Caracteristicile functiilor si proceselor psihice ia handicapatii de auz

Caracteristicile functiilor si proceselor psihice ia handicapatii de auz

Deficienta de auz afecteaza intr-o masura mai mare sau mai mica (in functie de gradul pierderii auzului) toate palierele vietii psihice a individului, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Se stie ca, prin ea insasi, disfunctia auditiva nu are efect determinant asupra dezvoltarii psihice; totusi ea duce la instalarea mutitatii, care stopeaza dezvoltarea limbajului si restrange activitatea psihica de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina si o intarziere intelectuala, cauzata de modificarea raportului dintre gandire si limbaj. C. Pufan arata, astfel, ca gandirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea si generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare, gandirea deficientului de auz se evidentiaza prin concretism, rigiditate, sablonism, ingustime si inertie, deosebindu-se astfel de gandirea persoanei auzitoare - care este predominant verbala.

La copiii surzi din nastere, insusirea comunicarii verbale este blocata, la fel si achizitia de experiente sociale, fapt ce limiteaza dezvol­tarea capacitatilor intelectuale, a gandirii si a personalitatii copilului. Pe fondul surditatii contractate (dobandite) dupa achizitionarea limba­jului, apare diminuarea capacitatilor intelectuale ale copilului, daca nu se intervine compensator in mod sistematic si organizat in directia stimularii proceselor psihice.

Chiar si in hipoacuzie pot aparea fenomene de regres sau de stagnare, in lipsa unor factori stimulatori pentru comunicare.

Limbajul handicapatilor de auz este puternic influentat de deficienta senzoriala existenta, fiind afectate in planul vorbirii modul de exprimare si calitatea discursului, neexistand feedback-ul sonor de corectie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, asadar, deficitar pe linia exprimarii (nearmonioase), a intonatiei (stridenta sau monotona), a ritmului, a calitatii articularii, fapt ce perturba inteligibilitatea vorbirii.

Avand in vedere ca hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete si cuvinte, vocabularul lor se dezvolta mai rapid decat cel al surzilor, astfel ca ei ajung sa foloseasca tot mai corect exprimarea prin

cuvinte si propozitii, sa inteleaga mesajele verbale receptionate si sa se faca intelesi de interlocutori.

Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazai non-verbal -mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca mijloace de comunicare, codificand in ele cuvinte, expresii, stari, propozitii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gandurilor, ideilor prin imagini in actiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale (ce imita o actiune sau o caracteristica existenta in realitate), artificiale (fiind simbol - sinteza a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arata spre ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc, intre gesturi si mimica existand o concordanta puternica.

Limbajul surdului ajunge sa capete un caracter bilingv, odata cu parcurgerea procesului de demutizare, cand se face trecerea la insusirea limbajului verbal sonor (oral).

Exista o diferenta vizibila privind comportamentul si personalitatea copiilor surzi proveniti din familii normale cu parinti auzitori si a celor proveniti din familii de surzi. Acestia din urma, ajunsi la scoala, vin cu un bagaj de cunostinte mult mai mare si mai variat decat ceilalti, folosesc o gama bogata de gesturi extrem de expresive si dau dovada mai putin de inhibitie si de timiditate.

Personalitatea deficientilor de auz poarta amprenta handicapului existent, desi si aici vorbim de diferente comportamentale. Astfel, sunt copii deficienti de auz (mai multi ca numar), timizi, neincrezatori, dependenti de anturaj, anxiosi, negativisti, cu teama crescuta de esec, lipsiti de initiativa, fara interese, cu frica de respingere, asa cum exista si deficienti de auz sociabili, degajati, optimisti.