Eseu: romanul obiectiv , modern si realist ion de liviu rebreanu

Eseu: ROMANUL OBIECTIV , MODERN si REALIST ION de Liviu Rebreanu

Dupa aparitia romanului :"Ion" de Liviu Rebreanu, in 1920, realismul a capatat dimensiunea obiectivitatii si a deschis portile romanului romanesc modern. Eugen Lovinescu, cel care vedea in aceasta obiectivitate o treapta superioara care depasea si combatea lirismul samanatorist, il considera pe Rebreanu creator obiectiv prin ingramaairea de amanunte si prin constructia arhitectonica, orientat spre ample proze epice.

In romanul realist modern planurile se interfereaza si se influenteaza reciproc, investigand sentimente si relatii intre personaje din diferite medii sociale.

Actiunea din romanul "Ion" este plasata in doua universuri sociale si psihologie distincte:lumea taraneasca si lumea intelectualilor satului. Exista doua fire epice:unul avandu-l ca protagonist pe Ion, urmareste problemele taranilor si ale satului, iar celalat avandu-l in centru pe Titu Herdelea, urmareste viata intelectualitatii, problemele nationale, sociale si politice. Asistam la o ampla desfasurare a vietii, marcata de marile ei evenimente ca:nasterea, casatoria, moartea sau de obiceiuri stravechi. De aceea cartea are si un caracter monografic.

Obiectivitatea romanului consta si-n faptul ca subiectul oglindeste felul cum legea necrutatoare apasa asupra destinului uman. Viata este surprinsa in esenta ei, mai ales in latura sa tragica. Ion se zbate intre "glasul pamantului" si "glasul iubirii" si in ciuda eforturilor sale disperate nu va reusi sa le uneasca niciodata.

O caracteristica a romanului lui Rebreanu este constructia circulara sau de "corp sferoid" cum o numeste chiar autorul. Impresia de intoarcere la punctual de pornire rezulta din descrierea drumului cu care se deschide si se inchide cartea. Reluarea cu valoare simbolica a incipitului ca final marcheaza aceasta structura circulara. Drumul care serpuieste printre coline si ajunge in Pripas reprezinta calea care face trecerea de la realitate la fictiune ( in incipit ) si de la fictiune la realitate (in final). Simetria dintre cele doua elemente se realizeaza prin prezentarea acelorasi elemente de natura geografica, toponimica ( drumul, podul de lemn, Rapele dracului, Hristosul de tinichea etc)., dar in ordine inversa.

Romanul are o structura binara, in functie de cele doua glasuri de care asculta Ion. La randul lor, aceste doua secvente epice ample sunt subdivizate in capitole; intre cele doua miscari (intrarea in sat - iesirea din sat) se aduna substanta epica a romanului al carui protagonist este Ion al Glanetasului.

Hora descrisa in primul capitol este si cadru de prezentare a personajelor. Este ca o raspantie de unde pornesc cele doua fire ale naratiunii, mergand cand alaturi, cand incrucisandu-se comunicand mereu intre ele pentru a da imaginea monografica a satului romanesc. La hora se prefigureaza si intriga romanului. Ion o iubeste pe Florica, "fata frumoasa dar saraca", joca-n hora cu Ana, fata celui mai bogat om din sat si pe care tatal ei o promisese lui George Bulbuc. Jocul devine astfel un joc al iubirii si al urii, un joc al vietii si al mortii.

Conflictul din celalalt plan al actiunii nu are forta si dramatismul conflictului principal. Sunt doar intrigi marunte, unele trecatoare. Conflictul dintre familia Herdelea si preotul Belciug provocat de atitudinea lor diferita fata de Ion, ajunge la o criza destul de grava, dar se aplaneaza. Conflictul dintre intelectuali si autoritatile austro - ungare este mai vechi. Romanii sunt obligati sa faca mici compromisuri, concesii, de exemplu sa sustina pentru alegeri un candidat maghiar impotriva unuia roman.

Naratorul este omniscient si omniprezent si ofera o perspectiva narativa-obiectiva folosind pers. a III- a. Majoritatea verbelor sunt conjugate la indicativ imperfect sau la modul gerunziu pentru ca ambele forme verbale exprima actiuni prelungite-n timp. Ordinea temporala este continua, cronologica si urmeaza timpul istoric, obiectiv.

Rebreanu descopera suflul dramatic al vietii si pastreaza in relatare o mare liniste epica, cumpatare, desi tonul este ferm. Autorul ramane intotdeauna in planul doi participand la toate episoadele pe care le descrie. In privinta relatiei narator-personaj se poate vorbi despre o tehnica a intarzierii, conjugate cu una a amanarii; de exemplu, dupa scandalul de la hora si atmonestarea din biserica, Ion se gandeste sa se intoarca la vechea lui dragoste, Florica; aparent personajul se reintoarce la punctul initial de pornire a evenimentelor, in realitate insa el este pus in situatia de a intelege ca nu exista alta cale de a-si depasi conditia sociala decat punand mana pe pamanturile lui Vasile Baciu.

Dimensiunea simbolica a eroilor sai, Rebreanu o afirma prin intermediul mijloacelor curente ale realismului. Ion este un taran ca toti taranii, dar mai reprezentativ prin insusirile si defectele sale. Fapte, gesturi, reactii spontane pun in evidenta caracterul personajului conturat realist si obiectiv. Monologul interior dezvaluie structura intima a eroului. Scena cositului si a sarutarii pamantului fac din Ion o figura mareata, puternica. El are insusiri tipice lumii lui:"era iute si harnic ca ma-sa . " iar pamantul ii era drag ca ochii din cap. In lupta impotriva lui Baciu, impulsul principal este setea atavica de pamant si lacomia nascuta din saracie, dar cruzimea vine din ura izvorata din trufia si cinismul cu care Baciu il umileste mereu. Focalizarea asupra protagonistului se face din mai multe puncte de vedere (pluriperspectivismul): familia Herdelea, preotul Belciug, Vasile Baciu, Ana, punctul de vedere al satului etc. Ion se dezvolta caracteriologic intr-o inlantuire de contraste, de contradictii, fie cu altii fie cu sine insusi. In cele din urma patima pentru pamant va fi invinsa de patima iubirii, rasturnarea acestui raport complicand drama eroului.

Roman de reflectare realista, obiectiva, inspirat dintr-o experienta directa a autorului, "Ion" este o monografie a satului transilvanean de la inceputul sec XX. Liviu Rebreanu se dovedeste un exceptional constructor epic "in care salasluieste germenele unui cineast si al unui regizor"(Al. Sandulescu)