Stilul stiintific
1.Autor, titlu
In subsolul textului este indicat numele autorului, Constantin C. Giurescu,
Dinu C. Giurescu, titlul lucrarii de unde este extras fragmentul, Scurta
istorie a romanilor pentru tineret indeosebi.
Titlul sugereaza ca fragmentul ar putea apartine unui text din sfera
stiintifica. El indica un text de specialitate din domeniul istoriei:
Scurta istorie a romanilor pentru tineret indeosebi.
2.Tipul de discurs (text
nonfictional, informativ).
Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei
cuvintelor cu sens denotativ si in conformiate cu sfera de referinta a
cuvintelor).
In text sunt folositi termeni cu sens denotativ:corpul omenesc, familie,
mostenirii lingvistice; mosteniri sufixele;romanesti; etc.
Discursul are functie referentiala.El transmite informatii stiintifice pe baza
unui text informativ.Primul enunt poate fi considerat un argument: Sub raportul
limbii, cercetarile intreprinse [] au putut stabili un numar de
160 (o suta saizeci) de termeni romanesti care sunt de origine
geto-daca.
Urmatoarele enunturi sunt menite sa exemplifice argumentul. E de notat faptul
ca exemplificarea argumentului se face atat prin recursul la termenii romanesti
de origine geto-daca; cat si prin observatiile facute in legatura cu termenii
care vor sporii prin cercetari ulterioare care ne vor arata si alte aspecte a
mostenirii lingvistice
Ultimul enunt poate fi considerat o concluzie a ideii despre legatura
termenilor romanesti cu originea geto-daca: Ni s-au pastrat de la
daco-geti si cateva nume de ape: in primul rand Dunarea, care
deriva dintr-un Dunaris dacic; apoi Argesul din Argessos (la Herodot
diformat: Ordessos); Barzava, al carei nume se regaseste in
orasul dacic Berzobis; Somesul: o inscriptie latina din
tinuturile udate de acest rau vorbeste de Samus; este sigur ca
romanii au pastrat vechiul nume, autohton. Acelasi lucru cu Oltul,
Aluta in izvoarele latine, si cu Tisa.
3. Sfera de utilizare:
Discursul este relevant pentru stilul stiintific si are relevant in domeniul
istoriei si criticii literare.
4.Elementele situatiei de comunicare Emitator-Receptor-Mesaj
*Conform relatiei E-R
(Emitator-Receptor)(Beneficiar)
Emitatorul este specializat, respectiv o persoana abilitata in domeniul istoriei
si criticii literare. Receptorul nu este prezent explicit, dar se poate
presupune ca este puternic specializat, respectiv tot o persoana abilitata in
domeniul istoriei si criticii literare, sau nespecializat, categorie din care
fac parte cititorii care sunt interesati de aceasta tema.
Relatia emitator-receptor este determinata de emitator prin numirea
publicului-tinta (se adreseaza in special tinerilor, dupa cum reiese din titlul
fragmentului).
*Conform efectului mesajului
Mesajul vizeaza ca efect acordul cu informatia in masura in care informatia
este corecta stiintific si in masura in care este corect argumentata.
*Conform functiei mesajului (scop)
Functia mesajului este de informare, concentrata pe un subiect precis: legatura
dintre termenii romanesti si originea geto-daca.
Mesajul are si functie educativa: in masura in care textul este folosit in
procesul invatarii in orele de limba, dar si in masura in care un receptor
nespecializat doreste sa conoasca problema.
*Conform incarcaturii emotionale a
mesajului
Mesajul este neutru prin datele furnizate si prin tonalitate. Neutralitatea
discursului este tipica textului stiintific.Autorul vizeaza o problema
teoretica, exemplificata printr-un context cultural dat.
5.Caracteristici ale stilului:
a. Corectitudine: textul este
alcatuit din enunturi construite in conformitate cu regulile grmaticale si
semantice.
b. Claritate:descriere clara,
logica, coerenta, obtinutaprin folosirea unor cuvinte al caror sens este
consacrat si prin evitarea termenilor prea specializati.
c. Obiectivitate: continutul
textului se refera la o problema reala, demonstrata stiintific.
d. Accesibilitate: limbajul
poate fi inteles de specialisti dar si de elevi/studenti familiarizati cu
terminologia, sau oricare alt cititor cu o monima specializare.
e. Proprietatea termenilor:
termenii sunt folositi cu sensul propriu, denotativ (raport, limba, cercetari,
termeni, origine etc.)
f. Sens unic (opera inchisa):
receptarea textului se face numai in sensul indicat de autor.
