asa cum erau considerate marile talente) nu au nevoie de indrumari literare si sunt mai presus de intelegerea comuna, de oamenii de rand. Tainele universului si implicit, ale literaturii le-au fost dezvaluite de D-zeu si ei incearca sa le comunice si oamenilor de rand. Unor asemenea scriitori nimeni nu le poate impune nimic.

VII. Dezvaluirea generalului si esentialului impuse si de subiectele arhicunoscutului ale literaturii greco-latine.

VII. Dezvaluirea particularului - impus si de subiectele originale ale literaturii nationale a scriitorului respectiv.

VIII. Personaje nobile aflate in situatii marete. Intre onoare si iubire, familie si iubire, datorie fata de tara si iubire, ele aleg intotdeauna prima varianta, gandindu-se la binele tuturor sau la glorie, nefiind egoisti.

VIII. Personaje exceptionale aflate in situatii exceptionale. In situatia din stanga, ele aleg intotdeauna a doua varianta, tinand cont mai ales de sentimentele lor.

IX. Personajele sunt niste oameni perfecti din punct de vedere fizic si armoniosi din punct de vedere moral (cinstiti, generosi). Nu sufera de nici o boala, mananca bine, dorm bine, sunt linistiti, nu li se pare ca toate greutatile lumii apasa pe umerii lor. Sunt fericiti, nu se simt vinovati pentru nimic. Sunt persoane solare, diurne.

IX. Personajele sunt niste oameni ciudati sau cu diformitati fizice sau psihice. Daca sunt frumosi, eu sunt neobisnuiti (foarte palizi, cu ochii mari, de culori stranii etc.) Sunt bolnavi, fizic (ex. tuberculoza) sau psihic (ex. nebunia mostenita din familie din cauza "sangelui albastru"). Nu se hranesc, nu dorm. Sunt nelinistiti nefericiti, melancolici, li se pare ca toate greutatile lumii apasa pe umerii lor. Sunt persoane nocturne, selenare, iubesc luna (astrul lor tutelar)

X. Trairea in prezent

X. Evaziunea in trecut, deoarece sunt dezamagiti de prezent (pun in antiteza prezentul decazut, corupt cu trecutul glorios, moral).

XI. Interesul pentru mitologia si istoria greco-latina.

XI. Interesul pentru traditii, istorie si folclorul national.

XII. Existenta finitului spatial si temporal (spatiul si timpul sunt precizate exact, sunt obiective, nu depind de muritori).

XII. Descoperirea infinitului spatial si temporal (spatiul si timpul sunt notiuni relative, proiectii subiective, asa cum le-au definit filozofii idealisti)

XIII. Repudierea (renegarea) libertatii de creatie la nivelul limbii literare (limbajul ales al literaturii greco-latine era folosit de toti clasicii).

neamestecul genurilor si al speciilor literare (ex tragedii sau comedii erau reprezentate. Exceptie tragicomedia "Cidul" de Corneille are elemente romantice)

XIII. pretuirea libertatii de creatie la nivelul limbii literare

amestecul genurilor si al speciilor literare (Ex tragedia si comedia contopite dau "drama", cea mai cultivata specie romantica a romanticilor)

largirea vocabularului poetic prin patrunderea arhaismelor a regionalismelor si a constructiilor specifice limbajului oral.

XIV. cea mai cultivata specie epica este epopeea, dramatica - tragedia, iar lirica - oda.

XIV. Cea mai cultivata specie epica este balada, dramatica - drama iar lirica - poezia de dragoste + meditatia + pastelul

Cuvantul "clasic" are 2 acceptiuni:

a)      Cea mai raspandita = "consacrat, de mare valoare, intrat in patrimoniul universal"

b)      Apartinand curentului "clasicism"

Cuvantul "romantic" are 2 acceptiuni:

a)      Cea mai raspandita = "sensibil sentimental"

b)      Apartinand curentului "romantism"

Exemple de scriitori clasici:

a)      Din literatura greco-latina: Homer, Herodot, Horatiu, Vergiliu, Esop, Pindar, Platon, Sofocle

b)      Din literatura franceza: Corneille, Racine, Molière.

c)      din literatura romana: Al. Odobescu, Ion Budai-Deleanu, Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici, Sadoveanu;

Exemple de scriitori romantici:

a)      din literatura engleza, franceza si germana: Byron, Shelley, Lamartine, Musset, Vigny, Hugo, H. Heine;

b)      din literatura romana: Eminescu (cel mai mare romantic roman si ultimul din literatura europeana), Sadoveanu (tema naturii, romanele istorice), Octavian Goga.

Observatie: Inainte de romantism a existat un curent premergator - preromantismul (1800-1820) in literatura europeana. La noi s-a manifestat in epoca pasoptista. Ideologie: meditatia , cultul mormintelor, noptii

ROMANTISMUL in Europa 1800-1850.