Nichita
Stanescu, Ploaie in luna lui Marte
1. "infernal', "concreta', "mansarde"
2. Substantivul Marte este scris cu majuscula
deoarece reprezinta numele zeitatii romane a razboiului
si a vegetatiei.
3. a pune suflet, a-si da sufletul, din suflet,
cu sufletul la gura
4. Tema iubirii; motivul ploii, motivul zborului, motivul
Lorelei, motivul zeului Marte.
5. Rima strofei a treia este incrucisata
si feminina. Masura strofei a treia este
de 9 -11 silabe.
6. Timpul imperfect al verbelor din primele doua strofe are rolul de rememorare
nostalgica a trecutului. Iubirea de altadata este
proiectata in mit cu ajutorul imperfectului ("ne iubeam", "ploua",
"dansau"
7. Personificarea "Peretii odaii erau / nelinistiti
[]' este folosita pentru a sublinia ca in fata iubirii
celor doi, pana si lucrurile care, de obicei, sunt de neclinit,
isi pierd aceasta calitate, sentimentele indragostitilor
reflectandu-se in tot ceea ce ii inconjoara. Tot prin personificare,
"sufletele noastre dansau", se exprima bucuria existentiala
intensa, caci pentru indragostit lumea apare ca un miraj continuu.
8. In penultima strofa se prefigureaza ruptura dintre
indragostiti, lucru sugerat de primele doua versuri, care contin
o imagine vizuala: "Si ma-naltam. Si
nu mai stiam unde-mi / lasasem in lume odaia'. Uitarea
odaii unde ei se iubeau si inaltarea marcheaza
distantarea indragostitului de iubita sa. De altfel, chemarea iubitei cu numele Lorelei (in mitologia
germanica, sirena a Rinului care atragea corabierii intr-o
zona stancoasa, provocandu-le moartea), asociat iubirii tragice,
imposibile in romantism, sugereaza destramarea cuplului erotic.
Imaginea auditiva "Tu ma strigai din urma', urmata de
repetitia "raspunde-mi, raspunde-mi' vin
sa sugereze faptul ca indragostitul isi lasa iubirea undeva
departe, el indreptandu-se spre alte idealuri, iar vocea iubitei
rasuna ca un ecou indepartat.
Ultimul vers poate fi interpretat ca o intrebare retorica din partea
iubitei, care il pune pe indragostit sa aleaga intre iubirea lor
("oamenii') si alte idealuri, inaltatoare, dar care pot fi
efemere ("ploaia'
9. Expresivitatea este o caracteristica a
limbajului poetic data de multitudinea figurilor de stil si a
procedeelor artistice regasite in text.
In poezia Ploaie in luna lui Marte de Nichita
Stanescu, intalnim imagini vizuale ca "norii curgeau', care
fluidizeaza ideea trecerii implacabile a timpului. De
asemenea, se remarca personificarile "Peretii odaii erau /
nelinistiti []' si "Sufletele noastre dansau', care
sugereaza fericirea indragostitilor si rezonanta
universului inconjurator la sentimentele lor. Ploaia este o metafora a vietii, a instinctului, a
bucuriei existentei.
Metafora "mie-mi ploua zborul, cu pene'
sporeste expresivitatea textului, la fel ca si imaginea vizuala
"Si ma-naltam', ambele impunad motivul zborului, al
inaltarii, al depasirii limitelor banalului, prin
iubire.
Epitetul superlativ "ploaie de tot nebuneasca', din ultima
strofa, este ca o ultima aducere-aminte a dragostei pe care cei doi
au trait-o "in luna lui Marte'.
