Lucian blaga - mesterul manole

LUCIAN BLAGA

Poet, dramaturg, filozof, eseist, prozatir, traducator, folclorist si memoralist.

Locul si anul nasterii lui Lucian Blaga sunt transfigurate artistic in poezii precum "9 Mai 1985" si "Autoportret", scriitorul marturisind ca a vazut lumina zilei intr-un sat care poarta "in nume sunetele lacrimei" (satul Lancram langa Sebes). S-a nascut intr-o familie de preot, a studiat in limba germana, la Sebes si la Brasov, apoi la Viena, unde se inscrie la Facultatea de Filozofie. A ocupat functii publice, printre care aceea de reprezentant al Ministerului de Externe, find trimis in strainatate ca atas, secretar si consilier de presa la Varsovia, Praga, Viena, si apoi ca ministru plenipotentiar la Lisabona. In 1963 devine membru activ al Academiei Romane, studiul "Elogiul satului romanesc" fiind rostit ca discurs de receptie. Din 1939, a activat ca profesor la Universitatea din Cluj.

Debuteaza ca poet in 1919 cu volumele "Pasii profetului, In marea trecere, Lauda somnului, La cumpana apelor, La curtile dorului, Nebanuitele trepte". Univesrul sau poetic este marcat de trei atitudini lirice fundamentale, putandu-se vorbi despre o lirica vitalista, dominata de exacerbarea eului, despre o lirica interogativ-reflexiva, nascuta din nelinistea metafizica, si despre o lirica a reintoarcerii spre origini, ca forma de dobandire a echilibrului existential.

Creatia lui filozofica se concentreaza pe problemele cunoasterii reflectate in "Trilogia cunoasterii, Trilogia culturii si in Trilogia valorilor", publicate uin 1943 si 1946.

Lucian Blaga a publiact eseuri filozofice si volume de aforisme: "Pietre pentru templul meu, Discobolul, Elanul insulei".

Experientele proprii de viata sunt memorate in "Hronicul si cantecul varstelor" si mai ales in romanul autobiografic publicat postum "Luntrea lui Caron".

Opera dramatica blagiana cuprinde piese scrise intre anii 1920 si 1945: "Zamolxe, Tulburea apelor, Dartia, Mesterul Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, Arca lui Noe, Anton Pann". Sursa principala de inspiratie o reprezinta folclorul romanesc, prin prelucrarea unor mituri si legende autohtone, alaturi de surse crestine si istorice.

MESTERUL MANOLE

Drama este o specie a genului dramatic in versuri    sau in proza ce valorifica o experienta reala sau imaginara cu ajutorul personajelor simbolice sau tipice participand la intamplari si situatii tragice, destinul lor fiind nefericit.

Drama "Mesterul Manole" a aprut la Sibiu in 1927 si a fost jucata pentru prima data la Bucuresti in 1929, rejucata apoi in Elvetia la Berna si in Polonia la Lwow.

Tema acestei drame o constituie jertfa creatoare necesara pentru indeplinirea unui ideal inalt. Sursa de inspiratie se refera la mitul estetic pe care Blaga il intelectualizeaza dandu-i accente expresioniste si filozofice.

Expresionismul este un curent literar aparut in secolul al XX-lea in Germania a carui conceptie estetica se caracterizeaza prin valorificarea unei noi expresii acordate idealului uman.

Acest curent are urmatoarele trasaturi:

- expresia pura a trairilor sufletesti

- prexenta unor imagini puternice si violente care sa exprime realitatea

- folosirea unui limbaj metaforic si simbolic in prezentarea evenimentelor

- personajele sunt simbolice si generice

- titlurile si subtitlurile dramelor sunt simbolice

personajele dramei "Mesterul Manole" sunt:

Voda

Manole

Staretul Bogumil

Cei noua mesteri care sunt individualizati si numerotati, patru dintre ei primind elemente referitoare la vita acestora.

Primul a fost candva cioban, al doile pescar, al treilea calugar, iar al patrulea ocnas.

Sunt prezentate si personajele secundare:

boieri

calugari

femei

norod

Inca de la inceput Lucian Blaga fixeaza spatiul si timpul actiunii: "Pe Arges in sus. Timp mitic".