"Psalm" -Tudor Arghezi
1. neputinta = imposibilitate;
Povata = sfat;
2. Punctele suspensie adancescregretul poetului de a nu fi auzit de divinitate,
si totodata dezamagirea sa.
3. Baiatul acela este slab de inger.
Am cumparat azio imensa stea de mare.
Este o stea in devenire.
4. Folosirea verbelor la mod indicativ, mod ce
exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala,
subliniaza dorinta arzanda a poetului de primi un semn din
partea divinitatii, dorinta de concret.
5. Motivul ingerului (ca semn al divinului), comunicarea cu divinitatea
6. Prezenta eului liric este evidenta in text prin folosirea
frecventa a pronumelor si verbelor la persoana I si a II-a:
"-ti", "mie", "vorbeai", ma) rog", etc. ce
fac evident monologul adresat lui Dumnezeu.
7. Poezia lui Arghezi transmite un puternic sentiment de tristete si
dezamagire a eului liric, rezultat al lipsei "unui semn" din partea Celui
de sus "doar mie, Domnul, vecinicul si bunul, / Nu mi-ai trimis, de cand
ma rog, niciunul"
8. Primul catren al poeziei este un monolog adresat
divinitatii in care eul liric isi face simtita
prezenta inca din primul vers. Strofa transmite o dorinta
adanca a eului, evidenta prin folosirea verbului "vreau", dar
marcheaza in acelasi timp si un repros la adresa Domnului,
exprimat cel mai concret in primul vers: "Nu-ti cer un lucru prea cu neputinta".
Epitetul multiplu "recea (mea-)ncruntata
(suferinta)", intareste motivul eului liric de a da glas
reprosului.
9. Limbajul este familiar, imbinat cu termeni arhaici
(ghies), evidentiind tocmai dorinta eului liric de a diminua
distanta dintre el si divinitate. In aceasta poezie lirismul
este de tip subiectiv deoarece sunt exprimate in mod direct stari,
trairi ale poetului (deznadejdea, regretul de a nu avea "semne" din
partea divinitatii), iar la nivel lexico-morfologic exista
marci ale prezentei acestuia ("nu cer", "mea", "mie").
