Cauzele deficientelor de limbaj

Cauzele deficientelor de limbaj

Handicapurile de limbaj apar prin actiunea unor procese complexe in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului, in timpul nasterii sau dupa nastere. Dintre cauzele care pot actiona in timpul sarcinii citam: diferitele intoxicatii si infectii, sarcina toxica, cu varsaturi si lesinuri dese, bolile infectioase ale gravidei, incompatibilitatea factorului Rh, carentele nutritive, traumele mecanice ale gravidei (cazaturi, lovituri in abdomen) care lezeaza fizic organismul fatului, traumele psihice suferite de gravida, incepand cu neacceptarea psihica a sarcinii si terminand cu trairea unor stresuri, framantarile interioare, spaime care isi pun pecetea asupra dezvoltarii normale a fatului.

Din categoria cauzelor care actioneaza in timpul nasterii mentionam: nasterile grele si prelungite, care duc la leziuni ale sistemului nervos central, asfixierile, ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, hemoragiile prelungite din timpul sarcinii, alimentatia nepotrivita a mamei, consumul de alcool, infectii sifilitice, tuberculoza,

gripa infectioasa, hepatitele epidemice.

Cauze care actioneaza dupa nastere (post-natale) si pot determi­na tulburari de limbaj sunt:

a) cauze organice:

traume mecanice, care influenteaza negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afecteaza auzul si organele lui fono-articulatorii (cu cat zona atinsa este mai mare, cu atat tulburarile sunt mai complexe, pentru ca sunt atinsi multi centri corticali, responsabili de diferite functii psihice);

infectii si intoxicatii cu substante chimice medicamentoase, cu alcool, care pot afecta organic sau functional, mecanismele neuro-fiziologice ale limbajului;

fragilitatea organismului copilului si a sistemului sau nervos face ca, in cazul lipsei de ingrijire si supraveghere, copilul sa fie supus unor accidente sau imbolnaviri, cu urmari negative pentru dezvoltarea vorbirii (cazaturi in cap, lovituri in zona frontala la tample etc). Exista o serie de infectii ca: tuberculoza, virusuri, diferiti microbi, imbolnaviri, care produc procese inflamatorii pe meninge (pielita care imbraca creierul), numite meningite;

encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiana sau virotica, localizate pe scoarta sau pe un alt sector din SNC, care impiedica dezvoltarea normala a vorbirii copilului. Urmarile acestei boli, mai ales in cazul intarzierii tratamentului, se manifesta prin stagnarea de lunga durata in dezvoltarea psihica, in general, si in dezvoltarea vorbirii copilului, in particular;

aproape toate bolile infectioase, contagioase sau virotice, aparute in primul an de viata sau in prima jumatate a celui de-al doilea an de viata, au repercusiuni asupra aparitiei si dezvoltarii vorbirii; in primii ani de viata, copilul este expus la mai multe imbolnaviri, bolile urechii (otitele), mastoiditele, netratate la timp si complet, pot duce la leziuni ale urechii medii si la diferite grade de pierdere a auzului copilului. O stagnare in dezvoltarea normala a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia, tuberculoza, scarlatina, rujeola, pojarul, nefrita, gripa infectioasa, specifice primei copilarii; ceea ce vatama enorm creierul copilului este temperatura ridicata, pe timp indelungat, a organismului.

b) cauze functionale - determina tulburari ale limbajului, care
privesc, atat zona senzoriala (receptoare), cat si pe cea motorie (efec-
toare). Cauzele functionale pot afecta oricare dintre componentele

pronuntiei: expiratie, fonatie, articulatie (ex. dereglari ale nutritiei, insuficiente ale auzului fonematic etc);

c)     cauze psiho-neurologice - influenteaza mai ales pe acei subiecti care, congenital, au o constructie anatomo-fiziologica cu implicatii patologice. Asemenea cauze se intalnesc la subiecti cu handicap mintal, la alienatii mintal, la cei cu tulburari de memorie si de atentie, la cei cu tulburari ale reprezentarilor optice si acustice. Din aceasta categorie fac parte si subiectii care manifesta neincredere exagerata in posibilitatile proprii, timiditate excesiva, ca si supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marcheaza structurarea personalitatii si limbajului. O modificare congenitala si a regiunii bucale, a aparatului fono-articulator, care impiedica pronuntia, necesitand o interventie chirurgicala este despicatura buzei si a cerului gurii, in asa fel incat cavitatea bucala este unita cu cea nazala. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate din cauza nazonatiei si a timbrului nazal al vorbirii, astfel ca vorbirea se dezvolta greu si intarzie. O alta malformatie congenitala, mai usoara decat prima, este despicatura buzei superioare, care lasa sa se vada dintii si gingia. Imaturitatea (copii nascuti inainte de termen sau nascuti la termen, dar sub greutatea normala - 2,5 kg.) poate fi o alta cauza a aparitiei tulburarilor de limbaj. La acesti copii se pot intalni: o evolutie normala a vorbirii, dar cu intarziere in aparitia ei, o intarziere in aparitia si dezvoltarea vorbirii, cu evolutie relativ normala a gandirii, intarziere marcanta in dezvoltarea gandirii si a vorbirii sau dezvoltarea deficitara a vorbirii numai pe linia articularii;

d)    cauze psihosociale sunt:

conditiile de mediu si de educatie (atmosfera placuta din familie, rezultata din bunele relatii existente intre parinti), necesare unei dezvoltari normale a vorbirii, sunt, de fapt, conditiile necesare dezvoltarii psihice generale a copilului. Atunci cand aceasta conditie nu exista, apar tulburari ale limbajului, ale vorbirii;

certurile, neintelegerile dintre parinti exercita un rol inhibitor asupra dezvoltarii vorbirii copilului;

vorbirea rastita, nervozitatea, lipsa de afectiune impiedica stabilirea unor relatii normale intre parinti si copil, iar acest lucru dauneaza dezvoltarii vorbirii copilului. Unii parinti (mai ales tatal), motivand lipsa de timp sau alte cauze, nu se apropie de copil foarte mult

timp, nu ii vorbeste, nu se joaca cu el. Alteori, copiii sunt lasati in grija unor persoane plictisite, obosite, care nu ii stimuleaza, nu ii solicita suficient verbal;

alcatuirea familiei: daca numarul membrilor familiei este mare, uneori este bine, fratii mai mari si mai multi avand un rol foarte important in stimularea si invatarea vorbirii de catre copil. Dupa un an si jumatate, rolul sau in dezvoltarea vorbirii copilului creste si mai mult. Dar daca colectivul este prea numeros, uneori, parintii nu prea mai au timp sa se ocupe de copii, deci de dezvoltarea vorbirii lor;

aplicarea unor metode gresite in educatie, slaba stimulare a vorbirii copilului in ontogeneza timpurie, incurajarea copilului mic in folosirea unei vorbiri incorecte, pentru amuzamentul adultilor, imitarea unor modele cu vorbire deficitara, in perioada constituirii limbajului, trairea unor stari conflictuale, stresante, suprasolicitarile, care duc la oboseala excesiva, bilingvismul timpuriu (fortarea copilului sa invete o limba straina, inainte de a-si forma deprinderile de a vorbi in limba materna) etc;

regimul zilnic de viata al copilului in familie, nerespectarea orelor de alimentatie, a celor de somn, de veghe, care influenteaza direct intreaga activitate a SNC.

e) alte cauze posibile sunt:

deficitul de ansamblu sau tulburarile de personalitate, care se rasfrang, in mod secundar, asupra limbajului: oligofrenia, autismul infantil etc;

deficitul "instrumental', care afecteaza instrumentele de receptie si expresie ale vorbirii: deficitul auditiv, malformatiile organelor periferice afectate vorbirii, paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine, infirmitatile motorii cerebrale (leziuni piramidale, extrapiramidale, cerebeloase);

deficitul de limbaj si de vorbire propriu-zis, independent de instrumentul prin care se receptioneaza si se exprima vorbirea si independent de ansamblul persoanei, este o tulburare a limbajului, care duce la forme de retard sau de alterare a receptiei, cu ecou asupra intelectului, afectivitatii sau comportamentului.