Ion Barbu - Din ceas, dedus. - particularitati moderniste ale poeziei

Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata apartinand lui Ion Barbu (Din ceas, dedus . )

Ion Barbu este un poet unic in literatura romana, fara precursor(chiar daca in primele sale poezii sesizam influente eminesciene si simboliste)

- se deosebeste total de Arghezi si Blaga, formula sa poetica fiind personala: modul lui de a gandi abstract (propriu matematicii) se impune sin in poezie: "Oricat ar parea de contradictorii acesti doi termini la prima vedere, exista undeva, in domeniul inalt al geometriei un loc luminos unde se intalneste cu poezia . ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta", "pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei" - Ion Barbu

intalnim in evolutia poetica a lui Barbu trei etape:

etapa parnasiana

etapa baladesc-orientala

etapa ermetica

etapa ermetica

- cuprinde poeziile din ultima parte a creatiei lui Barbu

- sunt poezii incifrate cu un lexic aparte

- predomina exprimarea eliptica, asociatiile strict personale de idei, cu semnificatii greu accesibile ("Nu exista alt poet care sa spuna mai multe in mai putine cuvinte" - T. Vianu)

- predomina terminologia stiintifica, in special cea proprie geometriei

- 2 arte poetice: "Din ceas, dedus . " si "Timbru"

Din ceas, dedus .

Din ceas, dedus, adancul acestei calme creste,

Intrata prin oglinda in mantuit azur,

Taind pe inecarea cirezilor agreste,

In grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridica insumarea

De harfe rasfirate ce-n zbor invers le pierzi

Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea,

Meduzele cand plimba sub clopotele verzi.

-arta poetica poblicata in deschiderea volumului "Joc secund"

joc = actiune de buna voie, presupune respectarea unor reguli ce nu sunt resimtite ca fiind constrangatoare; creeaza iluzia unei libertati infinite

N.B. - activitatea poetica este vazuta de Barbu ca fiind nascuta in sfera jocului, a bucuriei creatiei si in imaginarea unor lumi posibile: "versul caruia ne inchinam se dovedeste a fi o dificila libertate, lumea purificata pana a nu mai oglindi decat figura spiritului nostru"

secund - presupune existenta unui joc prim al demiurgului la care se raporteaza poetul, deosebindu-se aici de conceptia lui Arghezi; toate aceste idei sunt exprimate in poezia "Din ceas, dedus . "

poezia = joc secund = imaginea unei imagini - reflectarea ideala si spirituala a cosmosului in constiinta si transpusa mai apoi in poezie.

Din ceas, dedus, adancul acestei calme creste,

Intrata prin oglinda in mantuit azur,

Taind pe inecarea cirezilor agreste,

In grupurile apei, un joc secund, mai pur.

- poetii au capacitatea intuitiva de a trece dincolo de aparente pentru a deprinde sensurle incifrate ale lumii

- motivul oglinzii, simbolizand spiritul uman, constiinta in care se reorganizeaza intergul univers spiritualizat

- imaginea rezultata este un nadir (punctul cel mai de jos) latent al carui adanc este dedus din "ceas"- un netimp simbolic, timpul dinaintea creatiei, timpul inghetat considerat desavarsit

- jocul poeziei este considerat ca fiind in afara timpului

nadir = punct inferior, cel mai de jos; inceputul evolutiei

zenit = punctul cel mai inalt; inceputul declinului